Femei care au schimbat cursul vieții prin medicină

Scris de Ozana Mazilu
Publicat la data de: 15-04-2020

în: The Famous

Premiul Nobel și Premiul în Științe Economice au fost acordate femeilor de 54 de ori, în perioada 1901-2019. O singură femeie, celebra Marie Curie, a fost onorată de două ori, cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1903 și cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1911. Acest lucru înseamnă că 53 de femei au fost premiate cu Nobel în perioada mai sus menționată. Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este o distincție acordată anual pentru contribuții excepționale în domeniul științelor vieții, de către Fundația Nobel, prin intermediul Consiliului Nobel al Institutului Karolinska, și este considerat drept cel mai râvnit premiu în domeniul medical și al științelor vieții. În continuare, pentru că luna martie omagiază femeia, vă prezentăm cinci dintre femeile care au fost onorate cu Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și care au adus schimbări semnificative în evoluția domeniului medical și, implicit, în viețile oamenilor.

Youyou Tu after receiving her Nobel Prize at the Stockholm Concert Hall, 10 December 2015

Tu Youyou s-a născut în 1930, în orașul Ningbo, pe coasta de est a Chinei, fiind o cercetătoare în domeniul medicinei și chimiei farmaceutice. La vârsta de 16 ani s-a îmbolnăvit de tuberculoză, astfel că a trebuit să ia o pauză de doi ani de la școală. A revenit hotărâtă să studieze medicina și să găsească leacuri pentru boli precum cea de care a suferit. Astfel, Tu Youyou a apelat la textele medicale chinezești din perioada dinastiilor Zhou, Qing și Han, pentru a găsi un leac tradițional pentru malarie. A reușit să obțină un compus, extractul de artemisinină, care a salvat milioane de vieți în lupta cu malaria, dar este cunoscută și pentru descoperirea dihidroartemisininei. Descoperirea artemisininei este considerată a fi una dintre marile reușite în domeniul medicinei tropicale, având efecte pozitive asupra țărilor din Asia de Sud, Africa și America de Sud. Pentru meritele ei, lui Tu i-a fost decernat în 2015 Premiul Lasker și a fost unul dintre cei trei laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Ea este primul om de știință chinez care a obținut un premiu Nobel într-o categorie științifică și a făcut-o fără un doctorat, o diplomă medicală sau o pregătire în străinătate.

May-Britt Moser s-a născut în Fosnavåg, Norvegia, în 1963, iar între studiile care o recomandă se numără diploma în psihologie obținută de la Universitatea din Oslo, în 1990, cât și doctoratul în Neurofiziologie urmat la aceeași universitate, în 1995. May-Britt este psiholog și cercetător, director fondator al Kavli Institute for Systems Neuroscience and Centre for the Biology of Memory și laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, din 2014, împreună cu John O’Keefe și Edvard I. Moser, pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier. Actul de a conștientiza locația în care te afli și cum să găsești calea către alte locuri este crucial atât pentru oameni, cât și pentru animale. Astfel, în 2005, cercetătoarea, împreună cu fostul ei soț au descoperit tipuri de celule care sunt foarte importante pentru determinarea poziției, aproape de hipocamp, o zonă situată în centrul creierului. Cu alte cuvinte, ea a găsit răspuns la întrebări esențiale – „Cum știm unde ne aflăm? Cum reușim să găsim drumul din locul X către locul Y? Și cum stocăm această informație astfel încât să putem găsi drumul corect data viitoare când mergem pe același drum?”.

Elizabeth Helen Blackburn, născută în 1948, este un biolog american de origine australiană, laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2009, împreună cu Jack W. Szostak și Carol W. Greider, pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și a enzimei telomerază. Cei trei biologi, profesori la universități din Statele Unite, au fost recompensați cu acest premiu pentru că au demonstrat mecanismul prin care telomerii (structuri de ADN care controlează începutul procesului de îmbătrânire a celulelor) și enzima telomerază (denumită și „enzima imortalității”) „protejează cromozomii împotriva îmbătrânirii”. Practic, cei trei au descoperit o cale către „tinerețea fără bătrânețe”. Comitetul Nobel i-a premiat pe cei trei cercetători pentru că „au relevat un mecanism fundamental al celulei, o descoperire care a stimulat dezvoltarea noilor strategii terapeutice”.

MELBOURNE, AUSTRALIA – JULY 20: President of the IAS Francoise Barre-Sinoussi talks during the 20th International AIDS Conference at The Melbourne Convention and Exhibition Centre on July 20, 2014 in Melbourne, Australia. At least six delegates travelling to the 20th International AIDS Conference were on board the Malaysia Airlines flight MH17 which was reportedly shot down over Eastern Ukraine. Reports that a surface-to-air missile brought the MH17 down remain unconfirmed. (Photo by Graham Denholm/Getty Images)

Françoise Barré-Sinoussi s-a născut în 1947, este virolog și medic francez, laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2008, împreună cu Luc Montagnier, pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane. Mare iubitoare de natură, Françoise obișnuia să își petreacă vacanțele școlare studiind și observând animale și plante în parcurile orașului natal, Paris. Provenind dintr-o familie cu o situație materială precară, ea a fost obligată să aleagă cea mai ieftină formă de educație. A început să lucreze la Institutul Pasteur din Paris ca voluntar și și-a obținut doctoratul în 1975. Françoise Barré-Sinoussi și-a dedicat cariera de savant și activist pentru a opri răspândirea SIDA, fiind cea care a descoperit, în 1983, virusul ce provoacă această maladie. Descoperirea sa a fost crucială pentru înțelegerea bolii și a dus la îmbunătățirea tratamentului pentru aceasta.

Linda B. Buck, biolog american, este născută în 1947, fiind recunoscută pentru cercetările asupra sistemului olfactiv. Ea a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2004, împreună cu Richard Axel, pentru descoperirile lor în domeniul receptorilor olfactivi. Cei doi oameni de știință au descoperit, în 1991, modul în care sutele de gene din ADN-ul nostru programează senzorii pentru miros din neuronii senzoriali aflați în nas. Fiecare receptor este o proteină care se schimbă atunci când un miros se atașează de receptor, făcând ca un semnal electric să fie trimis creierului. Diferențele dintre senzorii odoranți înseamnă că anumite mirosuri determină eliberarea unui semnal de la un anumit receptor. Atunci suntem capabili să interpretăm diferitele semnale de la receptorii noștri ca mirosuri specifice. Pentru a face acest lucru, Buck și Axel au clonat receptorii olfactivi, arătând că aparțin familiei receptorilor cuplați cu proteine G. Analizând ADN-ul șobolanului, ei au estimat că există aproximativ 1.000 de gene diferite pentru receptorii olfactivi din genomul mamiferului. Această cercetare a deschis o poartă către analiza genetică și moleculară a mecanismelor olfacției.