Poate că așteptările față de strălucirea și, ulterior, odată cu terminarea mandatului soților lor, ecoul Primelor Doamne ale Franței s-ar îndrepta ori spre transpunerea eleganței emblematice pariziene în propria imagine, ori spre anticiparea și deschiderea unui stil etern sub noi expresii ale creativității. Exact inspirația prin care fascinează câteva dintre Primele Doamne din galeria celor opt președinți ai celei de-a V-a Republici.
Claude Pompidou
Receptivitatea față de preferințele soțului său va fi transformată de Claude Pompidou în sclipirea sub care va alcătui fondul muzeal ce consacră întâia autoritate pariziană în arta modernă.
Emoția dedicației se dezvăluia însă pentru Georges Pompidou trecând peste impresia nu tocmai de încântare ce-l aducea la inaugurarea, după terminarea mandatului său, a unei lucrări semnate de Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini, o concesie sub care va fi elevată poate cea mai cunoscută și îndrăgită capodoperă a avangardei în arhitectură.
Entuziasmul cu care Prima Doamnă, Claude Pompidou, elibera Palatul Élysée de sobrietatea promovată de Charles de Gaulle putea anticipa abnegația în patronajul spiritual dăruit în diverse domenii vocaționale tocmai prin afinitatea față de arta contemporană.
O fire spontană, deosebit de prietenoasă și modestă, recunoscătoare pentru ascensiunea cu care a fost binecuvântată, Claude Pompidou își va transpune exuberanța într-o impresionantă inventivitate cu care își va construi stilul chiar și sub restricții vitrege, pentru ca prin prietenia cu Christian Dior, Pierre Cardin și Coco Chanel să devină o reală maestră a distincției.
Anne-Aymone Giscard d’Estaing
Preluând modelul cuplului Kennedy pentru construcția imaginii și personalității sale politice, Valéry Giscard d’Estaing își va îndrepta soția, ce niciodată nu și-a dorit să devină Primă Doamnă, spre ingrata surpriză a unui compromis pe care nici chiar în stăruința discreției nu l-a putut îndulci.
Așa cum tensiunea unei responsabilități de o asemenea anvergură se arăta copleșitoare pentru o fire extrem de timidă ca a lui Anne-Aymone, Prima Doamnă va găsi Palatul Élysée departe de a fi primitor, alegând să nu se despartă de reședința sa din al 16-lea arondisment al Parisului.
Și totuși, în ciuda resemnării în fața unui compromis, soția lui Valéry Giscard d’Estaing va răspunde cu grație empatiei ce ar trebui să-i recomande ținuta, dedicându-se proiectelor care sprijină copiii, o cauză ce încă se bucură de loialitatea și energia fostei Prime Doamne, ajunsă astăzi la vârsta de 84 de ani.
Poate că pentru Anne-Aymone Giscard d’Estaing descendența aristocratică va șlefui sub aceeași tulburătoare înțelegere a demnității inclusiv stilul său desăvârșit, superb evidențiat de semnătura lui Hubert de Givenchy, care îi va deveni și prieten.
Carla Bruni-Sarkozy
O reverență înaintea reginei Elisabeta a II-a anunța în boema cantautoare Carla Bruni o superbă conștiență a responsabilităților ce poate îi aduceau reversul sau împlinirea din povestea de dragoste cu Nicolas Sarkozy.
Scepticismul argumentat de frivolitatea unui fost model și indignarea de a fi încurajat un reper dintr-o Primă Doamnă care, în ciuda noilor sale îndatoriri față de Franța, alegea să nu renunțe la cetățenia italiană vor fi magistral contracarate de Carla printr-o impresionantă operă umanitară clădită din sensibilitatea cu care se întorcea spre mamele și copiii loviți de HIV.
Dincolo de imensele resurse dedicate demersurilor caritabile ale unei Prime Doamne, Carla își va îndrepta chiar și încasările albumului „Comme si de rien n’était” înspre diverse cauze.
Încercările tranziției de la modelling spre muzică vor fi suficient de grăitoare pentru a convinge o implicare de mecena atât prin eforturile Fundației Carla Bruni-Sarkozy, cât și prin dedicarea sa personală spre o altă expunere și traiectorie a tinerilor artiști.
Revenind la întâlnirea cu suverana britanică alături de care proaspăta Primă Doamnă trăia cea dintâi vizită oficială, alegerea casei Dior – în spatele căreia geniul unui creator englez, John Galliano, onora prin inspirație prestigiul uneia dintre referințele modei pariziene – va fi avanpremiera interpretării noului său rol în chintesența strălucirii clasice franceze, chiar și într-un contrast cu nonșalanța stilului său personal.
Brigitte Macron
Puștiul de 17 ani care, în prag de a fi mutat spre a-și termina studiile liceale la Paris, se desparte de profesoara sa de arte dramatice spunându-i că se va întoarce după ea pentru a-i deveni soție va dărui una dintre cele mai neobișnuite, mai controversate și, totuși, mai trainice povești de iubire pe care le vom regăsi în istoria conducătorilor Franței. Poate că cei doi ani de sentimente sedimentate în discuții ce anunțau în elevul Brigittei Trogneux un spirit polivalent vor înălța o promisiune într-o certitudine sau poate că spiritul curat al unui adolescent recunoștea autenticitatea unei iubiri care astăzi dăinuie de 24 de ani. Exact diferența de ani care va purta actualul cuplu prezidențial francez spre o continuă confruntare a prejudecăților și a comentariilor malițioase.
Și astfel, în 2007, confirmând deja un prodigios talent în finanțe, care după doar un an îl va purta spre familia Rothschild, în serviciul căreia va intermedia o tranzacție între Nestlé și Pfizer, Emmanuel Macron împlinea cuvintele rostite profesoarei în care își va găsi iubirea vieții. Inspirația cu care Macron privește spre soția sa l-a ghidat spre o oarecare oficializare a statutului de Primă Doamnă, conferind sub voluntariat o serie de responsabilități ce incumbă unui rol activ. Într-un angajament pentru o implicare mult mai strânsă decât în cazul predecesoarelor sale, Brigitte Macron, în care președintele Republicii recunoaște punctul său de echilibru, își va dedica experiența de cadru didactic pentru inițiative îndeosebi din sfera educației naționale, aplecându-se totodată spre alte domenii precum cultura, drepturile femeilor și protecția persoanelor cu dizabilități. Energia cu care Brigitte Macron ar putea revoluționa atât substanța, cât și codurile îndatoririlor de Primă Doamnă vibrează inclusiv dintr-un stil curajos, cu valențe rock, conturat prin creații Louis Vuitton, Isabel Marant sau Balmain.
