Într-o rară confesiune de profunzime și autenticitate, Teodora Tompea ne invită să descoperim o perspectivă intimă asupra parcursului său remarcabil în mass-media. Cu o carieră de excepție și o prezență marcantă pe micile ecrane, Teodora vorbește despre provocările și momentele definitorii care i-au consolidat parcursul în presă, despre valorile care îi modelează existența și despre arta subtilă de a îmbina eleganța vieții publice cu momentele personale. Într-o lume media aflată într-o transformare continuă, Teodora Tompea rămâne un reper al excelenței și al valorilor autentice, îmbrățișând cu grație fiecare aspect al existenței sale – de la adrenalina emisiilor în direct, până la liniștea prețioasă din afara camerelor de filmat.
Ați avut un parcurs remarcabil ca jurnalist. Ce v-a atras către această profesie și care a fost momentul definitoriu care v-a consolidat drumul în presă?
Parcursul meu profesional a fost, mai degrabă, unul firesc. Cei aproape 13 ani de Digi24 reprezintă, fără îndoială, un capitol definitoriu pentru mine. Momentul în care m-am alăturat echipei Digi24 a marcat cu adevărat formarea și evoluția mea ca jurnalist. Uitându-mă acum în urmă, simt că a fost un traseu predestinat. Bunicul meu a cochetat cu gazetăria, tatăl meu a fost pasionat de radio și de televiziune și a activat în acest domeniu. Astfel că am crescut înconjurată de frânturi din lumea jurnalismului, profesie pe care am iubit-o înainte să îmi dau seama că va deveni parte din viața mea.
Având în vedere vasta dumneavoastră experiență în mass-media, cum credeți că a evoluat peisajul jurnalismului și care sunt cele mai mari schimbări pe care le-ați observat în modul în care poveștile sunt spuse și consumate?
Suntem într-o etapă de tranziție și când vorbim despre jurnalism și felul în care se realizează știri astăzi. Când mi-am început practica la un ziar din Iași, abia descopeream tainele Google și înțelegeam potențialul Facebook-ului. În zilele noastre, oricine poate face o știre cu un simplu telefon mobil, un live pe o rețea de socializare sau folosind o aplicație de editare clipuri video. Dar e natural, schimbarea face parte din evoluție. La fel cum inteligența artificială poate acum să scrie o știre, un lucru de neimaginat în urmă cu 15 ani. Poveștile sunt spuse, mai mult sau mai puțin, la fel, păstrând aceleași principii de bază. Însă modul în care sunt consumate s-a schimbat – publicul are mult mai puțină răbdare să urmărească materiale ample, atenția trebuie să îi fie captată în primele secunde, exact ca pe rețelele sociale. Într-un minut putem rezuma evenimentele unei săptămâni întregi.
Fiecare jurnalist de succes are o sursă de inspirație. Care a fost modelul sau inspirația dumneavoastră cea mai importantă de-a lungul carierei și cum v-a influențat modul în care vă abordați munca?
Nu am o singură sursă de inspirație. Sunt o persoană care observă, absoarbe și centralizează toate detaliile, pe care apoi le traduce prin filtrul propriu. Încerc să învăț câte puțin de la fiecare om pe care îl întâlnesc și caut mereu să rămân cu ceva care să mă ajute să evoluez. Meseria de jurnalist este una fascinantă, dar plină de provocări. Faptul că totul pare atât de simplu la TV este rezultatul unei măiestrii, în spatele căreia se află foarte multă muncă. O lecție valoroasă pe care am învățat-o de la o persoană extrem de dragă mie, cu peste 20 de ani de experiență în televiziune, este că fără muncă, multă muncă, nu poți obține nimic. La început de drum, munca te ridică, iar când ajungi sus, tot munca te menține acolo. Așa îmi abordez și eu activitatea, cu dedicare și multă muncă. Recent, am mai învățat un lucru important: să o fac cu smerenie, în sensul larg al cuvântului.
Industria media nu este lipsită de presiuni. Care a fost cea mai mare provocare profesională cu care v-ați confruntat și cum ați trecut prin acea perioadă dificilă?
Cu toții suntem supuși acelorași presiuni, atât la nivel individual, cât și ca societate. Indubitabil, pandemia și războiul au reprezentat și pentru mine momente și perioade tensionate. Adesea nu realizăm sau ignorăm faptul că trăim cea mai bună perioadă a vieții noastre. Iar astfel de evenimente ne reamintesc cât de vulnerabili și fragili suntem de fapt. Pentru un jurnalist și, mai ales, pentru un om de televiziune, presiunea se resimte prin adrenalina directului. În fiecare secundă ești responsabil pentru ceea ce spui și pentru cum prezinți informațiile celor care aleg să te urmărească. De cele mai multe ori, publicul își pune toată încrederea în tine, ceea ce face ca această presiune să fie constantă.
În calitate de prezentatoare de televiziune, ați acoperit un spectru larg de povești și evenimente. A existat vreo știre care v-a impresionat în mod special?
Mă impresionează știrile despre forța naturii. Nu este o coincidență că am dezvoltat o pasiune pentru acest subiect, poate și pentru că îmi este teamă de imprevizibilitatea și violența naturii. În aceeași măsură, mă sensibilizează poveștile triste de viață, despre bătrâni, oameni bolnavi, animale în suferință. Gândul îmi fuge mereu la cei dragi, la familia mea.
Dincolo de activitatea dumneavoastră din mass-media, v-ați aventurat în afaceri și ați pus bazele unei curățătorii ecologice. Ce v-a inspirat să pășiți în lumea antreprenoriatului și cum ați transformat ideea inițială în realitate?
Bine spus, m-am aventurat. Pentru că a fost cu adevărat o experiență nouă, nu am avut niciun fel de cunoștințe despre ce presupune să fii antreprenor. Nu știam cât de complicat poate fi și la ce să mă aștept. Domeniul ales este și unul relativ nou; nu sunt foarte multe spălătorii ecologice de haine la noi în țară, astfel că am avut la dispoziție puține informații de bază. Iar marea provocare a fost adaptarea, mai ales că am deschis afacerea cu două luni înainte de declararea stării de urgență. Însă recunosc că este o experiență uriașă, din multe puncte de vedere. Dacă ar fi să schimb ceva, aș pune accent pe o strategie financiară mai bine gândită.
Cine este Teodora Tompea, femeia din spatele camerei și al luminii reflectoarelor?
Un om simplu, extrem de profund. Unii mă consideră sensibilă, însă eu aș spune puternică, atâta vreme cât nu îmi este teamă să fiu și vulnerabilă. Un om asumat, deși știu că este adesea un atribut înțeles greșit sau tratat cu superficialitate, dar sunt o persoană care își cunoaște atât calitățile, cât și imperfecțiunile. Lucrez la ceea ce poate fi îmbunătățit, așa cum știu că am mereu ceva de învățat din fiecare zi pe care o trăiesc. Sunt o femeie care iubește marea, muzica, apusurile, liniștea, mâncarea bună, cititul, mersul desculț pe plajă. Și sunt doar câteva dintre lucrurile care mă definesc, dincolo de ceea ce se vede în fața camerelor.
Cum reușiți să echilibrați viața profesională cu cea privată și care sunt fațetele vieții dumneavoastră pe care oamenii ajung rareori să le vadă?
În completarea celor spuse anterior, poate că ceea ce văd rar oamenii, sau unii deloc, ar fi tocmai profunzimea și sensibilitatea. Ce nu cunosc mulți este că, în spatele unei aparențe inabordabile, uneori se ascund emoții sau timiditate. Știu, poate părea surprinzător pentru cineva care lucrează în televiziune. Cu toate acestea, eu am reușit să echilibrez această latură a personalității mele datorită unei familii foarte frumoase și pentru asta sunt profund recunoscătoare. Familia înseamnă totul pentru mine. Oamenii care o compun, energia pe care o aduc în viața mea, momentele împărtășite, sprijinul în clipele grele, toate acestea le poți primi doar în sânul familiei.
Ați menționat în interviurile anterioare că apreciați momentele private. Care sunt hobby-urile sau pasiunile dumneavoastră preferate care vă ajută să vă relaxați și să vă deconectați de la rutina zilnică?
Da, îmi place să păstrez anumite lucruri doar pentru mine, deși sunt simple și obișnuite, prefer să le trăiesc în felul meu. Cel mai mare hobby este să călătoresc, deși nu am atât de mult timp să fac asta pe cât de mult mi-aș dori. Îmi place să dansez, să merg la concerte și la cinema pentru că sunt pasionată de filme, în special de cele din universul Marvel. Citesc și este cu adevărat cea mai reconfortantă activitate dintre toate. Cățeii și pisoiul îmi cer mereu să mă joc cu ei, iar acest lucru face parte din ritualul meu zilnic de relaxare.
Trăiți după un motto sau o filozofie specifică ce vă ghidează atât viața profesională, cât și cea personală? Cum v-a ajutat acest principiu să vă mențineți echilibrul și concentrarea de-a lungul anilor?
Că nimic în viață nu este întâmplător. Fiecare om pe care îl întâlnim, fiecare interacțiune, cuvânt sau gest, toate au un rol în călătoria noastră. Cred foarte mult în puterea cuvântului și în forța atracției. Sunt o persoană extrem de empatică, care se ghidează foarte mult după instinct, emoție și ceea ce simte în momentul respectiv, fie că este vorba despre o situație sau o persoană. Consider că, în esență, nu suntem cu mult diferiți, ci felul în care reacționăm în anumite circumstanțe ne diferențiază. Sunt de părere că puțini facem rău intenționat, iar dacă am fi mai deschiși și mai înțelegători, lumea ar fi un loc mai bun.
Ați declarat că sunteți o persoană foarte profundă. Care sunt lucrurile care vă inspiră în mod deosebit?
Cel mai tare muzica și apoi cărțile. Dar, la fel de mult, mă poate inspira o discuție profundă despre viață sau spiritualitate. Mă emoționează poveștile și oamenii care au curajul să își deschidă sufletul și să se arate vulnerabili. Și, inevitabil, mă întorc la familia mea. Fiecare dintre ai mei a trecut prin încercări dureroase, însă, în moduri complet diferite, a găsit puterea să meargă mai departe, fără a-și pierde blândețea și iubirea.
Ce reprezintă luxul pentru dumneavoastră? Este ceva material sau îl definiți în moduri mai intangibile?
Fiecare zi alături de cei dragi este un adevărat lux. Știu că poate suna ca un clișeu, dar cred acest lucru cu toată convingerea. Timpul este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le avem și tocmai de aceea trebuie să alegem înțelept cum și cu cine îl petrecem. Timpul pe care îl avem cu toții, împreună, este atât de scurt încât, în opinia mea, nu există lux mai mare decât simplul fapt că suntem acum, aici. În rest, tot ceea ce deținem material ar trebui să reprezinte doar un mijloc de a ne susține starea de bine.