Isabella Stefani este un artist autodidact, care se exprimă prin pictură și care reușește să transmită emoție prin fiecare tablou pe care îl realizează. Tânăra pictoriță își dorește să „vorbească” prin tablourile sale așa cum un fotograf vorbește prin imagini sau un pianist prin muzică. Dedicarea față de artă, talentul, pasiunea, dar și dorința de a-și transpune propriile sentimente în picturi au transformat-o pe Isabella într-un artist complet. Ce se află însă cu adevărat în sufletul unui artist, care este inspirația din spatele operelor de artă și care sunt sacrificiile pe care le cere arta descoperiți în interviul care urmează.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru pictură?
De copil am fost atrasă de tot ce ține de artă. Când aveam vârsta de 6 ani, mi-am realizat singură prima pânză dintr-o față de pernă lipită cu aracet pe un placaj și am încercat să reproduc un tablou pe care îl aveau în casă părinții mei. Deși nu am urmat nicio școală în domeniu, nu am oprit niciodată legătura cu arta.
Ce îți place să pictezi?
Este important de subliniat faptul că sunt deschisă la idei noi și pot realiza o paletă largă de teme. Trebuie să recunosc că îmi place să pictez orice, în funcție de inspirația pe care o am. Vreau să cred că modul meu de a picta este cumva diferit, de aceea încerc tot timpul să reinventez modul în care mă exprim, modul în care prezint o lucrare, modul în care spun povestea, pentru că publicul se schimbă mereu, iar eu, odată cu el.
Ce te inspiră atunci când realizezi un tablou?
Principala mea sursă de inspirație este omul. Îmi place să observ oamenii, în toate formele lor. Oamenii îmi dau idei pentru munca mea. Tot ceea ce fac prin lucrările mele este să creez o poveste. Asta îi face pe oameni să se ducă cu gândul la experiențele lor și la experiențele mele care cumva se unesc prin artă. Mă mai inspiră fotografia, muzica, locurile, experiențele de viață, ale mele sau ale altor persoane.
Ca să poți picta ai nevoie de ceva anume? Ai un ritual?
Îmi place ca atunci când încep ziua de lucru să am atât starea de spirit care să îmi aducă inspirație, cât și mediul în care lucrez să fie unul boem, eventual cu o muzică pe fundal, care să îmi insufle și mai mult starea necesară. Uneori, cred că muzica ce acompaniază pictura creează sentimentul că aceste daruri artistice au la bază o esență vie de ordin spiritual.
Ce înseamnă arta pentru tine?
Pentru mine, arta înseamnă libertate din toate punctele de vedere. Este o lume ideală pe care mi-o imaginez și nimeni și nimic nu mi-o poate destrăma. Arta este, totodată, pentru mine un mijloc de relaxare, chiar o formă de meditație și sper ca prin trăirile mele expuse în aceste lucrări să îmi creez conexiuni spirituale cu oamenii, chiar dacă sunt la kilometri depărtare și nu îi cunosc.
Se spune că frumusețea se află în ochii privitorului. Cum crezi că este percepută arta ta?
Oamenii cred că eu doar pictez și atât. Dar acest lucru nu reflectă întocmai realitatea. Realitatea este că prin arta mea încerc să îmi exprim niște trăiri, care sper că ajung la sufletul oamenilor. Drept dovadă că acest lucru se și întâmplă este faptul că ajung să cunosc și să creez conexiuni cu o mulțime de oameni. Și cum se spune că nicio întâlnire nu este întâmplătoare sau că nimic nu este întâmplător, poate că și arta este pentru mine un mijloc de a ajunge la sufletele unor oameni dragi.
Care dintre proiectele tale îți sunt cele mai dragi?
Sunt parte din prima colaborare artist-casă de tapet din România, iar asta îmi aduce deja multe satisfacții. Simt că astfel ne apropiem de marile case de tapet din Italia sau Franța, unde genul acesta de colaborări au loc mereu. Libertatea artistică nu se poate angaja cu contract de muncă, iar cei de la Muro Pastel au înțeles foarte bine acest lucru. Această nouă colecție, care se va lansa în toamna acestui an, va satisface multe nevoi în ceea ce privește designul interior, iar clientul se va bucura de o operă de artă pe tot peretele.
Un alt proiect la care particip în fiecare an cu o lucrare de-ale mele este o licitație ale cărei fonduri strânse se folosesc pentru construirea casei Nest, o casă de tip familial, în scopul preluării din orfelinatele de stat a 12 copii abandonați. Acest proiect a fost început în anul 2016 de către bunul meu prieten Alex Tache, care nu mai este printre noi, din păcate, dar visul lui continuă, iar Fundația Alex Tache va avea mereu sprijinul meu.
Mai lucrez și la alte proiecte importante, despre care veți auzi în curând.
Am văzut lucrări de-ale tale prin care promovezi arta autohtonă. Ești apropiată de valorile românești?
Iubesc valorile românești. Și consider că arta este unul dintre cele mai la îndemână mijloace prin care le putem promova. În ceea ce mă privește, am reușit să promovez sculpturile lui Constantin Brâncuși – și mă refer în special la „Domnișoara Pogany”, pe care am pictat-o în cinci variante diferite până acum și tot nu mă satur de ea. Acum mă gândesc cu drag care va fi următoarea mea „muză”.
Îți e greu să te desparți de lucrările tale?
Sunt foarte atașată de lucrările mele, din punctul în care mă apuc să le pictez și până le finalizez. Dar atunci când ele ajung în alte case, în „căminul lor adoptiv”, sunt apreciate și de alți oameni și consider acest lucru mai important decât atașamentul meu față de ele.
În ce țări au ajuns lucrările tale?
Majoritatea lucrărilor mele se află în România, dar și în țări precum Germania, Norvegia, Anglia, Spania, Italia, Statele Unite etc.
Te vezi pictând doar în România?
Nu cred că voi picta doar în România, pentru că mă văd îmbătrânind undeva pe malul mării, dar încă nu m-am decis în ce țară. Îmi doresc acest lucru pentru că zona de coastă a mărilor sau oceanelor mă încarcă cu bună dispoziție și cu energie pozitivă. Recunosc că îmi plac mai mult plajele retrase, unde mă pot gândi în liniște la lucrările și proiectele mele.
Care sunt artiștii tăi preferați?
Am o mulțime de artiști preferați. Printre ei se numără Michelangelo, Vermeer, Leonardo da Vinci, Ștefan Câlția, Luchian, Dali, Picasso, Van Gogh, Mike Dargas, Marco Grassi etc.
Se spune că arta cere sacrificii. Tu ai făcut sacrificii?
Așa este, arta cere sacrificii. Am făcut și eu sacrificii în viața mea și fac în continuare de dragul artei, dar nu îmi pare rău deoarece simt că acesta este un proces în care mă aflu. Nu este unul ușor, dar trebuie să merg mai departe. Simt cumva că am o misiune, iar modul meu de a comunica acest lucru este prin arta mea.
Este cunoscut faptul că artiștii sunt sensibili, dar aș vrea să ne spui cum ești tu. Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Sunt genul de persoană rezervată care nu își arată întotdeauna sentimentele și, chiar dacă de cele mai multe ori nu îți dai seama, eu sunt un om sensibil. De asemenea, sunt dedicată atunci când vine vorba de lucrurile care îmi plac cu adevărat. Sunt și visătoare… În plus, sunt o persoană parolistă. De multe ori, decât să întârzii un deadline, prefer să nu dorm noaptea ca să termin o lucrare, iar în general, atunci când promit ceva, e lege pentru mine.
Ce îți place să faci în timpul liber, în afară de artă? Care sunt hobby-urile unui pictor?
În primul rând, ca artist, consider că duc o viață relativ boemă și asta se reflectă și prin ceea ce mă relaxează, și anume fotografia. Îmi place să imortalizez orice moment, pentru că sunt de părere că amintirile se estompează cu timpul, iar acesta este singurul mijloc de a salva momentele frumoase din trecutul nostru. Mă mai relaxez și petrecând timp cu prietenii mei, alături de care îmi place să gătesc în timp ce ascultăm muzică și povestim. De asemenea, iubesc natura, iar unul dintre visurile mele este să fac înconjurul lumii doar cu un rucsac în spate și poate cu buni prieteni alături.
Este adevărată afirmația că artiștii sunt neînțeleși? Ai simțit acest lucru?
Toată viața am simțit asta și încă simt că nu sunt total înțeleasă, dar nici nu îmi doresc asta, pentru că suntem cu toții diferiți și asta trebuie să învățăm să gestionăm în raport cu relațiile interumane. Unii dintre noi putem să vedem frumosul în ceva urât, sau invers – chiar dacă asta va fi considerat de către ceilalți a fi ceva „ciudat”, este normal să fie așa. În viață nu putem mulțumi pe toată lumea și ar trebui să învățăm să acceptăm oamenii așa cum sunt, fără a-i determina să renunțe la visurile lor doar pentru că gândim totul prin filtrul propriilor limitări, frici sau experiențe, gândire pe care involuntar o proiectăm asupra celorlalți.
Ca oameni, trăim pentru a simți emoții de tot felul, iar noi, ca artiști, nu am putea crea ceva fără aceste emoții.
Te simți un om împlinit?
Viața de artist vine cu reușite, dar și cu eșecuri. Știi vorba aceea: „În viață nu le putem avea pe toate”. Cu toate acestea, mă simt împlinită, atât pe plan spiritual, pentru că sunt norocoasă să fac ceea ce îmi place, iar timpul pe care îl aloc pictatului parcă ar sta în loc, cât și pe plan personal, pentru că sunt mamă, mama Sofiei, care este omulețul meu preferat din întreaga lume, prietena mea.
Cum se vede luxul prin ochii unui artist? Ce reprezintă acest concept pentru tine?
Pentru mine, bunul cel mai de valoare este TIMPUL. Eu nu îmi permit luxul de a nu-mi eficientiza timpul.
