Tată, soț, om de afaceri, generos. La 31 de ani, Adrian Cionca este un tânăr antreprenor care, după ce a plecat de jos și apoi treptat s-a dezvoltat atât personal, cât și profesional, a devenit un bărbat complex. A învățat de la oamenii din jurul lui, dar și din experiențele prin care a trecut, lucruri care l-au ajutat să devină omul de astăzi. Credința și iubirea pentru oameni îl călăuzesc în cariera de antreprenor, dar îi îndrumă pașii și în acțiunile caritabile prin care transformă viețile celor aflați în nevoie. Familist convins, Adrian Cionca a deschis ușa inimii sale și ne-a primit în universul lui.
Cum a fost debutul dumneavoastră în antreprenoriat?
De mic copil am avut înclinații în zona antreprenorială. Am început prin a vinde cireșe pe care le culegeam din copacul din fața blocului ca să-mi fac bani de înghețată. La 14 ani am împărțit pliante Kaufland, pe care le puneam în cutiile poștale. După aceea, m-am ocupat cu agricultura. Am avut un tractor și combine cu care am lucrat aproape 100 de hectare de pământ într-o comună din județul Timiș. După ce am terminat cu agricultura la sat, am început să zugrăvesc apartamente la oraș. În imobiliare am debutat la vârsta de 18 ani, după ce am luat un credit în valoare de 100.000 de franci elvețieni, ipotecând apartamentul părinților. Acest lucru s-a dovedit a fi la vremea respectivă o afacere foarte bună în prima fază, dar extrem de proastă ulterior. Cert este că a consemnat intrarea mea într-o afacere care mi-a devenit treptat și profesie.
Ce v-a determinat să investiți în real estate?
Mi-am dorit mereu să fac asta. Tatăl meu este un inginer constructor de excepție. De mic m-a luat pe șantiere și am fost pasionat de construcții, dar și de modul în care lucrurile prind formă. Fascinant a fost și modul de transformare a materiilor prime, precum nisipul, apa, cimentul, fierul, într-un produs finit cum ar fi un bloc. Am simțit că este o piață unde poți să te dezvolți, am înțeles că mă și pricep și mi-am dat seama că îmi place să activez în acest domeniu. În final, este un „job” care efectiv nu te lasă să te plictisești sau să te plafonezi.
Aveți proiecte de dezvoltare imobiliară atât în Timișoara, cât și în București. Care este diferența între piața din vestul țării și Capitală?
Este o diferență majoră – bănățenii sunt mai așezați și mai cumpătați, în timp ce bucureștenii sunt mai dinamici și mai pretențioși, în sensul în care vor repede și fără prea multe tatonări. La Timișoara am livrat 1.800 de case, fapt care a creat de la sine o notorietate pentru RPC Group. Avem avantajul că suntem acasă, ne cunoaștem clienții, la modul general știm ce caută, ce-și doresc, iar mulți vin pe baza unei recomandări din partea celor care ne-au fost clienți, ceea ce face ca relația să fie mult mai deschisă. Decizia de a dezvolta la București proiecte rezidențiale a fost una care mi-a deschis foarte tare orizontul de business. Până la urmă, dacă reușești aici, reușești oriunde. A fost și o validare, dar și o confirmare, în egală măsură. Mă bucur că am făcut pasul și sper să mai fie ocazii și pe viitor, deoarece cred că mai am multe de spus în acest domeniu de business în anii care vor urma.
Dacă nu ar fi fost imobiliarele, în ce alt domeniu ați fi investit?
Am fost pasionat de agricultură și a fost o perioadă în care caracterul meu și abilitățile mele s-au format în această zonă. A fost o etapă intensă și grea pentru mine la vârsta respectivă, dar totuși motivațională și care a avut un impact major în ceea ce sunt astăzi ca individ. Aș putea să fac cu brio față acestui domeniu și mi-ar plăcea acest lucru. Pe lângă asta, în copilărie îmi doream să dețin un hotel care să devină emblematic, dar odată ajuns la maturitate, lucrurile s-au schimbat. Mi-am întemeiat o familie, iar soția mea este partenerul meu în tot ceea ce fac. Ea nu și-a dorit un hotel, și-a dorit o grădiniță. Așa am decis împreună să investim în domeniul educațional și așa a luat viață grădinița Inima Culorilor. Ne gândim să brevetăm acest brand românesc și chiar să putem să îl implementăm în mai multe orașe din România, pentru că o țară fără educație sănătoasă este o țară fără oameni sănătoși din punct de vedere al caracterului și al deprinderilor. Mai departe, ne dorim ca în următorii ani să facem și o școală privată până la nivelul de liceu și, de ce nu, luăm în calcul și o universitate. Această idee ne-a venit atunci când, în urmă cu câțiva ani, am fost în America la absolvirea fiicei unui prieten de-al nostru de familie și am auzit povestea înființării Biola University din California. Atunci ne-am întrebat de ce nu am putea să facem și noi asta în Timișoara, să lăsăm o moștenire generațiilor viitoare. România are nevoie de un viitor sănătos, iar educația este calea! Am învățat asta din școală, am învățat în facultate. Este esențial să avem o preocupare în a promova educația pentru generația de mâine. Eu am urmat Facultatea de Drept a Universității de Vest Timișoara și mi-a dat un plus extraordinar. Facultatea m-a format, mi-a schimbat perspectiva, m-a ajutat să înțeleg foarte multe din lumea complexă în care activez. A fost exact ce aveam nevoie pentru a performa, dincolo de muncă, de implicare, de fler și de pasiune.
În ce domeniu nu ați lucra niciodată?
În medicină. Am o problemă când ajung în zona spitalelor. Nu îmi place să văd răni sau să văd oameni suferind. Asta mă doboară. Am un respect deosebit pentru cei care practică această meserie și care au performanțe, însă sistemul este departe de a fi ceea ce au nevoie oamenii. Mi-aș dori ca, în România, calitatea vieții să fie mai mare, iar sănătatea, prioritară. În loc să fie pus accentul pe tratarea bolilor, să fie pe prevenție.
Ce rol a avut familia în dezvoltarea carierei dumneavoastră?
Familia a avut un rol major. Tatăl meu mi-a dat încredere, el este unul dintre inginerii care au lucrat cu mine, care m-a sprijinit și mi-a fost alături. Mama, în schimb, a adus partea emoțională. Sora mea este avocat și mi-a oferit tot sprijinul legal în acest demers. L-am avut pe unchiul meu care este constructor în Germania și, de fiecare dată când mergeam în vacanțe la el, mă ducea pe șantier și am putut să văd metode diferite de a face lucrurile în domeniul construcțiilor acolo, comparativ cu România. De asemenea, soția m-a ajutat foarte mult, fiind factorul de echilibru în viața mea. Cu siguranță cel mai important lucru este să ai armonie și susținere acasă, iar soția mea mi le-a oferit întotdeauna. În urmă cu mulți ani, unul dintre mentorii mei mi-a spus să pun pe hârtie toate experiențele mele, și bune, și mai puțin bune, astfel încât atunci când trec printr-un moment greu al vieții să mă pot uita pe aceste notițe și să conștientizez că am trecut prin situații mai complicate de atât și că în final toate se soluționează. Soția mea este omul care, atunci când simte că mă aflu într-un moment dificil, mă trimite la agenda în care am consemnate lucrurile emblematice din cursul anilor de antreprenoriat.
Cum descrieți viața de antreprenor?
Viața de antreprenor este plină de surprize, grea, plină de necunoscut, plină de nervi, plină de bucurii. Plină de conflicte de rezolvat. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl cunoști ca antreprenor este să știi să soluționezi conflicte, să știi să aplanezi situații tensionate, să știi să scoți oamenii din priza furiei și să îi bagi în priza păcii. Să știi să le vorbești oamenilor influenți și mai puțin influenți, celor cu o situație financiară bună sau mai puțin bună, celor cu multe studii și celor fără niciun fel de studii. Important de conștientizat din interior este faptul că, în orice moment, tot ceea ce ai este extrem de ușor de pierdut, iar important de observat din afară este energia liderului și motivația acestuia de a face treabă. Dacă știi să menții totul într-un echilibru constant, poți fi un om fericit și împlinit din toate punctele de vedere.
Cum v-ați descrie în câteva cuvinte?
Sunt un om care iubește oamenii. Există foarte mulți pe care i-am motivat să plece de la joburi liniare și să devină antreprenori, iar mulți dintre ei au reușit în viață. Culmea este că unii sunt mult mai mari decât mine, ca vârstă. Apoi, am o voință de fier și sunt extrem de disciplinat. Sunt un om care se străduiește să nu considere niciodată muntele prea înalt pentru a putea fi urcat și înțeleg că Dumnezeu mereu onorează munca și disciplina, iar un om disciplinat și serios în ceea ce face nu se poate să nu aibă succes și să nu poată să meargă mai departe.
Care sunt cele mai importante lucruri din viața dumneavoastră?
Cele mai importante lucruri din viața mea sunt în această ordine: Dumnezeu, familia, prietenii și business-ul. Am o credință foarte puternică, am o dorință de a face bine, am o bucurie de a împărtăși, am empatie și iubire pentru oameni.
Cum se relaxează omul de afaceri Adrian Cionca?
Omul Adrian Cionca se relaxează în mijlocul familiei și mai ales petrecând timp cu copiii. Primăvara merg cu ei și cu soția cu bicicletele prin pădure, mergem la înghețată, facem diferite activități sportive. Ne prostim, ne distrăm. Am învățat un lucru de la unul dintre oamenii care au avut o influență majoră în viața mea și în ceea ce sunt astăzi, faptul că nu am voie să ratez două momente consecutive din același „departament” al existenței mele. De exemplu, dacă am ratat un moment din familie, cu siguranță pe următorul nu îl voi mai rata. Accidentele trebuie să rămână doar accidente, fără repetitivitate. Mă străduiesc să fiu prezent atât în viața de familie, cât și în viața prietenilor la momente importante. Am creat un club pentru familiile tinere pe care le simțim apropiate, prieteni, colaboratori, membri ai familiei, ne petrecem împreună câte o seară agreabilă în care ascultăm muzică, primim invitați care ne vorbesc despre experiențele lor, despre viață, despre poveștile lor de succes, încercăm să punem valoare adăugată în gândurile noastre și în inima noastră. A fost ideea mea, pentru că eu cred în momentele importante, iubesc să petrec timpul cu oamenii și întotdeauna mă gândesc cum aș putea să dau valoare celor din jurul meu. Și cumva fac asta chiar zilnic pentru că este modul meu de a fi. Dacă mă întâlnesc cu cineva, îmi doresc să știu că acea persoană a plecat de la întâlnirea noastră mai motivată, mai cu pace, mai cu liniște, mai cu bucurie, mai cu voie bună.
Știu că sunteți implicat în acțiuni de voluntariat. Puteți să îmi vorbiți mai mult despre asta?
Îmi place să investesc în lucruri măsurabile, în calitate. Îmi place să investesc în Teen Challenge România, o organizație care ajută dependenții de substanțe și nu numai. Îmi place această organizație pentru că acolo văd soluții concrete. Văd oameni care vin disperați, familii disperate și pleacă de acolo transformați, pleacă sănătoși, pleacă redați familiei și societății. Iar asta este o investiție nu doar în omul care a suferit de o dependență, ci este o investiție în generațiile care vin după ei. Asta mă entuziasmează, să știu că putem aduce plusvaloare societății noastre, oamenilor, familiilor să le redăm bucuria, să le redăm stabilitatea, să le redăm libertatea. Deși mai există și unii oameni care se întorc la ceea ce au fost, există ceilalți care sunt salvați. Este o chestie tangibilă. Intră 100 de dependenți și pleacă 90 de oameni recuperați. Asta este cea mai mare satisfacție a mea. De asemenea, susțin organizațiile care luptă împotriva avortului, dar care respectă în aceeași măsură drepturile femeilor și îmi plac proiectele în care copiii sunt încurajați să își depășească propriile limite, în sensul cel mai bun.
Ce reprezintă luxul pentru dumneavoastră?
Luxul, pentru mine, înseamnă să pot să investesc cât de mult este nevoie în acțiunile caritabile în care cred, să pot să îmi cumpăr ce-mi doresc, dar într-o limită a decenței și să pot să ofer familiei mele cele mai bune condiții de viață. Nimic opulent, nimic ostentativ, doar cu atenție la detalii și cu un standard corect.
Foto: Aurel Șerban
Styling: Rosalie Toma-Kanda
Make-up artist: Ana-Maria Barbu
Locație: Studiourile Buftea, www.studiourilebuftea.ro
Ținute: Consiglieri, www.consiglieri.ro
