Mentor al feminității pure, soție, mamă a patru copii, antreprenor și autor de succes, Oksana Ionașcu activează în domeniul educației și creșterii personale de peste 13 ani, fiind un veritabil model pentru mii de femei. O responsabilitate uriașă, asumată prin „Predestinarea”, cel de-al cincilea „copil”, în vârstă de 3 ani, un proiect menit să împuternicească atât femeile, cât și bărbații, cupluri aflate în căutarea împlinirii și creșterii (proiect la care lucrează cot la cot alături de Cezar Ionașcu, soțul ei). Despre misiunea ei nobilă, despre fericirea perpetuă și o viață trăită în armonie și bucurie zi de zi, dar mai ales despre sexualitate ca forță creatoare, Oksana Ionașcu…
Cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă Oksana Ionașcu? Ce te definește ca femeie și ce te recomandă ca mentor al feminității?
Să răspund punctual, pentru că aici aș putea povesti ore și chiar zile în șir: Oksana este femeia care s-a construit pe ea însăși. Sunt VIE în primul rând. Asta îmi place să spun și mai spun și că nu sunt sfântă. Trăiesc această viață ca pe un dar în care înțeleg că am un drum, o cale și o misiune pe care simt eu că o urmez și o respect prin ceea ce sunt și ceea ce fac. Vin din Republica Moldova, dacă asta a fost întrebarea, născută și crescută într-o familie normală, simplă, dar cu valori puternice de familie și apartenență, cu multe daruri primite de la bunica prin infinita ei smerenie, acceptare și iubire. Dar și de la bunicul care, prin lecțiile pe care mi le-a livrat, m-a întărit și m-a propulsat în viață plină de dârzenie, curaj și capacitatea de a sparge barierele. La 18 ani veneam prima dată în București, singură, plină de îndoială și frică, dar cu o dorință ce le întrecea pe primele două, dorința de a crește și de a ieși din programarea limitelor. Am vrut de mică să trăiesc frumos, liber și bogat. Și mi-am urmat visul. Viața a făcut ca locul pe care aveam să îl numesc ACASĂ să fie România. Și iată-mă aici!
Sunt femeie autodidactă, independentă, autosuficientă, matură, puternică, determinată și în același timp sensibilă, vulnerabilă, fragilă, profundă, gingașă și blândă și mai ales iubitoare de oameni. Cu anii, această iubire a crescut și s-a făcut într-atât de mare încât nu am mai putut-o controla sau gestiona și am început să o scot afară și să împărtășesc cu lumea din jur, în mod special cu femeile, din viziunea mea asupra vieții, asupra originii noastre, asupra lucrurilor nevăzute, dar care ne guvernează viața. Aplicând tot ceea ce vorbeam, am devenit un exemplu. Și cred că asta mă definește ca fiind mentor de feminitate, faptul că eu am reușit să mă dezvolt și să mă deschid ca femeie într-o lume a bărbaților. Indiferent de condiții, este un marker ce oferă încredere și speranță.
Ce înseamnă de fapt femeia conștientă, trezită și de ce este mai ușor să devină fericită o femeie care a reușit să-și însușească aceste stări?
Din perspectiva mea, femeia conștientă este femeia care ȘTIE. Care vede. Eu studiez și aplic în viața mea foarte multe principii și învățăminte din VEDELE RUSEȘTI. Cultura vedică este o sursă inepuizabilă de cunoaștere și înțelepciune pentru mine. VEDA înseamnă a cunoaște, a ști, a vedea. Ceea ce ochiul fizic nu are capacitate să vadă. Femeia conectată cu sursa ei vede, știe, cunoaște, înțelege, percepe din aer tot. Femeia trezită este femeia care a deschis larg ochii și vede că viața ei este pe deplin creația ei sau, mai corect spus, suma alegerilor ei personale. Femeia trezită este femeia ce și-a asumat responsabilitatea pentru viața ei în fața ei, în primul rând. Femeia trezită este femeia care a ieșit din starea și rolul de victimă și chiar și din cea de salvator. Femeia trezită este femeia suverană, care decide ea însăși cursul vieții. Femeia trezită nu așteaptă de la bărbat, părinți, șefi, conducători să i se facă, să i se dea. Femeia trezită își cunoaște puterile și le manifestă în cel mai feminin, frumos și blând mod. Și da, într-adevăr, este mult mai ușor să găsești în tine fericirea și să o validezi prin propria ta trăire atunci când ești conștientă și trezită. Fericirea nu este ceva extern nouă. Fericirea este luxul pe care fiecare ni-l putem permite. Pentru asta, însă, este necesar să renunțăm la ceea ce ne blochează. În primul rând la dorința de a fi pe plac tuturor. Asta este o mare iluzie și capcană. A fi pe plac tuturor înseamnă să fii la marginea vieții tuturor și nicidecum în centrul vieții tale.
Care sunt arhetipurile feminine și cum descrii femeia actuală?
Tema arhetipurilor este una vastă și extrem de ofertantă. Putem studia și descrie la nesfârșit rolurile femeii, femeia fiind o ființă multilateral dezvoltată și plurivalentă. Însă identificăm cu ușurință câteva arhetipuri principale, care le includ și pe celelalte: Amazoana, Amanta, Fetița, Gospodina și Regina. Aici am mai putea adăuga și alte două arhetipuri principale: arhetipul Mamei și al Preotesei. Însă ultimele două nu sunt într-atât de dezvoltate precum primele cinci.
Femeia modernă este femeia confuză. Care simte vag puterile sale și care, de regulă, le manifestă printr-un singur arhetip principal și câteodată, în funcție de situație, se pot manifesta frânturi și din celelalte. În zonele urbane, în context social, identific un procent destul de crescut al amazoanelor: femeile foc, puternice, luptătoare, pe alocuri dure, ce s-au separat de valorile familiei, ale relației tradiționale femeie-bărbat și s-au axat în mod principal pe a-și demonstra egalitatea cu bărbații (cariera). Nimic rău în arhetipul amazoanei, cât timp manifestăm și celelalte arhetipuri (valențe sau roluri) ale femeii. Și eu sunt amazoană și mă identific perfect cu acest arhetip atunci când vreau să îmi stabilesc obiective. Când știu ce vreau și merg prin viață determinată să obțin ceea ce vreau. Știu să mă apăr, să mă protejez, să mă impun, dacă asta cere situația. Însă, mai avem și celelalte roluri, de exemplu cel de amantă (și asta nu se referă la a fi amanta cuiva): tot femeia foc, doar că aici vorbim despre focul pasiunii, de chimia interioară, de plăcere, de relaxare, de autosuficiență prin atitudinea „eu știu cine sunt, eu știu ce vreau și ce resursă port în mine”. Femeia amantă este atractivă, magnetizantă, nimeni nu-i poate rezista. Este important de menționat aici că amanta nu înseamnă femeia ușuratică, care se irosește sexual la libera și nelimitata poftă carnală masculină, nu! Femeia amantă este femeia ce trăiește din plăcerea faptului că este femeie. În primul rând este relaxată și foarte, dar foarte atractivă. Puterea ei este magnetul pe care știe să-l creeze și să îl gestioneze. Mai este și starea sau arhetipul fetiței: femeia ce își dă voie să se bucure de viață, să trăiască ușor, să primească darurile lumii fără sentimentul datoriei sau al vinovăției. Fetița este femeia ce râde, zâmbește mereu, dansează în ploaie, se bucură de atenția bărbaților și mai ales admiră bărbații. După care avem arhetipul gospodinei sau al stăpânei: este femeia care poate și știe să delege, să orânduiască viața. În casa ei, în relația ei, în afacerea ei, în socialul ei. Este femeia ce inspiră multă încredere și pe care te poți baza. Este femeia care știe să acumuleze resurse, inclusiv banii. Este de menționat aici, de exemplu, că bărbatul simte să se căsătorească anume cu femeia în această stare. Pentru că îi inspiră încredere și viziune de viitor sigur și prosper. Și continuăm cu arhetipul reginei: și aici identificăm din nou o mare parte din femeile de azi. Femeile mentale. Aerul este elementul mentalului. Aici vorbim despre inteligență, despre o stare de calm, de „pot”, de „am”. Femeia regină este autosuficientă, ea nu are nevoie de nimeni pentru a se valida sau identifica. Deși sunt multe femei în acest arhetip, majoritatea manifestă această valență în minus. Adică se îndepărtează, se închid în ele, devin reci, insensibile și suferă tacit de singurătate. Eu lucrez cu mii de femei și abordez suficient de mult acest subiect al arhetipurilor. Nouă ne este mult mai ușor să identificăm plusurile și minusurile noastre atunci când identificăm rolurile pe care le jucăm sau nu le jucăm zi de zi.
Susții feminitatea prin combaterea tiparelor existente în societatea contemporană. Care ar fi azi tiparele disfuncționale?
Permite-mi să te contrazic – nu combat tiparele contemporane. Dar susțin și promovez valorile primordiale. Originea. Susțin feminitatea ei autentică, care este aceeași și acum 10000 de ani și peste 10000 de ani, indiferent de schimbările ce se produc în acest spațiu și indiferent de trendurile ce se promovează în fiecare etapă istorică. Noi ne-am născut așa. Femeie și bărbat. Și există niște legi primordiale, din păcate uitate și necunoscute, pe care, odată cunoscute, le putem pune în aplicare și astfel putem observa ușor cum viața devine frumoasă, ușoară, fericită și prosperă. Susțin femeia în adevărata ei natură, ieri, azi sau mâine. Ea tot femeie este. Ce este disfuncțional astăzi? Dorința noastră de a inversa rolurile. Aici eu cred că mergem pe un traseu greșit care, mai devreme sau mai târziu, ne duce în groapa nefericiților. Am fost acolo. Știu cum este. Pentru mine nu a fost bine. Și mi-am dat voie să cred că există și o altă cale. Cea firească. Pentru mine, cel puțin. Și, studiind, căutând, identificând legile originii, am început să le aplic. Am observat rapid cum eu, viața mea și manifestarea mea în ea s-au schimbat. Și știi ce este cel mai frumos? Că schimbarea s-a produs ușor. Nu brusc, agresiv sau dureros. Feminitatea este despre ușurință, fluiditate, acceptare, încredere și iubire. Multă iubire. Astăzi femeia se chinuie de-a dreptul să fie bine, se preface că este fericită, își arată fața sa de femeie puternică, din fier. Astăzi femeia în macro supraviețuiește și, deși evoluția femeii este una foarte mare, iar calitatea vieții a crescut, gradul de fericire nu a crescut. Paradoxal, nu? Și aici ne apropiem de un colaps. Ceea ce fac eu prin promovarea adevăratei feminități este investiția în viitorul meu și al fiicelor mele, cărora vreau să le transmit adevăratele valori, cele prin care ele vor putea să-și construiască o viață prosperă și fericită.
Cum putem anula aceste tipare/credințe eronate?
Părerea mea este că noi nu putem anula nimic. În schimb, putem construi altele sau, mai bine zis, putem reînvia ceea ce este deja în noi. De exemplu, atitudinea de fier o putem îmblânzi prin creșterea calităților feminine: blândețea, gingășia, înțelegerea, acceptarea, frumusețea, senzualitatea ș.a.m.d. Sau ceea ce transmitem în lume atunci când interacționăm cu oamenii. Putem purta în continuare fața de fată bună sau putem să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că scopul nu este să fim fete bune. Scopul este să dăm sens acestei vieți. Și dacă ne-am născut femei, să fim femei. Iar femeia fericită nici pe departe nu este fata bună. Femeia fericită este o femeie incomodă. Femeia fericită poate să refuze, ea poate să nu vină, ea poate pleca dacă simte că nu este pentru ea. Și chiar dacă este foarte populară tema conștientizării, a autoratului propriei vieți, a iubirii de sine, un număr foarte mare de femei continuă să schimbe becuri singure și să-și facă manichiura de sine stătător. Pentru că, încă din copilărie, au absorbit programul potrivit căruia „visele frumoase despre un viitor strălucit” sunt doar niște distracții neimportante menite să te distragă de la a fi fata, femeia și soția bună, al cărei loc este la aragaz, gătind o ciorbă bună. Amuzant? Nu prea! Pentru că asta este încă realitatea pe care o trăiesc majoritatea femeilor. Fii cuminte, stai în banca ta, nu te evidenția, corespunde așteptărilor celorlalți! Doar așa vei câștiga iubirea, respectul și poate un gram de fericire. Acum am să sparg câteva șabloane – iubirea nu este o monedă de schimb și nu este un premiu. Noi MERITĂM IUBIREA. Și nu pentru că suntem fete bune, soții ascultătoare sau amante iscusite. Acesta este dreptul nostru prin naștere. Și respectul bărbatului, și soțul bun, și jobul mult visat, toate acestea sunt posibile și noi toate acestea LE MERITĂM. A avea toate acestea este dreptul nostru. De aceea, dacă vrem să fim fericite, este necesar să încetăm să ne chinuim să demonstrăm că noi merităm asta. Este necesar să cerem fetei bune din noi să își ia o binemeritată vacanță și să ieșim din paradigma „eu trebuie”. Singurul lucru, pe care noi, femeile, într-adevăr trebuie, este să ne trăim VIAȚA NOASTRĂ! Iar asta înseamnă să ne cunoaștem și să ne îndeplinim dorințele și visurile noastre. Este un lucru pe care noi, femeile, este necesar și oportun să-l înțelegem: NOI AVEM VOIE! Orice! Cu mențiunea de a nu intra peste ceilalți oameni și de a nu face rău celuilalt. În afară de asta, noi avem voie tot! Dar uneori, femeile se prefac că ele vor să gătească supa, deși ele ar vrea să doarmă sau să se plimbe, să-și facă un masaj sau să facă dragoste cu bărbatul. Nu este bine așa. Poate doar în cazul în care femeia într-adevăr simte plăcere, extaz, orgasm chiar de la gătit – atunci este OK! (râde – n.red.)
A fi fericită în fiecare minut al vieții este ca un combustibil reactor pentru îndeplinirea tuturor dorințelor noastre. Asta este despre autorat și asta se poate învăța. Eu sunt un exemplu că se poate!
Care sunt cele mai căutate cursuri azi, ce teme atrag ca un magnet femeile?
Paradoxal, cea mai căutată și accesată temă în cursuri, cărți și educație alternativă este tema banilor și a sexualității. Sunt două segmente unde se vede cel mai pregnant carența. Eu de multe ori spun în cursurile mele că bărbații și banii vin la femeie pe același canal. Același magnet atrage și bărbații, și banii. De aceea majoritatea femeilor se manifestă fie în amazoană, fie în amantă. Însă ce este de specificat este că din foc femeia atrage banii, dar nu îi poate reține. La fel și sexualitatea. Energia sexuală și energia banilor este arsă foarte repede de focul generat. Astfel încât pleacă și bărbatul, chiar dacă el a fost atras, și se sparg și banii pe plăceri imediate lipsite de sens. În cursurile mele, eu predau o altfel de abordare, prin care femeia în energie feminină, activându-și toate puterile ei, atrage, dar și menține și banii, și bărbatul. Amplificându-și energia sexuală și învățând să o direcționeze în creativitate, femeia realmente devine magnet pentru bani și bunăstare.
Cei/cele care cred în destin spun că destinul nu poate fi fentat. Tu vii cu predestinarea și ajuți la împuternicirea oamenilor de a-și trăi viața în fericire/armonie. Există sau nu destin și, dacă da, în ce măsură este el implacabil?
Alt subiect extrem de vast… Credința mea este că, deși se spune că destinul nu poate fi fentat, oamenii cu asta se ocupă în marea parte a timpului. Noi ne-am născut femei, respectiv avem o predestinare feminină, iar noi vrem să păcălim natura și ne purtăm ca bărbații. La fel și bărbații, s-au născut bărbați, dar ei își irosesc puterea și timpul insistând pe slăbiciune și înșelarea destinului. Fiecare dintre noi are un drum și o formă de manifestare a acestui destin. Noi venim cu PREDESTINAREA lucrând cu oamenii și arătându-le că destinul fiecăruia este unul bun și strălucit. Noi toți, prin naștere, primim un pachet de opțiuni, care include: partener, sex, bani, iubire/fericire, copii, sănătate, realizare profesională, realizare personală. Noi toți primim asta. Acum ține de fiecare cât de mult din fiecare punct va beneficia. Cum spuneam și mai devreme, noi suntem suma alegerilor noastre. Noi alegem cât de bine sau greu trăim. Și da, eu cred în destin și tocmai din acest motiv cred că destinul poate fi modelat. Noi avem dreptul la alegere. Liber arbitru se cheamă. Și îți mai spun ceva: oamenii chiar nu își dau voie să trăiască la adevărata lor capacitate. Fiecare dintre noi are un potențial uriaș. Dar foarte puțini și-l descoperă și și mai puțini și-l manifestă la adevărata amploare.
Dacă destinul unui om este făurit din lecțiile pierderii, dacă lecțiile pe care le-a ales pentru această viață sunt dintre cele mai dure și greu de îndurat, ce mai poate face el pentru a atinge acceptarea, echilibrul și bucuria de a trăi?
Ca și continuare a ideii din întrebarea anterioară, într-adevăr nivelul și forma experiențelor sunt unice la fiecare om în parte. Și da, acceptarea este ceea ce ne ajută enorm în diferite ipostaze ale vieții, începând cu cele foarte grele și ajungând chiar și la fericire. Din ce studiez eu la nivel de ezoteric și suflet, există postulate prin care înțelegem că suferința multora nu este neapărat lecția sufletului, ci mai degrabă incapacitatea omului de a-și depăși condiția. Altfel, cum se întâmplă în lume atât de multe cazuri prin care oamenii au reușit să se vindece de boli incurabile, să poată merge când condiția spune că este imobil, când din zero lei oamenii fac milioane, când după numeroase căderi oamenii reușesc să se ridice și să meargă mai departe, când plecând din orfelinate, cu o copilărie groaznică, reușesc să ajungă oameni respectați, ce trăiesc în bunăstare… Este un instrument accesibil și la îndemâna tuturor. Se numește Recunoștința. Atunci când atingem gradul profund de Recunoștință pentru ceea ce suntem, ce putem, ce facem, ce avem, noi ne aliniem cu un culoar sau, mai bine zis, cu acea parte a culoarului pe unde curge fluxul energiei abundenței, a bunăstării, a sănătății și a armoniei. Repet, noi suntem suma alegerilor noastre – la nivel uman, fizic, dar și la nivel subtil al sufletului. Însă știu exemple multe în care sufletul și-a ales un set de experiențe grele, dar omul, prin conștiința sa, a reușit nu doar să își însușească acele lecții prin acceptare și armonizare, dar să îi ajute și pe alții, și asta în niște zeci de ani. Voința este cea care ne propulsează în viață. Accesăm voința și responsabilitatea, și reușim să facem din viața asta o operă de artă. Iar acei oameni care aleg să rămână blocați în suferință au acest drept. Fiecare își trăiește viața așa cum consideră. În suferință sau în iubire. Depinde întotdeauna de ce va alege.
Fericirea perpetuă este sau nu o utopie?
Ce este utopia?! Noi suntem învățați să repetăm diverse paradigme și nici nu știm de unde și de când, că viața aia frumoasă, paradiziacă nu este posibilă aici. Că a suferi și a trăi în greu este singura formă de existență pe Pământ. Dar dacă ne uităm atent și cu o analiză transparentă, vedem clar că planeta Pământ este un loc paradiziac. Și că unii oameni chiar trăiesc acea viață fericită. Ce este important de înțeles este faptul că fericirea nu presupune o stare liniară de extaz continuu, perpetuu, cum spui tu. Viața este un cumul de experiențe. Și nu calitatea experiențelor ne face pe noi fericiți, ci mai degrabă percepția noastră asupra acestor evenimente. Ceea ce noi simțim în raport cu experiențele noastre. Despre același lucru cineva ancorat în suferință va pretinde că este ceva anost, groaznic, urât, greu și tot așa, în timp ce un om care a reușit să iasă din straturile suferinței va vedea o frumusețe colaterală, va vedea beneficii, va vedea viața, va vedea ceva ce îl va face mai fericit. Nu este neapărat despre paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Este despre a avea o capacitate de a te bucura de viață în toate aspectele ei. Și mai ales de a citi prin semnele cu care viața comunică. Noi ne supărăm de boală, de lipsuri, de eșecuri, de faptul că nu reușim să câștigăm cât ne propunem, că pierdem în proiecte promițătoare, că ne părăsește iubitul sau iubita, că moare cineva și, chiar când se naște cineva nu așa cum ne-am aștepta noi, ne supărăm. Dar toate acestea fac parte din viață. Iar fericirea este acea stare prin care noi reușim să vedem dincolo de durere, dincolo de greutăți, dincolo de lipsuri sau eșecuri. Fericirea este o stare de fundal. Într-adevăr, este aproape imposibil să fii mereu într-o stare liniară de zen, cu un zâmbet tâmp pe față. Noi suntem oameni înzestrați cu un spectru foarte larg de emoții și sentimente. Ei bine, fericirea este atunci când reușim să trăim toate emoțiile și sentimentele ce apar într-un mod ecologic pentru noi și pentru ceilalți oameni.
Ce ar fi benefic pentru cei/cele care opun rezistență schimbării? Uneori nefericirea, suferința sunt mai ușor de gestionat decât fericirea. Pentru că este zona de confort familiară, cu drumuri bătătorite deja. Din păcate, pare să putem gestiona mai simplu ceea ce este toxic decât ceva nou.
Am să-ți răspund printr-o povestioară, pe care eu o folosesc de fiecare dată când mă întreabă lumea despre cum să iasă din zona de confort. Întrebarea „cum?” este specifică gândirii copilului sau, în cel mai bun caz, a adolescentului. Pe când viața frumoasă, în fericire și bunăstare, este apanajul oamenilor adulți, maturi, capabili și demni să facă alegerile corecte și mai ales să își asume responsabilitatea. Uite și povestea:
„Prima etapă a vieții mele – merg pe un drum, pe drum este o groapă. Cad în groapă. Nu este vina mea, stau foarte mult în ea și-mi este foarte, foarte greu să ies din ea.
A doua etapă a vieții mele – merg pe un drum (același drum), pe drum este o groapă (aceeași groapă). Cad în groapă. Din nou nu este vina mea și din nou stau mult în ea și, respectiv, ies greu din ea.
A treia etapă a vieții mele – merg pe un drum, pe drum este o groapă (același drum, aceeași groapă). Cad în groapă. De data aceasta este vina mea și ies foarte ușor și repede din ea.
A patra etapă a vieții mele – merg pe un drum, pe drum este o groapă, deja știm că este același drum și aceeași groapă. Eu văd groapa, o ocolesc și merg mai departe.
A cincea etapă a vieții mele – ALEG SĂ MERG PE ALT DRUM! Chiar dacă nu este nicio garanție că acel alt drum va fi ușor. Ba chiar pot confirma că schimbarea va aduce stări greu de suportat. Pe alocuri nu va fi ușor. Însă rezultatul și beneficiile vor fi, cu siguranță, delicioase și absolut bogate. În toate aspectele vieții.”
„Luna de miere” eternă – este sau nu un basm?
Înțeleg că te referi la căsătorie… Căsătoria a fost și este suprema școală de dezvoltare personală și spirituală. Asta dacă ea s-a întemeiat pe baze solide precum dorința de creștere împreună, iubire (a nu se confunda cu îndrăgosteala) și, mai ales, respect. Altfel, femeile și uneori și bărbații chiar visează la o lună de miere eternă. După anumite praguri din relație, cred cu tărie că se poate ajunge acolo. Însă nu acesta este scopul căsătoriei.
Se tot vehiculează sintagma „iubire conștientă”. Diferă cu ceva față de iubirea de moment, cea care implică imensa energie a atracției/pasiunii?
Păi iubirea, prin structura ei energetică, doar conștientă poate fi. Orice altceva poate fi numit pe numele său. Atracția este atracție și nu iubire, sexualitatea este sexualitate și nu iubire, pasiunea este pasiune și nu iubire, chimia/jocul hormonal este chimie. Iubirea poate să le includă pe toate acestea și multe altele, dar aceste valențe luate individual nu pot fi numite iubire. În moment noi putem simți o undă (a se citi „o frântură”) a iubirii. Însă noi aici am venit să experimentăm iubirea supremă prin toate formele ei. Iubirea conștientă se referă la a simți și conștientiza simțirea iubirii. La a ști când și cum simțim. La a ajunge să deținem această simțire și a avea capacitatea de a o direcționa acolo unde știm și intuim că este necesară. Iubirea conștientă este un verb și acel verb este „a dărui”. Restul – atracția, pasiunea, magnetismul, „te vreau”, „nu pot trăi fără tine” ș.a.m.d. – sunt despre a lua și nicidecum despre a dărui.
În ce măsură își mai găsește loc pasiunea într-un cuplu rodat? Există tehnici/shortcut-uri anti-monotonie, anti-rutină, prin care să ne putem îndrăgosti după cinci, zece, 20 de ani de același partener?
Noi întotdeauna căutăm shortcut-uri și pastile magice. Și vrem ca ceea ce am stricat ani la rând să reparăm într-o zi, sau două, sau trei. Dar nu funcționează așa. Relațiile sunt ca o identitate aparte. Consider-o ca o persoană aparte. Ești tu, este el și sunteți voi. Acest voi (noi) necesită la fel de multă atenție, grijă, iubire, respect, timp petrecut împreună, emoții, înțelegere, spațiu, tradiții, condimente, profunzimi, noutate etc. Rutina pentru o familie, pentru o relație este bună, aceasta oferă stabilitate, fundament. Însă pe principiul „ce este prea mult strică”, observăm peste ani cum am scăpat din frâu și s-au stins pasiunea, interesul, atracția, plăcerea etc. Unul dintre shortcut-uri este noutatea. Sunt studii care arată că bărbatul, o dată la 40 de zile, caută altă femeie. Și asta nu înseamnă că el se va și duce cu altă femeie. Dar chimic, psihologic, emoțional, fizic, el vrea și caută – ba chiar are nevoie de – ceva nou. Eu recomand femeilor această lejeritate în schimbare. Pentru femei este ușor. Părul, machiajul, stilul vestimentar – avem o plajă largă de variante. Schimbarea obiceiurilor: dacă dormi îmbrăcată, schimbă obiceiul și începe să dormi goală! Lângă el, bineînțeles. Mai este un aspect – de regulă, atunci când relația a intrat în rutină, și femeia a intrat în rutină și, așa cum nu se oferă atenție și grijă relației, tot așa femeia nu se îngrijește personal. Și nu mă refer acum la coafor, manichiură, cosmetică. Ci la propriile dorințe, hobby-uri, interese. Eu știu că o femeie devine interesantă pentru bărbat atunci când ea este interesantă pentru ea însăși. Încă un factor extrem de important – esențial, aș spune eu – este sexualitatea în cuplu. Aici este sursa energiei celor doi. Și aici este în sarcina femeii să ofere noutate și surprize, evident plăcute, soțului sau partenerului. Jocuri noi, anumite acțiuni pe care nu le-a mai făcut, propuneri mai curajoase, dialogurile sexuale regulate în cuplu întotdeauna mențin o stare de calm, liniște și pace în casă.
Mereu ai susținut că o familie fericită implică doi oameni puternici care exclud, din start, opțiunea divorțului. Cum gestionează ei criza din cuplu, conflictul? A iubi înseamnă a-i da libertate celuilalt să fie cum dorește, să experimenteze ceea ce îl poate face complet. Ce și cum facem dacă nevoile/curiozitățile partenerului ne produc anxietate, nemulțumire, durere?
VORBIM. Vorbim mult, tot și întotdeauna despre fiecare aspect care ne preocupă. De foarte multe ori în dialog, când fiecare își expune starea, părerea, gândul, perspectiva și știe și simte că nu este judecat, criticat, învățat, ajustat, curiozitățile fie dispar, fie trec pe planul doi. Psihicul uman este construit în așa fel încât, dacă i se dă voie și este acceptat, este ca și cum el a trăit deja asta și nu mai înaintează. Bărbații au nevoie de asta mult mai mult decât femeile. Dialogul într-un cuplu conștient este cel mai bun remediu pentru tot. În plus, uite o perspectivă: un cuplu a cărui viață sexuală este împlinită, diversificată, frecventă, curată, sănătoasă este un cuplu cu fără prea multe alte curiozități și tendințe externe deranjante. Totul este și poate fi acasă. Absolut totul!
Dragostea durează trei ani – un mit care convine multora. De ce este avantajos să expire iubirea în trei ani pentru foarte mulți bărbați, dar și pentru unele femei?
Pentru că, așa cum ai spus și tu mai devreme într-o întrebare, oamenilor le este mult mai ușor și la îndemână să trăiască în suferință. Atât știu, atât pot, atât fac. Cei ce aleg ca acest mit să fie adevăr se află în prima sau în a doua etapă a vieții lor. Iubirea adevărată, cea conștientă, apare într-o relație abia după șapte-zece ani de trai împreună, cu tot ce presupune acest trai. Mă refer aici la cuplurile închegate, ce au ales să meargă împreună cot la cot. Nu se potrivesc aici poveștile în care ei se îndrăgostesc, se plimbă unul pe la celălalt câțiva ani, după care decid să doarmă împreună într-un
singur loc, după care cumva se hotărăsc să se căsătorească… și toată această poveste durează zece ani. După care află că, de fapt, nu sunt potriviți unul pentru celălalt. NU! Mă refer la cei ce și-au asumat drumul împreună încă de la început. Aici vor fi etape și, cu fiecare etapă parcursă, se va deschide un nou nivel de atracție, de atașament, de intimitate, de relaționare. Nu este un drum ușor. De aceea multora le convine – ne „iubim” (a se citi „facem sex”) trei ani și, după, „next”. Și tot așa, până când se ajunge la un colaps emoțional și chiar și fizic și, uneori, chiar și financiar. Pentru că relațiile sunt o sursă de energie pentru aspectul financiar. Cine „iubește” trei ani și după caută următoarea sursă este ca și cel ce alimentează la benzinărie mașina sa scumpă cu doar 50-100 de lei. Obositor din punctul meu de vedere. Obositor și foarte limitat!
Faptul că omul se naște poligam este tot un mit?
Știi ce cred eu? Că noi nici nu știm ce știm, de fapt. Și ne lăsăm conduși de diferite programe care convin multor caste. Studiez evoluția sexualității și văd foarte multe capcane. Monogamia și poligamia sunt concepte foarte interesante și ofertante.
Într-adevăr există gene poligame. Dar, de la prezența unei informații genetice până la a spune că noi ne naștem poligami este cale foarte lungă. În genele noastre se găsesc informații de la primul om, precum și toată evoluția rasei umane. Totuși noi, oamenii, avem rațiune și conștiință. Putem raționaliza și conștientiza anumite calități, dar le mai putem și transforma. Monogamia sau poligamia… este și aceasta o alegere. Și o capacitate intrinsecă a omului. Sunt de luat în calcul însă consecințele alegerilor făcute. Necunoașterea legilor nu ne exonerează de răspundere în caz de eroare. Și, de regulă, plătim cu prețul propriei noastre fericiri. Uite un lucru ce a fost ținut în secret, dar care, în ultimii ani, a fost dezvăluit și răspândit pe scară largă, tocmai pentru că poligamia a ajuns la cote alarmante: fiecare bărbat cu care femeia a avut vreodată vreun contact sexual se hrănește din energia ei vitală, ia din energia ei și – atenție! – informație despre toți bărbații cu care acea femeie a avut raport sexual. Asta este foarte serios și foarte grav, crede-mă. S-au împleticit și înnodat într-atât de mult canalele energetice văzute de ochiul uman, încât totul a devenit ca o pânză de păianjen uriaș, în care noi toți suntem blocați și storși de energie. Și, indiferent dacă cineva crede sau nu ceea ce expun eu aici, asta nu face mai puțin adevărat. Bolile pe scară largă, indiferent de natura lor, divorțurile, nereușitele sunt o dovadă vie a acestui adevăr!
O teorie care ar putea duce la mai multă responsabilizare. Dar până atunci, ce face femeia care are deja în portofoliu mai mulți parteneri cărora le-a cedat din energia ei vitală finită? Cum și-o mai poate recupera, de unde?
Pentru că vorbim despre planul energetic, sunt practici și ritualuri de eliberare a legăturilor energetice cu foștii parteneri. Uterul feminin este „producător” de energie vitală permanent. Doar că nu reușește să acumuleze într-un vas găurit. Odată eliberate legăturile, curățarea fizică și a planului energetic, mai este necesară și conștientizarea. Eu chiar cred că femeia sănătoasă, responsabilă și selectivă va schimba lumea. Și numai prin faptul că astfel îl va împinge pe bărbat să devină puternic. Accesibilitatea și ușurința cu care bărbatul primește energia de la femeie nu au făcut nimic altceva decât să îl slăbească. Bărbatul nu mai luptă, nu se mai străduie. Pentru că el primește totul ușor, accesibil și imediat. Responsabilizarea este într-adevăr o necesitate. Ca să-ți răspund punctual la întrebare, se schimbă atitudinea față de propria persoană și sexualitate, se fac practicile de curățare și eliberare a legăturilor energetice, se acumulează energia generată de uter, se selectează cu atenție și respect față de sine partenerul căruia îi va fi dăruită această energie.
Ce reprezintă sexualitatea în accepțiunea largă și cum o definește o femeie trezită, conștientă?
Sexualitatea este cea pe care este construită această lume. Sexualitatea este energia vitală. Viața însăși. Sexualitatea este creativitate, elixirul plăcerii, al vieții, al creației, al bucuriei, al vitalității. LIBIDO – este pofta de viață. Pofta de a trăi. Pofta de a simți. A simți viața dinăuntru. A simți atingerea. De a vedea, de a auzi, de a mirosi, de a gusta, de a fi! Sexul ca act intim între o femeie și un bărbat face parte din sexualitate. Nu este sexualitatea însăși. Atunci când fluxul sexualității curge necontenit prin corpul fizic și subtil, când simțurile funcționează la capacitate maximă, când starea de prezență este singura stare, atunci și sexul devine wow. Extaz pur. Orgasmicitatea crește la cote înalte, fluiditatea este manifestă, ușurința apare în comunicarea, interacțiunea cu orice ființă umană. Un profesor al meu spune că sexualitatea feminină este totul în lumea asta și pe sexualitatea feminină se construiește totul în plan material. Și această sexualitate se manifestă prin ochii umezi, plini de bunătate ai femeii. Femeia trezită, conștientă știe acest adevăr. Și își respectă sexualitatea. Femeia trezită și conștientă a ieșit din vinovăție și rușine, stări care îngroapă sexualitatea adânc. Femeia trezită și conștientă s-a iertat pentru ignoranță și necunoaștere, s-a curățat și a ales calea feminității sacre.
Femeia sexuală vs. femeia vulgară. În ce măsură și cum poate în prezent o femeie să fie sexuală fără a fi vulgară, fără a duce în derizoriu această energie sacră, care poate naște conexiuni nebănuite?
Păi uite un indiciu: sexual nu însemnă dezbrăcat, pronunțat, la vedere, accesibil, ieftin și ușor de atins. Sexual înseamnă mister, înseamnă abandon și relaxare, sexual înseamnă iubire și încredere în primul rând față de tine însăți. Femeia cu adevărat sexuală știe că nu are motiv să iasă pe stradă aproape dezbrăcată. Sexualitatea într-adevăr este sacră. Corpul femeii este un templu sacru al sexualității ei. Sexualitatea este curată, este magnetizantă. Ea nu are nevoie de reclamă și promovare pentru a fi dorită. Femeia cu adevărat sexuală emană un anumit tip de energie. Spune-i feromoni, spune-i magie, spune-i magnetism, spune-i cum vrei. Dar este o energie aparte. Pe care o simt nu doar bărbații, ci și femeile, și copiii, și animalele. Și doar din instinct sexual. Uite încă un argument: în timpul orgasmului adevărat, nu cel imitat, femeia se transformă, atinge niște culmi fascinante, corpul ei devine moale, fluid, sângele curge viu, pielea se netezește, părul crește, privirea i se iluminează și ea începe să vadă nevăzute. În plus, fizic vorbind, se întâmplă următoarele transformări: se umflă buzele, apare rozul sănătos în obraji, pomeții se ridică, talia se subțiază, sânii se întăresc și capătă forme voluptuoase, picioarele se alungesc – și asta doar în câteva clipe. Fizic – real. Vulgaritatea nu face nimic altceva decât să imite orgasmul permanent. Astfel, femeile vulgare nu fac decât două lucruri: se privează pe ele însele de șansa de a trăi acel orgasm cosmic, și al doilea, cel mai grav din punctul meu de vedere, contribuie masiv la slăbirea bărbaților. Orgasmul femeii este sursa de energie a bărbatului, energie pe care el o convertește în bani, în succes, în reușite, în victorii. Bărbatul slab mereu va căuta prada ușoară. Cel puternic va căuta muza, sursa inspirației și a energiei atât de necesară lui.
Ce nu știm despre sexualitate, dar ar trebui să învățăm și să ne asumăm înainte de a ne începe viața sexuală? Măcar o regulă de aur din perspectiva mentorului…
Nu cred că este ceva necunoscut, poate doar ceva deseori neglijat – o regulă de aur, pe care o respect și pe care o dau mai departe cu încredere. Din perspectivă feminină și pentru femei. Dar de luat în considerare la fel de bine și de către bărbați.
TOT CE INTRĂ ÎN FEMEIE TREBUIE SĂ FIE CURAT, SĂNĂTOS ȘI ADUCĂTOR DE PLĂCERE!
Cât de sănătos este să facem din sexualitate o armă de seducție sau un instrument prin care să obținem atenția/afecțiunea unui bărbat?
Cred că deja ți-ai dat seama de răspunsul meu. Arta seducției este bună, dar în dormitor cu bărbatul și doar în jocul plăcerii. Pentru orice altceva, seducția nu este seducție, ci este manipulare. Eu personal nu sunt de acord cu așa ceva. Femeia care ajunge cu adevărat femeie este relaxată, este plină de energie deja atrăgătoare de toată atenția bărbatului, este magnetizantă, este interesantă, este dorită. Această femeie nu are nevoie de a-și folosi sexualitatea pentru a seduce. Pentru că seducția nu va acoperi și partea de profunzime, de încredere, de respect. Seducția va atrage bărbatul înfometat și pofticios care, odată ce își va satisface pofta, va spune că dragostea durează trei ani… (zâmbește – n.red.)
Calitate vs. cantitate. Adevărata diversitate apare sau nu cu același partener? Poate cantitatea să-ți ofere ceea ce doar profunzimea (la care poți ajunge doar cu același partener) îți poate oferi?
Eu aș spune așa: cantitatea calitativă!
Adevărat, PROFUNZIMEA este ceea ce contează cu adevărat. Și nicio cantitate (dacă te referi la numărul actelor sexuale) nu poate aduce profunzime. Atunci când femeia și bărbatul își asumă și se abandonează, ei pătrund într-o cu totul altă dimensiune, unde realitatea este de altă natură. În primul rând, așa se produce calitativ procesul de autocunoaștere. Cu mulți parteneri, te cunoști doar superficial. Cu același partener, te recunoști și șlefuiești în același timp. Asta este ceea ce oferă loialitatea și fidelitatea. Profunzimi fantastice. Orgasmice aș spune chiar. Și eu cred real că, într-un cuplu sănătos, diversitatea este la ea acasă. La un moment dat dispare rușinea, pudibonderia, critica, judecata (sau cel puțin așa susțin eu) și apar alte orizonturi, unde noutatea se cere și este și primită. Cei doi se deschid frumos unul în fața celuilalt. Apar dialoguri sexuale profunde, dorințe exprimate și chiar satisfăcute. În consecință, o curiozitate ecologică din ce în ce mai mare.
Ce înseamnă și ce rol are intimitatea în cuplu și cât ajută sexualitatea în crearea și întărirea intimității?
Uite, aici simt să împărtășesc ceva cu tine: eu împreună cu soțul meu, Cezar, am născut acasă trei copii. El nu doar că a asistat la naștere, dar a și participat activ la procesul nașterii, a primit copilul, a pus primul mâna pe el, l-a susținut, mi l-a dat frumos și grijuliu, a tăiat cordonul ombilical, m-a ajutat, m-a susținut, mi-a masat spatele, mi-a dat apă să beau, mi-a pus muzică, a simțit împreună cu mine tot procesul, a intuit nevoile mele. Eu, în cursurile mele de sexualitate, explic actul sexual complet care începe cu preludiul, continuă cu actul sexual din care se produce concepția, durează nouă luni în perioada de gestație și se termină cu ultima fază, cea a nașterii. Acesta este un act sexual complet între doi oameni, femeie și bărbat. Și asta nu este despre sex. Asta este despre intimitate pură și profundă. Când nu mai ai ce ascunde, când tu ești cu toate trăirile tale, cu toate emoțiile tale, cu toate slăbiciunile și vulnerabilitățile tale, precum și cu toate puterile tale. Noi ne-am văzut unul pe celălalt în cel mai intim și profund mod. Iar sexualitatea doar a crescut în urma acestor experiențe. Dorințele de a ne deschide și de a ne aduce plăcere unul altuia s-au amplificat înmiit.
Femeia cu o sexualitate sănătoasă este capabilă de…
De a se cunoaște, respecta și iubi pe ea însăși. De a respecta și iubi bărbatul.
De a spune „nu” atunci când simte. De a spune „da” atunci când simte.
De a fi sănătoasă și armonioasă în corp și în exterior.
De a da naștere (copiilor, ideilor, proiectelor, viziunilor).
De a simți viața și toate bucuriile și plăcerile ei.
De a primi bani în viața ei fără a se chinui, aceștia pur și simplu trag la ea.
De a fi liberă de prejudecăți.
De a fi fericită. Și încă multe altele.
Unde te putem găsi și ce cursuri/workshop-uri/seminarii ne pregătești în viitorul apropiat?
Mă găsiți zilnic pe Instagram, acolo este scena mea, dacă o pot numi așa – @oksanaionascu –, precum și pe site-ul www.oksanaionascu.com.
Iar în această perioadă lucrez intens la un nou curs profund și foarte delicios despre sexualitate, „KAMA”, care va începe pe 7 septembrie și va aduce foarte multă claritate, echilibrare, dar și foarte mari îmbunătățiri în acest segment atât de important din viața noastră.
Foto: Marius Bărăgan
Styling: Rosalie Toma-Kanda
Make-up artist: Magda Ivan
Hairstylist: Nicoleta Micu
