Să te expui așa cum ești într-o realitate/societate în care toți „croșetăm” necontenit o imagine impecabilă este, categoric, un act de curaj! De care dr. Ruxandra Cîlțea, medic stomatolog și partener/manager al Dipa Dent Group, dă dovadă din plin. Asumată, responsabilă și cu o sensibilitate aparte, este cumva excepția de la regulă, dacă ținem cont de popularitatea ei mereu în creștere în rândul pacienților cărora le oferă mai mult decât zâmbete perfecte. Prin sinceritatea și deschiderea față de nevoile lor, doctorița devine o autoritate cu față umană, actul medical fiind dublat de unul terapeutic pentru suflet. Este momentul să descoperim și noi ce ascunde zâmbetul „hipnotic” al doctoriței…
Un zâmbet perfect ține de sănătatea și estetica dinților. De unde vine însă strălucirea unui zâmbet, cea pe care reușiți să o aduceți pacienților dumneavoastră?
Am văzut de foarte multe ori zâmbete perfecte, deși dinții erau imperfecți. Din păcate, însă, am văzut și reversul medaliei: rânjete cu dinți perfecți. Eu mă străduiesc, de fiecare dată, să le ofer pacienților mei, pe lângă zâmbetul clinic perfect pe care-l construiesc fizic, și încrederea de care au nevoie pentru a zâmbi în fiecare zi. Mi s-a întâmplat, și nu doar o dată, să am pacienți care nu au zâmbit ani de zile pentru că le era rușine să își expună dantura. Unui om care nu a zâmbit ani de zile trebuie să îi arăți că de acum o poate face cu toată inima.
Ce îmi doresc să înțeleagă oamenii este că procesul prin care le redăm zâmbetul pacienților noștri nu este doar unul de ordin medical. Pacienții au nevoie de înțelegere, de timp de acomodare, de sprijin. Au nevoie să vadă că medicului îi pasă și că înțelege de ce, uneori, sunt speriați. Medicul înțelege că pacientul, indiferent de motivele pentru care a ajuns să aibă probleme cu dantura, merită să aibă parte de cele mai bune servicii, că pacientul care se află în scaunul lui are nevoie de servicii medicale, dar și de încurajare, înțelegere și empatie. Doar așa poți reda un zâmbet! Și abia apoi, pas cu pas, începe actul terapeutic, formarea zâmbetului clinic frumos, dar care strălucește de recunoștință și de bucurie că medicul a fost un om alături de pacientul său, nu doar un executant al unor manopere.
Acestei prietenii și suportului pe care le manifestați mereu către pacienți le datorați și succesul pe care-l aveți astăzi ca medic?
Îmi place tare mult întrebarea asta! Succesul meu este datorat în mare măsură legăturii pe care o creez cu pacienții pe care îi tratez. Și asta îmi umple inima de bucurie și o consider cea mai mare reușită a mea din punct de vedere profesional. Nu sunt doar un medic dentist, sunt un medic căruia îi pasă și pe care pacienții se pot baza nu doar profesional, că vor obține cele mai bune servicii medicale, ci și emoțional, că vor primi suportul moral de care au nevoie.
Am pacienți care mi-au spus că m-au ales pe mine pentru căldura umană, pentru timpul alocat pentru explicații, pentru atitudinea mea din fața pacientului. Și asta îmi arată că mă aflu pe drumul cel bun. Tratez familii întregi și grupuri de prieteni care s-au adus unii pe alții. Eu sunt mereu în cabinet lângă pacienții mei, chiar și în timpul manoperelor pe care nu le execut eu. Pentru că îmi doresc ca pacientul meu să știe că eu sunt implicată în întreg procesul, știu tot ce i se lucrează, văd eventualele obstacole și am control pe fiecare etapă a tratamentului.
Din 2019, când lucrați în tandem cu cel care v-a fost partener de căsătorie, și până în prezent, viața dumneavoastră s-a schimbat radical. Câțiva ani intenși, cu multe schimbări atât pe plan profesional, cât și personal. Care au fost principalele dumneavoastră provocări și care a fost motivația ce v-a adus acum la conducerea unui business de succes și la o viață personală împlinitoare?
Pot spune că am avut o viață intensă, nu au fost intenși doar ultimii ani. Clinica în care am lucrat cu fostul meu soț a fost construită de către noi doi de la zero. Este o clinică pe care am construit-o de la nivelul de șantier, în care mergeam zi de zi să vorbesc cu muncitorii, să dau indicații, să cumpăr materiale, să mă asigur că totul iese așa cum îmi doresc, astfel încât, la final, să obținem clinica visurilor noastre. Un an și jumătate de muncă continuă, în care nu am avut timp să mă ocup de pacienți și am ajuns să îmi fie dor de cabinet. În 2019, când eu și fostul soț am decis să mergem pe drumuri separate, am simțit cumva că am pierdut pe ambele planuri, mi-am pierdul partenerul de viață și partenerul de business. Și, bineînțeles, am renunțat și la partea mea din clinică. Cea mai mare provocare a fost să învăț să fiu singură din nou, să nu mai gândesc totul la dublu, totul în pereche, așa cum o faci atunci când ești într-o relație atât de lungă cum a fost a noastră. Dar știam că am nevoie de timp, să-mi adun viața, gândurile și sufletul și să construiesc ceva frumos. Și am făcut-o! Partea bună și frumoasă este că eu îmi iubesc meseria și că am experiența necesară în domeniu să o pot lua oricând de la capăt. Munca mea mi-a fost întotdeauna refugiu – atunci când sunt la scaun cu un pacient, lumea din jurul meu dispare! Nimeni și nimic nu îmi poate lua asta!
Nu vreau să spun că mi-a fost ușor; nu cred că separarea după 12 ani de relație este ușoară pentru cineva. Am avut nevoie de timp ca să am claritate, să nu iau decizii pripite, să nu fac greșeli majore. Dar motivația mea a fost mereu bucuria pe care o am în cabinet, satisfacția pe care o am atunci când îmi văd pacienții zâmbind. Niciun obstacol nu este prea mare și de nedepășit dacă la final stau în fața unui om pe care-l văd zâmbind fericit!
Cum vă descrieți azi? Care sunt trăsăturile dumneavoastră de caracter reprezentative, ce credințe vă animă, ce prețuiți?
În ultimii ani am învățat foarte multe despre mine și am reușit să mă descopăr, să aflu cine sunt eu, Ruxandra, nu soția, nu fiica, nu medicul, ci eu, femeia. Am aflat că sunt mult mai puternică decât aș fi crezut – ăsta poate că a fost primul lucru pe care l-am descoperit, cu bucurie, despre mine. Am aflat că sunt ambițioasă și că pot realiza enorm de multe prin forțele mele proprii. Am aflat că sunt un profesionist apreciat pentru munca sa și nu doar prin prisma numelui clinicii la care lucrează.
Eu sunt un om loial și asta este poate trăsătura de caracter pe care o apreciez și o caut cel mai mult în oamenii de lângă mine. Când ajut pe cineva, ajut pentru că vreau real, autentic, nu pentru a obține ceva în schimb. De aceea, lipsa loialității, indiferent că vine din partea unui colaborator, angajat sau prieten, mă doare și o iert foarte greu. Apreciez perseverența, stabilitatea și apreciez enorm oamenii care fac ceea ce spun, care își onorează cuvântul dat.
În rest, cred că astăzi sunt mai matură, mai stăpână pe viața mea, mai puțin naivă, mai conștientă că nu tot ce zboară se mănâncă. Mă animă credința că, dacă faci bine, ești bine și că totul în viață se întâmplă cu un motiv.
Pandemia a avut un rol decisiv în transformarea dumneavoastră dintr-o femeie divorțată, confuză și afectată emoțional, căci orice despărțire, fie ea consensuală, doare și necesită timp pentru remontare. Ce s-a întâmplat mai exact atunci când v-ați trezit singură, închisă în casă? Cum ați gestionat situația deloc roz în care v-ați aflat?
Da, pandemia a avut un rol important în transformarea mea, prin prisma faptului că mi-a răpit singurul refugiu – munca! Nu mă mai puteam pierde în munca mea, așa că a trebuit să stau față în față cu toate fricile pe care le aveam. Dacă nu am putut munci, închisă în casă, am găsit o altă activitate – în bucătărie. Zeci de kilograme de făină s-au transformat în aluaturi care mai de care… mi-am dezvoltat această abilitate într-un mod nemaipomenit. Dar da, mi-a fost și foarte frică, trebuie să recunosc. Nu frică pentru mine, ci frică pentru familia mea, pentru oamenii cei mai importanți din viața mea, părinții mei, care au fost alături de mine necondiționat și mi-au oferit sprijin întreaga mea viață. Dar am reușit să mă concentrez pe aspectul pozitiv și am învățat să apreciez lucruri pe care, în mod normal, le consideram normale, firești. M-am concentrat pe relația cu părinții mei și am învățat să o apreciez la un alt nivel față de cum o apreciasem până atunci.
Un lucru imens pe care l-am realizat în pandemie a fost schimbarea comportamentului financiar. Acum am o abordare mult mai matură și un alt tip de responsabilitate financiară. Am învățat și am evoluat, așa că nu am irosit timpul petrecut închisă în casă.
În 2021 ați reușit „curățenia” totală și ați pornit pe un drum nou – un job pe măsura expertizei dumneavoastră și noi perspective și în planul personal. Cine și ce anume v-a ajutat?
În plan profesional, în 2021 a apărut propunerea actualului meu partener de business, fondatorul Dipa Dent Group. Am primit o propunere pe care nu aveam cum să o refuz, aceea de a mă ocupa în întregime de clinică. Ne cunoșteam de multă vreme, știam cine este și ce minuni face cu laboratorul, iar el știa ce fel de medic sunt și ce pot realiza pe plan profesional. În acel moment, cred că el știa chiar mai bine decât mine ce pot face. Mi-a acordat încredere deplină și și-a ținut fiecare cuvânt dat. Mi-a oferit un scop nou, dar și oportunitatea de a-mi împlini toate visurile pe plan profesional. Pot spune că este „a match made in heaven”.
Pe plan personal am fost susținută de către familie și prieteni. Prieteni noi și vechi. Prieteni pe care îi am de 29 de ani, care au fost alături de mine și la bine, și la greu, care mi-au adus aminte cine sunt și ce pot face. Cel mai mare susținător al meu este și cel mai aprig critic al meu, o prietenie veche și ea de 20 de ani, un sprijin de neînlocuit în perioadele mele grele; el m-a ajutat să accept că și cele mai frumoase și bune lucruri se pot termina pentru a fi înlocuite de altele …și mai frumoase, și mai bune!
Apropo de expertiză, știm deja că puneți mare preț pe abordarea psihologică a pacientului, pe deschiderea față de nevoile reale ale acestuia, că personalizați fiecare tratament pe care îl faceți, având în portofoliu cursuri de hipnoză clinică. De unde această aplecare către psihologie/psihoterapie?
Nu știu exact de unde moștenesc această pasiune; știu doar că, la un moment dat, prin liceu, alternativa la stomatologie a fost psihiatria. Sunt profund fascinată de cum funcționează creierul uman, atât fizic, concret, dar și ca parte nevăzută și neștiută, ce poate face mintea umană… E ceva uluitor, dincolo de cuvinte. A fost o luptă grea în care a câștigat, evident, dragostea mea dintâi – stomatologia. Însă, pentru că fascinația nu a dispărut, am făcut aceste cursuri de hipnoză clinică și terapie eriksoniană, ca să-mi satisfac un pic curiozitățile pe această temă. Acum mă ajută foarte mult în discuțiile cu pacienții și abordarea pe care o am față de ei.
Chiar dacă medicina clasică presupune rigurozitate, iar stomatologia multă matematică, ați participat voluntar la mai multe experimente dintr-o zonă alternativă. Ați încercat inclusiv „hipnoza contra durerii”. În ce măsură poate ajuta hipnoza un pacient?
Hipnoza este totuși o manoperă medicală bine studiată, hipnoza clinică fiind un instrument absolut fabulos pe care am dorit să îl testez pentru a-l înțelege mai bine. Mintea primește o comandă atunci când se află în starea de transă, iar creierul o ascultă și o crede. Atenție, toate acestea se fac în mod voluntar – nimeni nu poate hipnotiza o persoană care nu își dorește acest lucru. Astfel, se comandă ca o anumită zonă a corpului să nu simtă nicio durere… și chiar așa se și întâmplă. Hipnoza este foarte utilă în cazul pacienților care au contraindicații la anestezia convențională, deși în România este un subiect privit cu mult scepticism încă, deci nu foarte popular.
Eu, personal, am testat eficacitatea metodei și în alt mod care mi-a schimbat foarte mult percepția despre această metodă. Am ajuns la curs după o noapte nedormită și aveam un volum de treabă enorm pentru ziua respectivă. Nu mă puteam concentra la nimic din cauza oboselii, așa că profesorul mi-a propus să intru în transă și mi-a sugerat hipnotic că, atunci când voi reveni, voi fi odihnită perfect, cu bateriile încărcate la maxim și gata de orice. După zece minute de transă eram plină de energie, aveam mintea clară și mă simțeam ca după cel mai bun somn de zece ore.
Pasiunea pentru meseria dumneavoastră și atașamentul față de pacienți v-au determinat să lucrați la doar câteva zile după o operație complexă la un picior, venind în cârje la cabinet. Cât de dificil este să fiți mereu prezentă în viețile pacienților, să le răspundeți oricând solicitărilor, inclusiv în zilele dumneavoastră libere?
Când crezi în ceea ce faci, nu ți se pare dificil, ți se pare normal. Eu sunt un om deosebit de activ, așa că sunt extrem de rare zilele în care nu fac nimic. De aceea, perspectiva câtorva săptămâni petrecute în pat mi se părea de neconceput. Desigur, din nou am avut sprijin și ajutor de la cei dragi, pentru că nu puteam conduce și aveam nevoie și de un scaun cu rotile pentru a putea lucra, care nu era chiar ușor de manipulat. Nu puteam să fac chiar orice, nu realizam manopere foarte dificile pentru că poziția în care eram nevoită să stau nu-mi permitea, dar am făcut cât de mult am putut pentru ca pacienții mei să nu-mi simtă prea tare lipsa și pentru ca mintea mea să nu o ia razna de la statul în casă și de la sentimentul de neputință.
La fel ca orice om, am și eu momente în care mă simt obosită, este vineri seara și am avut o săptămână haotică, este târziu și vreau să mă odihnesc… Nu îmi doresc poate să îmi sune telefonul, însă nu pot permite ca pacientul care îmi solicită atenția să simtă asta. Pentru că știu cum este să ai nevoie de răspunsuri, să îți fie frică sau, mai grav, să ai probleme cu lucrarea dentară pe care o facem. Așa că fac tot posibilul să fiu prezentă pentru pacienții mei, pentru că ei sunt cei mai importanți.
Cum arată astăzi viața dumneavoastră? Știu că v-ați achiziționat mașina visurilor dumneavoastră și că sunteți aproape de a vă muta la casă nouă…
Sună incredibil când vorbesc despre realizările din ultimul an. Dar, cum am spus și mai devreme, sunt extrem de ambițioasă și perseverentă și nu las nimic să mă doboare. Și mai am o calitate insuflată de către părinții mei: reușesc să transform chiar și cea mai urâtă situație, cea mai neplăcută experiență în ceva frumos. Și fix așa pot descrie anul 2022!
Mi-am dorit mult mașina pe care o am acum și toate lucrurile s-au aliniat pentru a-mi putea realiza și acest vis. O iubesc maxim și ador să o scot la plimbare prin oraș. Cu casa a fost o întreagă aventură, renovările au durat mult mai mult decât m-am așteptat, însă rezultatul final merită toate eforturile. Este prima casă pe care o renovez și amenajez pentru mine și doar pentru mine. Fiecare colțișor este așa cum mi-am dorit eu și îmi reflectă perfect personalitatea și nevoile.
Viața mea astăzi este așa cum trebuie să fie. Unele lucruri frumoase se termină pentru ca alte lucruri frumoase să poată începe!
Ce hobby-uri are o femeie tânără (n.red. – are 35 de ani) și extrem de ocupată și ce activități aveți în timpul liber?
Nu am suficient timp liber pentru toate hobby-urile pe care le am. Îmi place enorm să călătoresc, să descopăr cât mai multe locuri noi, atât în țară, cât și în străinătate. Îmi place să-mi petrec timp cu familia și prietenii și mereu caut să-mi fac timp pentru asta. Sunt o persoană sociabilă, îmi plac oamenii, așa că ies cât de des pot la evenimente de tot felul. Fac mult sport; în tinerețe am făcut sport de performanță și e parte din stilul meu de viață. Iubesc animalele, în special câinii și caii. Pe cei din urmă i-am cam neglijat în ultima vreme, din păcate, pentru că mă tem de accidente care mă pot scoate din activitatea de la clinică. Dar a fost o vreme în care și echitația făcea parte din viața mea.
Mi-ar plăcea să am mai mult timp pentru toate activitățile pe care le iubesc și care nu fac parte din munca mea la clinică. Însă am priorități și trebuie să sacrific puțin viața personală pentru a mă putea dezvolta profesional, pentru a ajunge la nivelul la care îmi doresc.
Cum vedeți acum, după divorț, căsătoria? Vă mai doriți o familie?
Atunci când m-am căsătorit, credeam că actul este o validare absolută a faptului că vom fi împreună „pentru totdeauna”. Prin căsătorie am crezut că obțin certitudinea că, indiferent cât este de greu sau ce obstacole avem de trecut, o vom face împreună și că despărțirea nu mai intra în discuție, indiferent de situație.
Categoric îmi doresc o familie, îmi doresc un copil și îmi doresc să îmi găsesc perechea adevărată, omul alături de care să am parte de o relație așa cum am văzut la părinții mei, bazată pe iubire și sprijin necondiționat. Am înțeles că familia se naște dintr-o mare iubire, nu din semnarea unui act, o iubire care nu are nevoie de validare legală. Și asta este ceea ce îmi doresc acum pentru mine, o legătură care se simte, nu se semnează. O legătură în care simt și aleg conștient, în fiecare zi, acel „pentru totdeauna”. Mă voi căsători din nou doar dacă va veni în viața mea un bărbat pe care să îl iubesc cu tot sufletul, care să mă facă să cred din nou în instituția căsătoriei, aceasta fiind ceva ce îl împlinește pe el, pentru că își dorește și acel act semnat de amândoi. Și asta pentru că iubirea este despre ceea ce își doresc amândoi, despre ceea ce îi împlinește pe amândoi. Altfel, pentru mine nu mai înseamnă mare lucru o semnătură pe o hârtie, o promisiune pe care o poți rupe oricând. Cred că pot iubi la infinit fără să simt nevoia să mai semnez nimic pentru a simți că este oficial, iar părerea lumii despre statutul iubirii mele nu mă interesează sub nicio formă.
Este ceva ce ați schimba în viața dumneavoastră dacă ați putea să o luați acum de la capăt?
Sunt convinsă că fiecare dintre noi își dorește să poată face lucrurile mai bine dacă am putea să o luăm de la capăt, cu toate pe care le știm acum. Dar regretele dor și sunt inutile. Eu știu ce am acum de făcut, asta e ceea ce contează. Și mai cred că fiecare decizie, fiecare întâmplare și experiență de până acum, bună sau mai puțin bună, m-a adus în punctul în care sunt acum. Și îmi place unde sunt acum.
Suntem în luna femeii, când aveți dreptul să vă doriți orice. Care ar fi cel mai frumos cadou pe care vi-l doriți acum?
Deși poate părea un pic ipocrit, vă spun cu toată sinceritatea că nu-mi doresc niciun cadou de ordin material. Pe plan material eu sunt în control și, mai mult decât atât, am primit la viața mea diamante care, în final, nu au însemnat mare lucru și ouă Kinder sau flori primite fără o ocazie anume care mi-au crescut pulsul și m-au făcut să zâmbesc zile în șir. Cel mai frumos cadou pe care îl pot primi este ca oamenii din jurul meu să își țină promisiunile făcute!
Ce este luxul pentru dumneavoastră?
Bănuiesc că nu vorbim despre luxul material. Din nou, fără să fiu ipocrită, pentru că mă bucur și de luxul material, cred că cel mai mare lux vine din cu totul alte părți. Pentru că am fost în locuri în care luxul și exotismul erau la ele acasă, dar eu nu puteam zâmbi și am simțit fericirea perfectă într-o căsuță de hobbit, undeva la munte… Luxul e ceea ce simți, ceea ce te face să te trezești zâmbind dimineața. Luxul este independența și controlul asupra propriei vieți, o masă cu râsete în familie, timp de calitate petrecut cu cei dragi. Luxul e să ai pe cineva alături de care să simți fericire indiferent de cât de proastă a fost ziua sau de câte probleme ai la serviciu.
