Roja Dove – Și lumea parfumurilor nu a mai fost la fel

Sclipitor atât la exterior, cât și la interior, Roja Dove a umplut sala evenimentului Madison cu fascinație și pasiune pentru viață. Cu un trecut plin de ambiție, Roja a știut să nu lase oportunitățile să treacă pe lângă el, să le îmbrățișeze, să-și asume deciziile și să intre astfel în rândul celor mai buni parfumieri contemporani. „Please don’t take me seriously, because I don’t”, spune el, fapt ce ne demonstrează încă o dată că viața nu trebuie să fie o luptă continuă, ci merită trăită așa cum ne dorim și simțim. Încă un exemplu că dacă știm ceea ce ne dorim, universul ne va clădi treptele necesare, iar tot ce trebuie să facem noi este să le urcăm.

Portrait_08

De la studierea limbilor străine și a științelor, până la a fi numit mai târziu „Professeur de Parfums” reprezintă un salt impresionant. Cum de ați ales aceste schimbări radicale?

Ce aș putea spune, necunoscând sistemul de învățământ din România, este că în Marea Britanie e o problemă faptul că trebuie să luăm decizia referitoare la ce dorim să învățăm când suntem foarte tineri. Cine știe, de fapt, ce vrea să facă la o vârstă atât de fragedă? Eu eram foarte talentat la limbile străine și științe, după care am ajuns la o vârstă când a trebuit să aleg una sau cealaltă, așa că am ales științele. Motivul pentru care am făcut această alegere a fost că atunci când eram mic citeam foarte multe cărți scrise de Ian Fleming, învățam rusa și visam să locuiesc în Rusia și să fiu om de știință. Această dorință nu era bazată pe nimic anume, doar pe fanteziile unui copil. Odată apucată această cale, mi s-a oferit o nouă oportunitate, care nu avea legătură cu parfumurile, iar cum părinții mei m-au sprijinit întotdeauna în ceea ce mi-am dorit, am lăsat studiile și cursul vieții mele s-a schimbat.

Întotdeauna mi-au plăcut parfumurile, încă de când eram mic, pentru ca ulterior să mi se ofere o șansă chiar de către Robert Guerlain, care a spus: „Dați-i acestui om un loc de muncă, va fi o bătaie de cap mai mică în companie decât în afara ei”. Așa că am început să lucrez pentru Guerlain, iar treaba mea era să dezvolt un training despre parfumerie. Datorită acestui aspect am început să-i cunosc pe unii dintre cei mai importanți parfumieri contemporani, iar fiecare dintre ei și-a deschis ușa pentru mine, fiind extrem de receptivi și binevoitori.

Ambiția dumneavoastră mă inspiră și consider că toată lumea ar trebui să reflecte mai mult când vine vorba de dorințe și țeluri în viață și ce am putea face să le îndeplinim. Ce sfat ați avea pentru cei care încă visează?

În această perioadă, atât cât reușesc, atunci când cineva tânăr îmi scrie și dorește să se întâlnească cu mine, încerc să-mi fac timp, deoarece îmi amintesc că și eu am fost tânăr odată și mi s-a oferit o șansă. Astfel că, atunci când mă întâlnesc cu cineva, îl rog un singur lucru: „să-ți amintești întotdeauna, când vei avea succes, că cineva ți-a oferit 30 de minute din timpul său”. Toți avem nevoie de o șansă, iar dacă ai succes, consider că ai și o datorie față de următoarea generație.

Un loc de muncă este asemenea unei relații, pe care o privești cum evoluează și în care investești timp și sentimente. A fost dificil să plecați de la Guerlain și să puneți bazele unei noi companii?

Groaznic! Nu m-am gândit niciodată că voi pleca. Eu am lucrat în perioada în care încă era o afacere de familie, îmi plăcea asta și cunoșteam familia foarte bine. Apoi, afacerea a fost cumpărată de o corporație foarte mare și totul s-a schimbat. Nu mai reprezenta lucrul de care mă îndrăgostisem – și nu pot să spun că era vorba de muncă, pentru că nu am simțit că aș fi muncit în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă adoram ceea ce făceam. Așa că, pentru binele meu, am realizat că nu mai pot rămâne acolo.

A fost o decizie importantă ce mi-a luat aproape un an. A trebuit să mă gândesc ce vreau să fac, în ce direcție să o iau, iar datorită numelui Guerlain consideram că nici nu pot să mă duc oriunde, pentru că îmi pierdeam din credibilitate. Oricum, nicio altă companie nu ar fi însemnat la fel de mult pentru mine. Așa că am decis să-mi înființez propria firmă, pe 1 noiembrie 2001. Cea mai dificilă decizie nu a fost aceea de a pleca, ci de a pleca și a începe ceva nou.

Considerați că adevărata noastră cale ne-o creăm singuri?

În timp ce trecem prin viață, foarte multe posibilități zboară pe lângă noi, trebuie doar să realizăm pe care vrem să le îmbrățișăm și pe care le lăsăm să plutească în continuare.

Mulți mă întreabă de proiectele mele de viitor și le spun că nu știu, pentru că nu se știe niciodată pe cine voi întâlni mâine. Știu că sună ciudat, este aceeași poveste și cu Roja Parfums, care a luat naștere doar datorită faptului că am luat masa cu o prietenă cu care mă văd de aproximativ două ori pe an.

Recent ați fost numit Ambasador al Creativității în cadrul campaniei de promovare a Marii Britanii. Cum vă simțiți în această nouă postură oficială?

Cu câteva săptămâni înainte de a-mi lansa parfumurile într-o nouă locație din New York, eram la ambasada Marii Britanii de acolo și stăteam chiar sub lucrarea semnată de Andy Warhol care o înfățișează pe Regină, în timp ce generalii care se aflau în fața presei americane anunțau desemnarea mea drept Ambasador al Creativității pentru campania de promovare a Marii Britanii. Nu-mi venea să cred, înțelegeam pe plan intelectual ce se întâmplă, dar deodată totul era… real. A fost copleșitor – eu nu sunt rușinos în fața publicului, însă de această dată am început să plâng, iar atunci când am ajuns acasă mâna mea era învinețită de cât de tare mă ciupisem. Tot nu-mi venea să cred…

Sunteți singurul parfumier – dintre cei cu care am avut plăcerea să discut – care mai întâi alege numele parfumurilor și abia după aceea le creează.

Vara, stau și visez la nume și le notez. Citesc lista, multe dintre ele nu sunt bune și le șterg rușinat, dar altele sună perfect pentru un parfum. Normal că trebuie să verificăm cu avocatul dacă le putem folosi, așa că rămân cu o listă mult mai mică.

Dacă te uiți la parfumurile florale, am unul care se numește „Scandal”. Ce este un scandal? Reprezintă acel moment în care toată lumea vorbește, așa că parfumul trebuie să fie unul măreț, pentru că altfel nu s-ar mai numi „scandal”. Cuvântul „Innuendo” este, de asemenea, un cuvânt frumos, pentru că semnifică o sugestie – astfel, dacă eu îți spun ceva, iar tu consideri că există o sugestie ascunsă, crezi, dar nu poți fi sigur, atunci parfumul nu poate fi unul puternic, fiindcă reprezintă doar o sugestie ascunsă.

Care considerați a fi adevăratul lux în această viață?

Consider că cea mai mare greșeală pe care mulți oameni o fac este să compare termenul „scump” cu noțiunea de „lux”. Dacă mă gândesc în general la branduri faimoase, foarte puține sunt cu adevărat de lux. Dacă ar fi fost de lux, nu ar fi fost atât de disponibile.

Cel mai de lux lucru pentru mine ar fi să fac o baie în cadă, iar motivul pentru care îl consider atât de prețios este că atunci înseamnă că am ajuns acasă – când călătoresc nu fac niciodată baie, doar duș.

Alt aspect luxos din viața mea ar fi să nu simt nevoia să mă uit constant la ceas, să am timp. Aș vrea să mă trezesc, să stau la o terasă, cu fața spre Marea Mediterană, să iau micul dejun și să nu mă gândesc că trebuie să termin repede.