În ochii fiecăruia dintre noi, căminul propriu devine o manifestare a vieţii şi a sinelui, dorindu-ne ca fiecare element să apară ca o metaforă a gândurilor şi trăirilor noastre, adesea indecise în faţa valorilor. Unul dintre cei mai mari designeri industriali ai secolului XX, Eva Zeisel, ne învaţă prin creaţiile sale, ce captează sensibilitatea, ambiţia, avântul, durerea, disperarea, libertatea, dragostea, siguranţa şi mentoratul, trăite până la vârsta de 105 ani, că, în fond, estetica este doar o reflecţie a confortului, a naturii şi a sentimentelor.
Născută pe data de 13 noiembrie 1906 în Budapesta, într-o familie de intelectuali, Eva Striker Zeisel este un reputat designer industrial, ce s-a consacrat în special prin lucrările realizate în ceramică. Interpretând dintr-o perspectivă abstractă lumea naturală şi relaţiile interumane și întorcându-se, în acelaşi timp, spre folclorul maghiar, artista propune un design modular, sensibil şi cald, orientat spre economisirea spaţiului.
Absolventă a Academiei Regale de Arte Frumoase din Budapesta, tânăra Eva a dorit iniţial să îmbrăţişeze pictura, însă s-a îndreptat spre olărit, în care a văzut o meserie mai practică. De altfel, această alegere, dublată de talent şi de entuziasmul specific vârstei, a făcut din viitoarea doamnă a designului industrial prima femeie ce a învăţat meşteşugul artei în ceramică. Modestă, cu o viziune care îmbină confortul cu estetica, Eva Zeisel se recomandă drept „o creatoare de lucruri utile”.
Dornică de a călători, în ideea lărgirii orizonturilor şi rafinării creaţiei, Eva s-a mutat în 1928 în Germania, ajungând să lucreze ca designer pentru Schramberger Majolikafabrik. Ocupându-se de designul obiectelor din ceramică, piese ce reflectau influenţele şcolii Bauhaus prin liniile geometrice, Eva Zeisel a ajuns să cunoască îndeaproape fazele producţiei industriale. Deprinderea acestor cunoştinţe procedurale a determinat-o să devină unul dintre primele nume care au plasat ceramica în producţia de masă.
În anul 1932, viaţa a purtat-o spre Est, în Rusia, unde Eva a împletit activitatea de design cu diverse posturi ca inspector, reuşind ulterior să ocupe poziţia de Director Artistic în cadrul Industriilor Porţelanului şi Sticlei din întreaga Uniunea Sovietică. În 1936 a fost acuzată de participare la un complot împotriva lui Stalin şi ţinută în închisoare timp de 16 luni, dintre care 12 în regim de detenţie izolată, de către NKVD. În această perioadă, Eva Zeisel a fost supusă la torturi, inclusiv psihologice, fiindu-i indusă continua posibilitate de a fi asasinată. Experienţa închisorii sovietice a constituit sursă de inspiraţie pentru romanul „Darkness at Noon”, avându-l ca autor pe Arthur Koestler, prietenul său de o viaţă. A fost eliberată subit, fără a i se oferi vreo explicaţie, şi urcată într-un tren cu destinația Austria. Misterul privind încarcerarea, precum și punerea sa în libertate nu a fost niciodată elucidat.
În 1938, Eva Zeisel decide să emigreze în New York, oraş în care va cunoaște maturizarea în planul carierei şi dezvoltarea viziunii artistice, alături de Hans Zeisel, cel care i-a devenit soţ după ce a fost eliberată.
Eva Zeisel îşi continuă activitatea realizând primele creaţii pe tărâm american pentru retaileri de prestigiu ca Sears, Roebuck. Stilul manifestat, precum şi palmaresul său artistic i-au adus o înaltă dovadă de apreciere în Statele Unite, fiind prima femeie ce a beneficiat de o prezentare singulară în anul 1947 în cadrul Museum of Modern Art din New York.
Cariera sa academică a debutat prin înfiinţarea, în 1939, a Departamentului de Design Industrial în Ceramică la Pratt Institute, în Brooklyn, unde a predat până în 1952. Decenii mai târziu, instituţii academice ca Royal College of Arts din Londra, Parsons din New York, University of Craft and Design din Budapesta sau Rhode Island School of Design vor recunoaște influența Evei Zeisel asupra designului contemporan, acordându-i fiecare câte un titlu de doctor onorific.
De-a lungul longevivei sale cariere, artista s-a bucurat de distincţii acordate atât de instituţii academice şi culturale, cât şi de înalte foruri din lumea artei. În 2004, ţara sa natală i-a oferit Crucea Ordinului de Merit al Republicii Ungare, iar Royal Designers for Industry, parte a Royal Society of Arts din Londra a numit-o Designer Regal Onorific, Eva Zeisel primind astfel cea mai înaltă distincţie acordată unui cetăţean non-britanic.
În 2005 a obținut premiul Cooper-Hewitt National Design Award, pentru întreaga carieră, iar un an mai târziu a fost invitată la Casa Albă pentru un prânz oficial alături de Prima Doamnă Laura Bush.
Lucrările sale sunt expuse în muzee şi galerii din întreaga lume, cum ar fi Muzeul Bröhan din Germania, The British Museum, The Victoria and Albert Museum din Londra sau The Museum of Modern Art din New York. Impresionanta carieră a unui artist ce va atinge anul acesta venerabila vârstă de 105 ani a inspirat multe dintre aceste instituţii să organizeze expoziţii retrospective, care poartă vizitatorul într-o călătorie în care designul prinde viaţă cu ajutorul devierii liniilor de la unele stricte spre cele naturale.
Dacă printre companiile ce s-au bucurat de marca stilistică a Evei Zeisel se numără Chantal, Nambe, Orange Chicken Gallery, MGlass sau Acme Studios, dintre colaborările actuale ale artistei pot fi menţionate cele cu KleinReid, Design Within Reach, The Rug Company, Neue Galerie, Gump’s, Trikeenan Tileworks sau Royal Stafford. Creaţiile sale în nume propriu se regăsesc sub sigla Eva Zeisel Originals.
Instituţii culturale ca The Museum of Modern Art şi The Metropolitan Museum au lansat reinterpretări ale lucrărilor timpurii semnate de Eva Zeisel, dar caracterizate de o altă paletă cromatică, supervizate întotdeauna de către artistă.
Eva Zeisel a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu în exclusivitate, în care ne vorbeşte atât despre crezul său artistic, cât şi despre felul în care vede cursul artei contemporane.
Lucrările dumneavoastră timpurii se remarcau prin linii ascuţite, geometrice, precise, în timp ce stilul dumneavoastră emblematic a evoluat spre modele calde, ondulate, naturale. Ce anume a inspirat această tranziţie artistică?
Aveam în jur de 25 de ani şi de-abia învăţasem să proiectez cu compas şi riglă. Până atunci lucrasem pe şablon. Când am obţinut primul meu job în design am fost întrebată dacă aş vrea să schiţez sau să lucrez pe şablon, iar eu am răspuns cu mândrie: „La planşă, cu compas şi riglă”. Am fost adesea surprinsă de felul în care arătau obiectele în trei dimensiuni. Mai târziu am preferat curbele, în special cele ce luau forma literei S. Am fost influenţată de corpul omenesc, de formele regăsite în natură şi de arta folclorică maghiară. În cea mai mare parte a carierei mele am folosit curbele, care deseori reflectau formele proprii.
Seturile dumneavoastră din ceramică şi sticlă induc imaginea unei îmbrăţişări sau a unui adăpost. Care este motivaţia ce stă la baza acestei abordări?
Nu mi-a plăcut niciodată să mă ocup cu designul unui singur obiect. Întotdeauna concep măcar o pereche, astfel încât să existe o legătură între obiecte. Ele pot reprezenta o mamă şi un copil, cum este cazul setului meu Red Wing de solniţă şi piperniţă, un frate şi o soră, ca în cazul setului Birdie, vândut pe Evazeiseloriginals.com, sau veri, ca majoritatea seturilor de veselă şi tacâmuri de cină pe care le-am conceput.
Designul ergonomic al mobilierului câştigă din ce în ce mai multă popularitate. Dat fiind faptul că lucrările dumneavoastră sunt inspirate de formele naturale şi de corpul uman, ce părere aveţi despre această tendinţă? Credeţi că un accent pe confort ar plasa aspectul estetic pe o poziţie secundară sau cele două pot coexista cu uşurinţă în design?
Tot ceea ce concep trebuie să funcţioneze. Obiectul trebuie să ofere confort în utilizare, la așezare sau atunci când este ţinut în mână. Frumuseţea şi confortul pot şi trebuie să coexiste.
Aţi avut, de asemenea, şi o carieră academică, predând design industrial în cadrul Institutului Pratt din Brooklyn. Ce valori aţi ales să le insuflaţi studenţilor dumneavoastră astfel încât să devină designeri talentaţi şi să vă vadă ca pe un mentor?
În primul rând, i-am învăţat toate cerinţele tehnice posibile pentru designul veselei şi tacâmurilor de cină. Acestea variau de la modalitatea prin care poate fi realizată o buză de golire care să nu permită vărsarea picăturilor, până la modul în care o piesă poate să ofere economie de spaţiu în cuptor. Apoi, le-am spus că există o infinitate de soluţii estetice pentru aceste probleme. Ei nu ar trebui să-şi subestimeze imaginaţia.
Dacă e să ne referim la istoria artei, găsim curente ce s-au întins pe un secol sau chiar mai mult, dar dacă privim spre arta contemporană, devenim confuzi ca urmare a existenţei atâtor mişcări sau curente artistice. În remarcabila dumneavoastră carieră, aţi fost martor al fiecărei mişcări artistice contemporane. Privind înapoi, ce puteţi spune despre modul în care arta a evoluat?
Mişcarea modernă a respins istoria şi a sfârşit prin a limita sever vocabularul unui designer. Modernismul a accentuat liniile drepte, suprafeţele plane. Acest rezultat a îngreunat comunicarea prin intermediul designului. Recent, moștenirea istorică şi ornamentaţia au revenit uşor în actualitate, iar astfel, paleta unui designer a devenit mai amplă.
Având în vedere contribuţia dumneavoastră în domeniul designului industrial şi rolul dumneavoastră important în arta contemporană, cum preconizați că se va schimba arta în viitor?
Sper ca designul să devină mai comunicativ decât a fost în secolul trecut.
