Dr. Alina Ieva – Parfumul introspecțiilor

0022_MR18450
Revelator sau confuz, ca semnătură a noastră, parfumul menține eternă amintirea persoanelor și clipelor, purtându-ne spre momente dragi sau locuri nedescoperite. Explorând magia parfumului în a crea stări și a creiona identități, folosindu-se de fiecare umbră și lumină în care putem fi descriși, dr. Alina Ieva dezvăluie prin esențe unice, profund personale, un portret al visurilor nemărturisite.

Cunoașteți fiecare persoană ce trece pragul atelierului dumneavoastră prin intermediul unui chestionar personal complex, care vizează aspecte ce țin atât de memoria olfactivă, de preferințe, cât și de starea de sănătate. Care sunt principiile în funcție de care ați stabilit acest set de întrebări? 
Olfacția este funcția senzorială care are ca substrat anatomic receptorul olfactiv din mucoasa nazală, are o dinamică neurosenzorială și o zonă de proiecție corticală. În vecinătatea zonei corticale olfactive este stocată memoria emoțională. Iată de ce la baza „Fișei personale de Osmologie Ortomoleculară” există aspecte structurale anatomice, fiziologice, psihologice, dar și psihoinformaționale. Intersecția dintre medicină, psihologie și filozofie conferă un potențial infinit în ceea ce privește creativitatea olfactivă.

Dacă ne referim la aspectele biologice, cum ar fi PH-ul pielii și zona de confort emoțional, care dintre aceste criterii stabilește compatibilitatea cu un parfum? 
Un parfum este haina invizibilă care ne îmbracă în nimbul pe care ni-l dorim. Prima condiție este compatibilitatea la nivelul epidermei. Dacă nu ținem cont de acest aspect, un parfum nu poate fi purtat. Însă un parfum poate fi purtat doar dacă este dorit, agreat și potrivit. Criteriile necesare pentru ca un parfum să fie parfumul dorit sunt multiple, unele fiind de ordin general, însă există și multiple criterii individuale.

Care ar trebui să fie importanța convențiilor legate de parfum în alegerile acelor persoane care se regăsesc în mai multe familii olfactive? Dacă se dorește ca fiecare creație să aibă rolul de insuflare sau de exprimare a unei stări, care sunt limitele până la care poate fi explorată memoria olfactivă, dar și dorințele noastre legate de parfum, ca semnătură proprie?
Fiecare dintre noi avem preferințe diverse și complexe. În situațiile în care sunt agreate mai multe familii olfactive, este posibil un melanj între două sau trei familii, care să ducă la o senzație complexă, dar definită de notele olfactive agreate. O altă alternativă o constituie abordarea creației din punct de vedere conceptual și depășirea granițelor impuse de criteriul familial. În ceea ce privește limitele explorării olfactive, aici există niveluri critice: cel al comunicării, respectiv cel al potențialului emoțional. Dacă nu înțelegi ceea ce își dorește persoana, dacă nu reușim, împreună, să găsim cuvintele care să descrie dorințele olfactive sau cele legate de stările emoționale dorite, îmi este imposibil să creez un parfum personalizat sau conceptual. Parfumul este un întreg univers cu două reflecții: una cognitivă și una senzorială. Trebuie să știi ce îți dorești și, în plus, să poți să simți ceea ce îți dorești.

Din experiența dumneavoastră, ce creații reușesc să inducă starea de confort prin expresia identității? Parfumurile care-i reproduc condiția concretă sau cele care traduc sinele ideal, aspirația? 
Există persoane care se află în căutarea sinelui și care ajung la starea de confort dacă prin senzația olfactivă trăiesc starea care se asociază cu idealul. Sunt și persoane care au ajuns să se cunoască suficient de bine, așa încât își recunosc identitatea senzorială ca și cum ar fi o întâlnire cu sine însuși în afara corpului. Dar mai există și alte persoane care doresc să fie surprinse și care urmează recomandările mele și se bucură de necunoscutul senzorial care, odată experimentat, devine memorie olfactivă și emoțională.

Între aceste „portrete” și redarea unor concepte în parfum, care direcție creativă aduce mai multe împliniri? 
„Portretele” olfactive constituie pentru mine adevărate provocări științifice și creative. Acest tip de creație este, de fapt, o sursă permanentă de entuziasm și de împlinire. Este ca un dans perfect interpretat, în care dansatorii execută și trăiesc, în același timp, perfecțiunea. Crearea parfumurilor conceptuale este provocarea mea personală, este sondarea zonelor profunde, inconștiente, dar cu potențial de conștientizare. Este „dansul meu de lebădă”. Nu pot compara aceste două împliniri, așa cum nu pot compara iubirea pentru fiul meu cu iubirea pentru tatăl meu.

Prin creațiile dumneavoastră, luxul se reflectă într-o expresie profundă a individualității. Ne-ar plăcea să aflăm cum ați defini dumneavoastră luxul și cum ar trebui acesta abordat pentru a fi înzestrat cu un autentic caracter personal.
Pentru mine, luxul este o caracteristică a vieții care denotă excelență, splendoare și distincție, iar la nivel personal este capacitatea de a avea ceea ce îți dorești, atunci când îți dorești și sub forma pe care ți-o dorești.