Smaranda Almășan – Complexitatea dincolo de forme

colaje11

Ca încântare vizuală, asociem moda, ca prim impuls, unei arte suave, în linii ondulate, şi unei expresii a emoţiilor, un tablou în tuşe timide al unei realităţi temperate. La o revenire asupra multitudinii de faţete sub care se prezintă moda, ne bucurăm de contrastul creaţiei precise, încărcate cultural sau chiar ideologic, o declaraţie a conceptelor sau, din contră, un manifest spre anularea lor şi, nu în ultimul rând, o radiografie a idealurilor şi alternativelor în numele evoluţiei. Sub această direcţie, regăsim arta Smarandei Almăşan.
– Stilul dumneavoastră de semnătură este îndreptat spre avangardă. Care considerați a fi limitele estetice și funcționale ale acestei abordări și ce criterii ar trebui să ghideze un creator într-o asemenea direcție, astfel încât rezultatul să fie unul compatibil acestei arte?

Modul în care operez în momentul în care abordez o nouă topică, un proiect nou sau o colecţie mizează pe simplificarea şi minimalizarea liniei, formei produsului final. Ca strategie personală, nu urmăresc o orchestraţie amplă, ci o balanţă echilibrată între idee şi produs. Este foarte adevărat că mişcării contemporane în modă i se atribuie deseori ambalajul de avangardă, dar totuşi nu militez împotriva unor norme specifice designului vestimentar şi nu mă poziţionez într-o atitudine radicală. Consider cu tărie că spaţiul geocultural în care piesele mele sunt purtate poate să încadreze munca mea într-un curent istoric, fie el avangardist, futurist, constructivist, cu toate că ţin foarte mult la ingredientul simplitate şi uşurinţa lecturării produsului conturat.
– Cum poate fi insuflată receptivitatea pentru avangardă, prin descătușarea de sub canoanele modei și cum ar putea această direcție să relaxeze sau chiar să anuleze anumite convenții legate de imagine?

În istoria culturală recentă au existat o serie de mişcări care au produs de la sine şi au nominalizat ulterior câteva capitole extrem de relevante: beat, hippie, punk etc. Scara la care au fost receptate şi asumate a făcut diferenţa. Au fost mişcări de grup, mişcări de masă, şi nu doar simple apariţii, singulare, într-un context. Cred mai mult în ipoteza afilierii unui anumit curent contemporan, din poziţia în care mă aflu, neavând un mecanism şi un motor media-creative-industry în spate. Laboratorul meu este unul care se desfăşoară în mare măsură în solitudine.
– Ce vă motivează spre înzestrarea creațiilor dumneavoastră cu natura lor conceptuală? Totodată, cu ce mesaj sunt ele încărcate?

Cred că nu este neapărat vorba de o motivaţie, ci mai mult despre „there is no other way to do it”. Designul vestimentar se află în interacţiune cu arta, rămâne deschisă ipoteza dacă moda este artă sau nu. Pronosticurile „este moda artă sau nu” rămân valabile probabil şi în zilele noastre. Un reper esenţial pentru mine îl reprezintă, din punct de vedere istoric, fuziunea dintre modă şi artă în perioada anilor ’60, în New York. „The moving sculptures” reprezentau nişte entităţi care întăreau ipoteza şi alinierea modei în limbajul artistic contemporan. Interacţiunea este indusă clar de nevoie, de nevoia de imagine, de nevoia de cunoaştere; „exteriorul” poate genera o infuzie de trasee noi, conexiuni, viziuni utopice, distopice etc., exteriorul este un resort, fie că ne referim la spaţiul fizic din afara laboratorului, la persoane/personaje, situaţii sau, în cazul meu, la artă. Sigur, datorită poziţiei privilegiate pe care o am – şi anume de a fi înconjurată zilnic de artiştii de la Fabrica de Pensule, de albume de artă, de expoziţii –, legătura mea cu arta probabil este mai strânsă decât cea cu moda.
– Atât prin jocurile de simetrie, prin influențe deconstrucționiste, cât și prin sesizarea unor surse de inspirație precum arta sau literatura (origami), stilul dumneavoastră se remarcă printr-un focus pe construcție. Ce v-a îndreptat spre această direcție? Cum percepeți forța formelor, inclusiv în abilitatea lor de a înlocui decorul?
Aş spune că focusul meu se îndreaptă spre construcţia, dar mai ales spre deconstrucţia formei, iar terenul de joacă îl reprezintă formele geometrice de bază, direcţia fiind dată oarecum simplu de tirania propriului meu gust. Moda este limbajul meu şi încerc să îl hrănesc din zone diferite, dar se pare că preferă dieta bazată pe artă contemporană şi scriitori sud-americani.
– V-ați prezentat creațiile la München și Düsseldorf și v-ați bucurat de succes în cadrul Săptămânii Modei de la Viena. Cum ați trăit această experiență, atât ca oportunitate spre extinderea internațională, cât și din perspectiva contactului cu noi culturi ce îmbrățișează o estetică diferită de cea apreciată atât în România, cât și în cele patru mari capitale ale modei?

Doar am sperat să primesc nişte răspunsuri… să aflu păreri pertinente şi relevante, să văd exact cum se poziţionează anumite personaje vizavi de creaţiile mele. Experienţa de catwalk internaţional cred că e comparabilă cu cea a unui rock star performând în faţa publicului.
– Povestiți-ne despre cea mai recentă colecție a dumneavoastră.

„The act of faith” SS 14 este colecţia prezentată în cadrul MqViennaFashionWeek 13, iar demersul creativ în dezvoltarea acestei colecţii vizează descrierea unui univers care ascultă de alte reguli. Având ca punct de pornire romanul psihanalitic al lui Boris Vian, „Spuma zilelor”, şi viziunea lui fantastică îmbinând poezia, muzica, umorul, cruzimea şi tragismul ironic-amar, proiectul se conturează pe baza unei realităţi fictive care vorbeşte
despre propria noastră realitate. O serie de antinomii, precum tinereţe-boală, sărăcie-bogăţie, transpuse în vestimentaţie descriu un univers metafizic.
– Cum considerați că ar trebui abordat luxul pentru a putea inspira evoluția unei persoane?
Cred mult în bunul-gust şi, mai ales, în procesul de educare al acestuia.

 

– Ce loc dintre cele vizitate v-a trezit cel mai puternic inspirația și ce destinație ați dori să descoperiți pe viitor?

Los Angeles-ul este locul care mă inspiră, datorită diversităţii culturale, etnice şi sociale. West Hollywood vs. Surfer style, Chinatown vs. Melrose, Downtown vs. Venice Beach reprezintă nişte locaţii şi atitudini care de la sine te încarcă energetic şi îţi atrag atenţia într-un mod constructiv.
– Cum intenționați să dezvoltați brandul Smaranda Almășan pe viitor?

Următorii paşi se îndreaptă către un proiect bazat pe lansarea unui online store propriu, pentru care am început să lucrez şi care se va finaliza în cursul lunii următoare.

 

Interviu realizat de: Diana Șerpoianu

 

Mai multe din