Apetitul pentru frumos, pentru risc, pentru inovație și pentru studiu sunt doar câteva tușe ale unui destin împlinit. Cu o carieră de succes, fiind astăzi unul dintre cei mai buni specialiști în injectologie de la noi, cu o familie reușită (are un soț și doi copii absolut minunați), dr. Delia Thiess trăiește astăzi, la cei 50 de ani împliniți, „visul american” pe plaiul mioritic. Iar performanța ei arată că se poate, mai cu seamă dacă privim dincolo de aparențe, acolo unde viața nu a fost mereu roz. Fiecare dintre noi este o pasăre Phoenix. Cum poate un om să renască și să zâmbească vieții, după ce a înfruntat moartea… este un exercițiu de voință, ce merită împărtășit, o istorie despre care e bine să avem habar.
La mulți ani, Delia! Voioși și senini să-ți fie! Se spune că fiecare vârstă are farmecul ei. Ce farmec găsește o femeie frumoasă, cu o viață dedicată frumosului, la 50 de ani?
Mulțumesc din suflet! Wow, 50… nu simt că am 50 de ani, am mai multă energie ca la 20, mai multe planuri și aspirații ca niciodată, dar, cu siguranță, și experiența își spune cuvântul. Am învățat atât de mult în acest timp, am acumulat experiență și cunoaștere și acum simt că pot să ating orice îmi propun.
Am învățat să mă iubesc pe mine, să accept aprecierile celor din jur și complimentele. Sunt sigură pe mine. Mă simt frumoasă, mai frumoasă ca la 25 de ani. Și nu aș da timpul înapoi. Copiii mei sunt mari acum, voi fi mereu sprijinul și ghidul lor, dar de acum înainte este despre mine, despre tot ce are viața să-mi ofere, cu ei alături de mine, desigur. 50 este doar un număr, nu o să las vârsta să mă definească, suntem mai mult de atât!
Pentru ce ești recunoscătoare și ce nostalgii te însoțesc la această vârstă?
Sunt recunoscătoare în primul rând pentru copiii minunați pe care îi am și pentru relația frumoasă pe care o avem. Sunt recunoscătoare pentru părinții mei care mi-au insuflat principiile de viață și m-au crescut într-un mediu stabil din toate punctele de vedere. Mi-au arătat ce înseamnă iubirea absolută și sufletele pereche. Sunt recunoscătoare pentru meseria aleasă, insuflată de tatăl meu și făcută din pasiune, care s-a transformat într-un business. Sunt recunoscătoare pentru toate oportunitățile avute, că am văzut lumea, că am cunoscut o mulțime de oameni minunați de la care am avut ce învăța.
Mi-e dor de perioada când erau Andreea și Andrei mici, să dorm cu ei în brațe, să mă bucur când îi văd că descoperă lumea.
Cum definești iubirea absolută și ce sunt sufletele pereche?
Pentru mine, părinții mei au relația perfectă, se divinizează unul pe celălalt, sunt împreună de 56 de ani și se iubesc și acum ca în prima zi, își fac declarații de dragoste și au grijă unul de celălalt. Relația lor a fost bazată pe respect mereu.
În ceea ce privește sufletele pereche, sunt membri ai familiei sufletului, persoane în prezența cărora ne simțim compleți. Nu cred că trebuie să fie neapărat un partener, poate fi vorba despre un prieten, o persoană din familie cu care rezonezi din toate punctele de vedere și, deși opiniile sunt diferite, există armonie și înțelegere. O persoană care te ajută să te dezvolți, să crești și cu care te simți mereu liniștit. Liniștea pentru mine este foarte importantă.
Te mai sperie ceva acum, la jumătatea drumului?
Ar fi frumos să fie jumătatea drumului, dar cred că am parcurs mai mult de jumătate din această viață.
Nu m-a speriat niciodată nimic și nici de acum înainte nu mă sperie, iau viața cu toate provocările ei ca pe o lecție sau ca pe o binecuvântare.
Odată cu trecerea timpului câștigăm experiență, cunoaștere și un capital prețios de amintiri. Putem accesa oricând momente, putem retrăi emoția unei „clipe-rămâi!”. Ce „clipe-rămâi!” ai retrăi dacă acest lucru ar fi posibil?
Sunt pragmatică, nu vreau să retrăiesc momente trecute, am creat amintiri, trăiesc prezentul. Cum spune și Eckhart Tolle în „Puterea prezentului”, lucrurile valoroase se află aici și acum, nu în trecut, nu în viitor. Trăiesc momentul prezent și am tot ce am nevoie aici și acum ca să fiu fericită.
Nu te întreb ce ai schimba în trecutul tău… ar fi inutil. Te întreb, însă, ce simți nevoia să schimbi în prezent – la tine însăți?
Dacă m-ai fi întrebat la 24 de ani asta, poate ți-aș
fi răspuns că mi-aș dori să pot să-mi exprim sensibilitatea mai mult, dar acum, nu vreau să schimb nimic la mine. Am învățat de la copiii mei că sensibilitatea se exprimă în diferite nuanțe și că vulnerabilitatea ne face umani. Mulți oameni confundă vulnerabilitatea cu slăbiciunea, dar nu este adevărat, nu au nicio legătură.
Privită din exterior, viața unei doctorițe de succes și a femeii cu o familie reușită este evident dezirabilă. Dincolo de ceea ce vede fiecare, de etichetele/validările pe care le primești sau nu de la ceilalți, te simți o femeie împlinită?
Da, sunt împlinită, am cei doi copii minunați și o carieră de succes, pe care o iubesc. Îi am pe părinții mei lângă mine, mă bucur de ei și de momentele împreună. Consider că, pentru a avea sufletul împlinit, ai nevoie de aceste ingrediente și de puterea de a te bucura de tot ce îți oferă viața, bun sau rău, pentru că toate vin cu un scop. O femeie împlinită este o femeie asumată și care se iubește foarte mult pe ea, pentru că doar astfel poți să împărtășești iubirea și să o primești.
Ce dorință ți-ai pus de ziua ta?
Dacă îți spun dorința mea, nu o să se mai îndeplinească.
Fiecare dintre noi avem parte de provocări care ne marchează existența. Un astfel de moment-cheie ai trăit și tu. Un moment în care ai conștientizat pe deplin valoarea vieții, puterea și fragilitatea ei. Ai mers pe sârmă între întuneric și lumină. Ai ales să rămâi. Din iubire de viață. Ne poți împărtăși din experiența ta?
Acum pot să povestesc experiența mea cu zâmbetul pe buze, pentru că din ea a rezultat unul dintre cele mai frumoase două cadouri din viața mea – fata mea.
Când am născut-o pe Andreea, în urma unor complicații, „am plecat” puțin… Am văzut-o pe Andreea când s-a născut, deși eram sub anestezie totală. Era foarte frumoasă de mică, cu pielea albă și buzele roșii, ca Albă ca Zăpada. Am văzut că avea lăbuța piciorului drept puțin întoarsă, din cauză că nu am avut mult lichid amniotic. L-am văzut pe tatăl meu, doctor fiind, în sala de operații cum își frământa mâinile și striga la medici să mă salveze. Și am ales să „mă întorc”. A fost cea mai marcantă experiență din viața mea, dar a meritat!
În scurta ta „călătorie dincolo”, te-a întâmpinat cineva? Ai întâlnit vreo formă de divinitate?
M-am văzut pe mine pe masa de operație, de undeva dintr-un colț de sus al camerei. Mă simțeam foarte uşoară şi liniştită. Cred că divinitatea este peste tot, chiar şi în noi înşine, manifestându-se în diferite forme. Cum spunea şi Mircea Eliade, „omul nu poate adora divinitatea până când nu devine el însuşi divinitate”.
Care au fost primele gânduri pe care le-ai avut imediat ce ți-ai revenit?
Am întrebat de Andreea, dacă e bine, dacă are piciorușul în regulă.
Dar conștientizările care au venit când ți-ai revenit de-a binelea?
Am fost fericită că supraviețuiesc pentru mine și pentru copilul meu. Am înțeles că viața este scurtă și că se poate termina oricând, așa că trebuie să luăm tot ce e mai frumos, să ne bucurăm de lucrurile mici și să prețuim fiecare moment. Știu că sună a clișeu, dar după o experiență ca a mea, apreciezi mai mult viața.
Viața este, deci, ceva pentru care merită să luptăm cu orice preț, în orice condiții. Ești de acord?
Absolut! Mai ales când ai alte persoane care depind de tine și care îți dau bucuria de a trăi.
Cât e destin și cât e liber-arbitru în viața unui om?
Depinde de fiecare dintre noi. Destinul ți-l poți face și singur într-o oarecare măsură, în funcție de ceea ce alegi. Dar cred că anumite momente-cheie ne sunt predestinate, ne sunt date cu un scop. Cum se spune… nimic nu este întâmplător.
Care sunt lucrurile care contează cu adevărat pentru tine? Ce anume îți creează starea interioară de bine?
Dragostea împărtășită de oamenii din jurul meu.
Ai principii de viață de la care nu abdici niciodată? Care sunt?
Sunt o persoană verticală, nu mă abat de la ceea ce spun. Sunt o persoană corectă și apreciez corectitudinea și sinceritatea la oameni. În ziua de azi, din punctul meu de vedere, ai nevoie de mult curaj pentru a fi sincer.
Cum reușești să-ți încarci bateriile, de unde îți iei energia de care ai nevoie? Ai niște „exerciții de fericire” pe care le practici constant?
Copiii mei mă încarcă cu energie pozitivă. De asemenea, sunt genul de om care își ia energia prin muncă, pentru că iubesc ceea ce fac și mă încarc cu energie de la pacienții care sunt fericiți în urma procedurilor. Mă încarc prin ajutorul pe care îl ofer altora. Atunci când eram mică, strângeam bani și mergeam cu tatăl meu la spital, la cazurile grave, și dăruiam banii celor care aveau nevoie. Nu era mult, dar era un dar din suflet de copil.
Mă încarc prin meditație, mă înconjor de lumânări parfumate, muzică clasică și îmi creez ambientul perfect pentru a mă relaxa. E timpul meu cu mine, acestea sunt „exercițiile mele de fericire”.
Știu că ai un spațiu numai al tău, unde îți celebrezi intimitatea, nevoia de a fi cu tine însăți. Ce-ți place să faci în timpul liber, cum te relaxezi și ce faci în orele pe care ți le dedici ție însăți, departe de cei dragi?
Iubesc natura, îmi plac plimbările lungi prin ploaie, îmi place mirosul de pădure umedă. Mă plimb singură prin pădure săptămânal, îmi pun muzică în căști și mă pierd pentru câteva ore… Așa reușesc să mă deconectez.
Ești un om empatic, dar cu foarte puțini prieteni. Nu este o contradicție?
Din punctul meu de vedere, nu. În zilele noastre, nu. Cum am spus, apreciez curajul de a fi sincer și asumat și cu asta cred că am zis tot.
Ești un medic dedicat, care are o misiune extrem de importantă – să ofere frumusețe și energie pozitivă unor oameni cu nevoi, cu lipsuri. Cum reușești?
Cred că sunt făcută pentru asta, acesta este harul meu. Prin cunoaștere și multă experiență cu nevoile oamenilor și complexele lor. Lovindu-mă zi de zi de astfel de cazuri, am învățat să nu mai judec, să înțeleg nevoile fiecăruia și am înțeles că toți avem complexe, mai mici sau mai mari.
Frumusețea este trecătoare?
Nu, frumusețea poate fi întreținută. Frumusețea se transformă odată cu vârsta, dar un om frumos inside & outside va fi la orice vârstă frumos.
Spuneai, contrar așteptărilor, că imperfecțiunea creează perfecțiune. În sensul că ne conferă unicitate, păstrându-ne umani. Ce părere ai despre tendințele actuale în medicina estetică – de ce/cum am ajuns să vrem să atingem toți aceleași standarde, iar majoritatea medicilor să fie de acord cu această anomalie/uniformizare?
Cum am spus, nu judec, frumusețea este relativă. Eu nu merg pe acest trend. Păstrez frumusețea naturală și doar le îmbunătățesc trăsăturile. Dacă este cazul și consider că un pacient nu are nevoie de o anumită intervenție, nu fac niciun compromis, îi explic că procedura nu i se potrivește, că nu are nevoie de nicio modificare. De asemenea, mă mai confrunt cu problema „obișnuirii cu noi în oglindă”. Ne vedem atât de des, încât avem impresia că nu mai arătăm bine și vrem mereu altceva sau din ce în ce mai mult. Datoria mea de medic este să spun și „nu”, acolo unde este cazul.
Pandemia nu a cruțat pe nimeni. În ce măsură ți-a afectat business-ul și cum suporți această perioadă?
Într-adevăr, este o perioadă dificilă, dar am o echipă (cu familii) care depinde de mine, la care țin foarte mult și trebuie să-i susțin și pe ei, nu am făcut modificări de personal și nici nu aș face vreodată.
Au intervenit schimbări – dacă și înainte dezinfectam după fiecare pacient, acum avem aparate speciale de dezinfecție precum nebulizator, lămpi UV, pacienții vin într-un mediu 100% sigur. Primesc halate de unică folosință la intrare, botoși și mască. Se face un triaj epidemiologic telefonic.
Este o perioadă delicată, trebuie să avem grijă de noi și de cei dragi, să ne protejăm ca să putem trece cât mai repede și mai bine de această perioadă.
Interviu realizat de: Maridana Arsene
Foto: Marius Bărăgan
Styling: Rosalie Kanda
Styling assistant: Daniel Timariu
Make-up artist: Ema Uta
Hairstylist: George Cozma
Locație: Iaki Hotel, Mamaia