De cele mai multe ori, ne găsim echilibrul și starea de bine atunci când „bifăm” ceea ce contează pentru sufletul nostru. În cazul Octaviei Geamănu, pare că lista de suflet este atent conturată și că viața i-a oferit exact ceea ce are nevoie pentru a se simți un om împlinit. Își iubește familia, jobul și ne-a dezvăluit câteva momente-cheie care au adus-o mai aproape de ceea ce este azi. O femeie puternică, o mamă iubitoare și un bun profesionist. Alături de soțul său, Marian Ionescu, și de fiul lor, Andrei, Octavia se bucură de fiecare clipă din prezent. Poate că acesta este cel mai valoros lucru pe care îl putem face cu una dintre cele mai imprevizibile resurse pe care le avem la dispoziție: timpul.
Care sunt „ancorele” tale de suflet, ce iubești cel mai mult în viața ta?
Trag aer în piept și răspunsul care-mi vine pe buze realizez că izvorăște din dragostea pentru viață în sine: Andrei, Marian, mama, tata, sora mea, prietenii mei, jobul meu, toate sunt parte din viața mea. Toate sunt ancore în diferite momente. Dar, fără îndoială, familia e tot sufletul meu.
Care sunt trei momente-cheie pe care le-ai trăit și care te-au redefinit?
Cumva, printr-o minune, sunt același om din ziua în care am împlinit 21 de ani. Acel 3 decembrie e un reper pentru fiecare aniversare ce-a urmat, în care am adormit întrebându-mă oare ce-mi va aduce răsăritul post zilei de naștere. Nu e greu de explicat cum s-a produs maturizarea mea în somn, într-o noapte, dar e, cu siguranță, greu de înțeles și poate chiar de acceptat. Apoi este 31 ianuarie, ziua în care am spus „DA” la Starea Civilă. Poate sunt anacronică, însă cred că actele schimbă ceva. În bine, desigur. Un alt moment a fost 27 martie, când am aflat că sunt însărcinată. A fost ziua în care am simțit că îmi amorțește corpul sub încărcătura emoțiilor, știind și că nu voi mai fi niciodată singură și că cineva va avea mereu nevoie de mine – Andrei. Interesant cum ziua în care am aflat că sunt însărcinată m-a marcat mai mult decât cea în care am născut… Poate unde deja eram pregătită și totul a decurs așa cum mă așteptam…
Cum îți împarți timpul într-o zi, cum îl folosești la maximum? Simți că este una dintre resursele cele mai importante pe care le avem la dispoziție?
Ne grăbim atât de mult prin viață și, în general, așteptăm să vină ziua X, să treacă mai repede ziua Y, realizând târziu că astfel așteptăm și ne grăbim să ne treacă viața însăși. Nu grăbesc timpul, etapele, nu aștept cu nerăbdare viitorul. Am învățat – și chiar ține de exercițiu – să trăiesc azi. Oricum, doar clipa asta o avem. Nimic din ce e-n secunda următoare nu ne e cunoscut. Și chiar dacă în viață nu există garanții, eu de prezent sunt sigură. Poate tocmai pentru că durează atât de puțin… Tot timpul meu îi aparține lui Andrei. Și lui Marian. Și chiar mă simt binecuvântată să am un job care să îmi placă enorm și care, în același timp, să îmi permită să simt real că am timp.
În ce fel te-a schimbat maternitatea? Cum s-au schimbat prioritățile?
Maternitatea a dat o altă valoare timpului. De fapt, chiar asta a făcut, i-a dat valoare. De multe ori nu realizezi cum trece vremea, dar dacă te uiți la un copil cum crește, ai putea să ai un reper sănătos și astfel să nu lași timpul să plece fără să se materializeze. Departe de cea care eram înainte de asta nu sunt. E doar varianta mea adaptată vieții actuale, aceleia de mamă. Eram pregătită pentru asta, poate de aceea nu simt mari schimbări.
Cum „funcționează” o familie în care ambii parteneri sunt persoane publice?
Mi se pare că avem o viață destul de apropiată de cea pe care o au cei mai mulți dintre cei care citesc acest interviu.
Simțiți uneori nevoia să nu fiți recunoscuți pe stradă?
Nu m-am gândit… Ca să mă gândesc la asta, ar însemna că mă gândesc în prima fază să fiu recunoscută… (râde – n.red.) N-am trăit niciun eveniment neplăcut încât să mă gândesc de două ori înainte să ies din casă.
Ce cadouri îți place să primești? Dar să oferi?
Îmi place să ofer ce cred că are omul respectiv nevoie. Sau ce i-ar plăcea să primească, neavând nevoie de ceva anume. Sau pur și simplu flori. De primit, m-am obișnuit să îmi fac singură cadouri, așa că îmi lipsește exercițiul imaginației să pot spune ce mi-ar plăcea să primesc.
Cum arată, în viziunea ta, vacanța perfectă?
Este tabloul clasic: mare, soare, plajă, liniște, nimic de făcut.
Trei recomandări de cărți care te-au marcat și care te-au îmbogățit?
„Umbra vântului”, Carlos Ruiz Zafón. „Zahir”, Paulo Coelho, și orice rând scris de Mihai Eminescu. Pe el îl găsesc ca fiind geniul care îmbogățește real orice om care ajunge să aibă în mână o carte pe coperta căreia stă scris numele Eminescu.
