Pentru multe femei, costumele par conservatoare și rigide, însă potrivit istoriei, acestea au oferit libertate și putere, cu toate că nu au fost lipsite de controverse. Datorită vedetelor de la Hollywood, precum Marlene Dietrich, Katharine Hepburn și Greta Garbo, dar și a femeilor politician de astăzi, costumul cu pantaloni și-a construit o reputație puternică, adesea politică, din anii 1930 până în prezent. De la prima femeie care a avut curajul să poarte un costum și până la cutumele și modelele din zilele noastre, am decis să explorăm triumfătoarea istorie a costumului de damă cu pantaloni.
Datând încă din anii 1600, evoluția costumului are întru totul de-a face cu împuternicirea femeilor, având rolul de a le permite acestora să poată participa într-o manieră mai confortabilă la viața de zi cu zi. Începând cu adaptarea jachetei de călărie și terminând cu ceea ce știm și vedem astăzi, această piesă vestimentară omniprezentă a contribuit direct la eliberarea femeilor de sub regulile stricte ale vremurilor. Pe măsură ce moda a evoluat, costumul a devenit o ținută practică pentru proteste, revolte și muncă, înlesnind lupta femeilor pentru egalitatea dintre sexe de-a lungul secolului trecut.
Deși costumele pentru femei nu datează chiar din anii 1600, așa cum se întâmplă cu cele bărbătești, ele au totuși o istorie „colorată”, care forțează granițele. De-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, costumele croite au fost un must-have pentru femeile din clasa superioară și mijlocie.
Prima apariție notabilă a unei femei care și-a însușit un costum bărbătesc a fost în 1870, când actrița Sarah Bernhardt a început să poarte „haine de băiat” în public. La acea vreme, o femeie îmbrăcată cu un costum bărbătesc era ceva scandalos, însă această controversă nu a împiedicat-o să exploreze și pe mai departe roluri de gen, ea jucând rolul principal în „Hamlet”, în 1899. Avangardistă în multe privințe, doamna Bernhardt a fost o emblemă pentru ceea ce avea să devină cartea de vizită vestimentară a femeilor moderne.
Galerie Foto
În 1910, American Ladies’ Tailors’ Association a creat costumul Suffragette, care era croit în așa fel încât să permită purtătoarei să facă pași mai mari. Această piesă vestimentară și-a câștigat rapid aprecierea, fiind considerată necesară datorită numărului mare de mitinguri, marșuri și mișcări de nesupunere civilă inițiate de femeile care își cereau drepturile. Acest predecesor al costumului modern cu fustă a fost un contrapunct ascuțit la populara fustă strâmtă, la modă pe atunci, dar care împiedica mersul, fiind foarte îngustă la nivelul gleznelor.
Costumul Suffragette a fost un semn distinctiv al femeii progresiste și o inspirație pentru marea doamnă a modei, Coco Chanel. Posibil cel mai cunoscut designer de costume pentru femei, Chanel și-a câștigat popularitatea în timpul Primului Război Mondial, atunci când a decis să elibereze femeile de sub tirania corsetelor alegând croitoria. Coco Chanel este recunoscută pe scară largă ca fiind cea care a creat primul costum de damă cu pantaloni. În 1914, creatoarea concepuse deja primul său costum, modelat după celebrul Suffragette purtat de activistele din America. Nu a durat mult timp până și-a atras faima, femeile preferând ținutele sale practice în detrimentul corsetelor restrictive. Spre deosebire de modelele predecesoare, costumul Chanel păstra o notă de glamour și feminitate. În plus, aspectul practic asociat cu înclinația lui Coco Chanel pentru frumusețe a făcut ca aceste costume specifice să iasă în evidență față de modelele mai simple, dând naștere probabil celei mai trainice moșteniri din industria modei, care dăinuie și în ziua de azi.
Galerie Foto
Eliberarea vestimentară a femeilor a continuat în epoca jazz-ului, pe măsură ce femeile au început să poarte tot mai des pantaloni pentru activități de agrement, în special tenis, echitație și ciclism. Până în acel moment (și chiar și după aceea în unele zone), o femeie care purta pantaloni era considerată travestită și era adesea incriminată.
În 1933, Eleanor Roosevelt a devenit prima-doamnă care a purtat pantaloni la un eveniment oficial. La acea vreme, femeile purtau pantaloni doar pentru activități de agrement, iar prima-doamnă fusese la călărie și nu a avut timp să se schimbe înainte de a găzdui vânătoarea anuală a ouălor de Paște de la Casa Albă. Deși alegerea ei vestimentară a fost accidentală, ea a îmbrățișat ținuta neconvențională, pozând pentru o serie de fotografii în acea ipostază surprinzătoare.
În același deceniu, Marlene Dietrich a purtat costume bărbătești în mai multe filme de succes, precum „Morocco” (1930), „Blonde Venus” (1932) și „Seven Sinners” (1940). Astfel, ea a revoluționat percepțiile internaționale și îmbrăcămintea femeilor în general. Susținerea publică de către Dietrich a costumului cu pantaloni, atât în viața ei profesională, cât și în cea personală, a coincis cu crearea de către designerul Marcel Rochas a primelor costume cu pantaloni prêt-à-porter pentru femei.
În 1939, Vogue a publicat pentru prima dată fotografii cu femei în pantaloni, marcând astfel un adevărat punct de cotitură în istoria modei feminine. Anii 1940 au adus ceea ce cunoaștem acum sub numele de costum zoot, adoptat pe scară largă în întreaga lume ca ținută power, în special de către pachucas (membre ale unei subculturi mexicano-americane), care au îmbrățișat acest look pentru a se răzvrăti împotriva ideii societății conform căreia femeile sunt doar soții și mame.
În 1949, Katharine Hepburn s-a alăturat bătăliei. Actrița a fost lăudată pentru alegerea ei de a purta un costum cu pantaloni în defavoarea unei rochii, ceea ce a ajutat-o să iasă în evidență din mulțimea care dorea să se afirme la Hollywood. Predilecția ei pentru pantaloni a contribuit la consolidarea acestora ca parte a garderobei de zi cu zi a femeilor.
Costumul feminin a cunoscut o scurtă pauză în popularitate după cel de-al Doilea Război Mondial, când multă lume a căutat să se întoarcă la rolurile domestice tradiționale după afluxul de femei de pe piața muncii înregistrat în timpul războiului. Stilul „New Look” propus de Dior îmbrățișa aspectul de gospodină din anii 1950, cu fuste pline și strânse în talie.
Deja în anii 1960, costumul revenise la modă, din moment ce, ca niciodată până atunci, 40% dintre femei s-au alăturat forței de muncă. Acest deceniu a cunoscut multe momente decisive în ceea ce privește remunerarea egală odată cu Equal Pay Act din 1963, Civil Rights Act din 1964 și un decret prezidențial din 1967 care interzicea discriminarea pe criterii de gen. În 1964, André Courrèges a fost primul designer care a creat costume minimaliste cu pantaloni pentru femei, potrivite atât pentru zi, cât și pentru seară, până la acel moment pantalonii fiind destinați doar pentru evenimente informale.
În 1966, Yves Saint Laurent a creat iconicul „Le Smoking”, etalat în cadrul mai multor evenimente de răsunet. Ținuta mult prea avangardistă a fost considerată nepotrivită pentru femei, astfel încât multe hoteluri și restaurante au refuzat accesul celor care o purtau. Apoi, în 1971, Bianca Pérez-Mora Macías s-a căsătorit cu Mick Jagger și a fascinat întregul mapamond cu costumul său alb Le Smoking, semnat de Yves Saint Laurent, care a intrat în analele modei pentru mirese. Deloc de neglijat, decada șaptezecistă a cunoscut ascensiunea vestimentației unisex în cultura tineretului și adăugarea amendamentului la Titlul IX în domeniul educației, care permitea fetelor să poarte pantaloni în școlile publice.
În anii 1970, costumele cu pantaloni din poliester și pantofii cu platformă erau uniforma preferată a femeii emancipate. Cu toate acestea, stilul era încă considerat riscant, iar femeile care purtau astfel de ținute întâmpinau adesea critici din partea colegilor sau a șefilor lor de sex masculin. Istoricul de modă Daniel Delis Hill observă cum costumele cu pantaloni nu erau doar versiunea pentru femei a echivalentului lor masculin (croite din pânză închisă la culoare sau cu dungi). În schimb, costumele de damă cu pantaloni erau realizate din materiale în culori vii, texturi și țesături diferite, jachetele fiind uneori croite similar unei tunici. Personajul interpretat de Diane Keaton în filmul „Annie Hall” din 1977, cu vestă și cravată, precum și aparițiile publice ale actriței, în costume cu pantaloni, au ajutat la popularizarea și mai mult a stilului.
Galerie Foto
Până în anii 1980, procentul femeilor pe piața muncii a crescut la peste 50%, iar decada a devenit cunoscută pentru emblematicul „power suit”. Odată cu promovarea de către Giorgio Armani a umerilor androgini și a siluetei supradimensionate a jachetei, s-a născut aspectul stereotip al femeilor în afaceri. În acea perioadă, tot mai multe femei își abandonau rolurile tradiționale pentru o carieră în America corporatistă, în timpul unuia dintre cele mai mari boom-uri economice din istoria SUA. Aceste costume proiectau siluete puternice pentru femei puternice. De asemenea, serialul „Dynasty” a avut o influență enormă asupra modului în care se îmbrăcau femeile de carieră.
În anii 1990, costumul Chanel devenise parte integrantă a culturii modei, așa încât, în cadrul sezonului 7 din „The Simpsons”, producătorii i-au dedicat un întreg episod. Marge dă peste un astfel de costum la reduceri și, drept urmare, primește o invitație la un club exclusivist. Găsește apoi modalități de a transforma costumul într-o ținută nouă în fiecare zi pentru a menține aparențele și iluzia bogăției. Cu toate acestea, purtarea costumului cu pantaloni a continuat să reprezinte o provocare de-a lungul anilor 1980 și 1990.
În 1993, senatoarele vizionare Barbara Mikulski și Carol Moseley-Braun au luptat pentru a anula interdicția potrivit căreia femeile nu aveau voie să poarte pantaloni în Senat. Este greu de imaginat că în urmă cu doar 25 de ani o femeie putea fi exmatriculată din Congres pentru că purta pantaloni, dar mai ales că, după aproape 100 de ani de la apariția primului costum cu pantaloni, femeile încă se războiau cu un cod vestimentar inutil și învechit.
La începutul anilor 2000, costumul cu pantaloni a început să fie considerat demodat și conservator, în ciuda istoriei sale radicale, însă la mijlocul deceniului, look-ul a revenit în forță. Designeri precum Bottega Veneta și Chanel au înțesat podiumurile cu costume elegante cu pantaloni pentru sezonul de toamnă-iarnă 2015, în timp ce Rihanna a purtat o variantă supradimensionată de culoare neagră a unui costum semnat de John Galliano pentru Maison Margiela la Premiile Grammy din același an.
De atunci am asistat la o evoluție fără precedent a femeilor în afaceri, politică și sport, culminând anul trecut cu un număr-record de femei alese în Congresul Statelor Unite. Am remarcat, de asemenea, o atenție sporită acordată drepturilor femeilor odată cu mișcările #TimesUp și #MeToo și un număr-record de femei la cârma unor corporații importante. Deloc surprinzător, și costumul de damă are parte, mai nou, de o atenție renăscută în lumea modei. Contracarând tendința către ținute tot mai casual din moda masculină, numeroși creatori de îmbrăcăminte pentru femei au introdus colecții actualizate destinate femeilor profesioniste.
Cu toate că și-a mai pierdut din aerul revoluționar, femeile din trecut purtându-l literalmente pentru a-și dovedi egalitatea și a sparge granițele, costumul cu pantaloni rămâne o declarație iconică pentru empowerment și un exemplu autentic pentru modul în care moda și designerii pot reflecta și influența vremurile și societatea.
