Mirela Retegan, fondatoarea fenomenului Gașca Zurli, atât de iubit de copii și părinți deopotrivă, se poate mândri cu succesul unui proiect în continuă dezvoltare, cu numeroase cărți scrise, dar și cu o carieră fulminantă. Din dragoste pentru copii, Tanti Prezentatoarea, așa cum este cunoscută de publicul larg, a reușit să devină un pilon important în viața familiilor din România, fiind o inspirație pentru părinți, în sprijinul cărora vine cu sfaturi despre creșterea celor mici, dar și un ajutor pentru familiile mai puțin norocoase, prin implicarea în numeroase campanii umanitare. Deși drumul către succes nu a fost poleit cu aur, Mirela Retegan a găsit întotdeauna puterea de a merge mai departe și de a-și împlini visul. Despre provocări, despre copilărie, dar și despre proiectele de viitor ne-a vorbit chiar Antrenorul Părinților.
Sunteți mamă, antreprenor, jurnalist, dar în primul rând femeie. Aș vrea să ne spuneți cum este omul Mirela Retegan. Cum v-ați descrie?
Sunt într-o descoperire și o transformare continuă, și mă bucur că nu am obosit să îmi doresc să fiu cea mai bună variantă a mea. Cred că în momentul acesta sunt cea mai bună variantă a mea și sper ca la anul să fie o variantă și mai bună, și tot așa. Asta fac în această călătorie minunată care se numește viață – încerc să descopăr cât mai multe valențe și să dau voie pe rând, când mamei, când omului, când antreprenorului, când femeii, să își atingă potențialul maxim.
Sunteți fondatoarea conceptului Gașca Zurli, un brand care a crescut frumos și care este nelipsit din viața copiilor și a părinților. De unde a început totul? Care este povestea din spatele acestui brand?
Este o poveste foarte simplă. Este povestea unei mame care, din dragoste pentru copilul ei, a identificat nevoi pe care societatea românească le avea și încet, încet a împachetat toate jocurile prin care și-a învățat copilul ce e cel mai important în viață și le-a pus în scenă. Așa s-a născut brandul Zurli – din dorința mea de a face mai frumoasă viața copiilor și mai ușor de aplicat, în relația părinților cu ei.
Cât de dificil a fost drumul spre succesul de care vă bucurați astăzi?
N-a fost un drum ușor. Nu mi-a întins nimeni covorul roșu, n-a venit nimeni cu cardul în spatele meu să-mi achite facturile. A trebuit să muncesc pentru fiecare bilet pe care l-am vândut și, cu fiecare 0,001% profit, să mă bucur de posibilitatea că pot să îl reinvestesc și să mai fac un costum, să mai construiesc un personaj, să mai plătesc niște recuzită, să mai închiriez o sală de spectacol… A fost greu, pentru că oamenii sunt obișnuiți să presteze. Sunt foarte puțini oamenii care înțeleg că visul altcuiva poate să devină pentru tine o școală foarte bună de descoperit calitățile pe care le ai.
N-a fost ușor, dar nici nu pot să mă plâng. A fost foarte frumos, extrem de solicitant, iar dacă aș lua-o de la capăt în orice moment, aș merge fix pe același drum.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat de-a lungul timpului și cum ați reușit să treceți peste ele?
Cel mai greu, de-a lungul timpului, a fost să nu le dau voie altora să-mi schimbe proiectul. De fiecare dată când venea un nou om în echipă, știa mai bine decât mine ce vreau să fac – de la regizor, la scenograf, la actori, la scenariști, la oameni de marketing, la oameni de PR. Asta a fost cea mai dificilă provocare: să-mi păstrez proiectul, să-mi păstrez viziunea și să nu le dau voie să transforme visul meu în visurile lor.
Dar cele mai mari satisfacții?
Cele mai mari satisfacții au legătură cu felul în care noi avem un impact în viețile copiilor. Cele mai mari satisfacții le am când mă întâlnesc cu părinți care îmi spun că au rezistat în spital cu copiii lor datorită YouTube-ului Zurli, le am datorită felului în care mă abordează părinții cu probleme speciale și aflu de la ei că reușesc copiii cu autism să învețe lucruri noi, cu educatoarele care îmi spun că ceea ce am creat le ușurează enorm munca la clasă. Acestea sunt cele mai mari satisfacții.
Sunteți implicată într-o mulțime de campanii sociale. Cum alegeți campaniile pe care le susțineți?
Mi-e foarte clar. Dintotdeauna am împărțit copiii în două categorii: cei care vin la noi pentru că au părinți sănătoși și își pot permite un bilet și cei la care ne ducem noi pentru că ei sau părinții lor sunt într-o incapacitate de a ajunge la spectacole. Așa că mi-e ușor să mă duc în această zonă. E atât de mare nevoia de a face lucruri pentru copiii din România, indiferent că vorbim despre copiii bolnavi de cancer, copiii orfani, copiii cu autism sau cu sindrom Down ori nevăzători. Sunt foarte multe categorii speciale și, în funcție de poveștile care ajung la noi, le alegem.
Pe lângă faptul că sunteți antreprenor, ați scris și numeroase cărți care vin în sprijinul părinților și nu numai. Ce v-a determinat să faceți acest pas? Este un vis devenit realitate?
Am început să scriu în momentul în care nu mai mergeam, în mod constant, la radio și mi-am dat seama că trebuie să exprim într-un fel ceea ce simt. Odată cu primele articole pe care le-am scris, am creat blogul, iar într-o lună aveam deja 50.000 de cititori. De-acolo și până la prima publicație a fost doar un pas. Sunt foarte fericită că pot să exprim și așa ceea ce simt și că mesajul meu, pus pe hârtie, rămâne. Surpriza foarte mare a fost să descopăr scriind, că până atunci la radio nu eram conștientă de faptul că toate ideile mele se duc în eter, la propriu. Astăzi, din fericire, am scris pe hârtie și mă bucur să recitesc, de multe ori, gânduri pe care le-am scris în urmă cu mulți ani.
Cât de important este să menținem viu copilul din noi indiferent de vârstă și cum putem face asta?
Acolo unde se termină joaca, se termină distracția. Eu am descoperit asta devreme și dau voie copilului interior să se joace, să descopere locuri de joacă și să-și facă prieteni cu care să se joace, în continuare.
În iubire, în familie, în muncă, în orice lucru, când strecori și puțină joacă, totul devine mult mai ușor de înțeles și de acceptat. Multă vreme am văzut sprâncene ridicate ca reacție la pofta mea de joacă. Dacă astăzi ar fi din ce în ce mai mulți oameni care îndrăznesc să nu se mai ia atât de tare în serios și să încerce și rolul de „jucăușenie”, lucrurile ar fi mult mai simple.
Sunteți o femeie foarte ocupată. Cum reușiți să echilibrați viața profesională cu cea personală?
M-am antrenat. Fac multe lucruri, dar nevoia mea e să le fac cu bucurie, nu cu îndârjire și în niciun caz cu dorința de a le face perfecte. Asta le cer și oamenilor cu care lucrez. Caut oameni buni care să aibă în ei bucuria de a face lucruri pentru ei și pentru alții. Am învățat să prioritizez, să deleg, să renunț dacă e ceva mult prea complicat și îmi dau seama că îmi consumă multă energie. Cu fiecare experiență a devenit mai ușor și mai ușor, iar astăzi, deși e mult mai mult, e mult mai simplu.
Care este cel mai important sfat pe care l-ați primit și care v-a ajutat în viață?
„Ai crucea ta, drumul tău, vezi-ți de ele și fii bună și înțelegătoare cu ceilalți, că nu știi niciodată ce cruce au.”
Inspirați o mulțime de oameni, dar pe dumneavoastră ce vă inspiră?
De la răsărit, până la apus, mă inspiră oameni, frunze, flori, experiențe. Am o conexiune minunată cu divinitatea și mă trezesc în cele mai interesante momente gândindu-mă la lucruri care n-ar avea ce să caute în mintea mea în acel moment. Dar am încredere că, dacă o idee a venit în mintea mea, sigur avem o treabă împreună. Am mereu brațele deschise, gata să îmbrățișez orice întâmplare care mă inspiră.
Ce v-a impresionat ultima oară?
O fetiță care a venit să facă voluntariat la Zurli și care a mărturisit că visează la asta de când era mică. Sunt mulți copii care visează asta, dar Ștefania și-a pus această dorință de când s-a întâlnit prima oară la Spitalul Fundeni, unde era internată, cu Gașca Zurli. Astăzi ea vine cu noi în spectacole și o privesc cu extrem de multă emoție cum mușcă din fiecare felie de viață.
Ce reprezintă luxul pentru dumneavoastră? Cum ați descrie acest concept?
La nivelul ființei mele, luxul înseamnă momentul în care mă aflu, în care fac ce îmi place, cu cine îmi place, când îmi place și cât îmi face plăcere. E cel mai mare lux. Material, luxul este asociat cu frumosul în care mă simt bine. Sunt recunoscătoare că lucrez într-un spațiu frumos, să călătoresc într-o mașină frumoasă, să îmbrac haine frumoase, să călătoresc în locuri frumoase!
Cu ce ne veți mai surprinde pe viitor?
Am multe planuri: festivaluri, film, subiecte pentru cărți noi și pentru alte lucruri care mă preocupă. Visez mult, visez departe, dar mereu vorbesc cu Dumnezeu și îl rog să vină alături de mine în planurile mele, care sunt și planurile Lui.
