Metropolitan Museum of Art a expus o mică bucată de papirus ce are în spate o istorie literară remarcabilă, pentru că păstrează câteva versuri din Cartea a XX-a a Odiseei lui Homer. Fragmentul care datează din perioada 285–250 î.Hr. este considerat cel mai vechi fragment scris al epopeii descoperit până în prezent. The Met îl readuce în atenția publicului în galeriile dedicate artei grecești și romane, oferind vizitatorilor șansa să descopere una dintre operele fundamentale ale literaturii occidentale.
Papirusul expus a fost realizat în Egiptul ptolemeic și măsoară doar 19,1 centimetri în înălțime. Fragmentul a fost descoperit în 1902, în apropierea orașului egiptean El-Hibeh. Ulterior, a intrat în colecția The Met în 1909, printr-o donație din partea Egypt Exploration Fund. Acesta este scris în limba greacă pe papirus și conține trei versuri care nu se regăsesc în versiunea standard a poemului cunoscută astăzi, lucru care dovedește că Odiseea circula în forme textuale diferite în perioada elenistică.
Această variație este cu atât mai importantă cu cât epopeile lui Homer au fost transmise timp de secole atât prin tradiția orală, cât și prin copii scrise. Potrivit The Met, fragmentul reprezintă o dovadă materială a existenței unor versiuni locale ale poemului, care circulau în secolul al III-lea î.Hr., înainte ca erudiții lumii elenistice să stabilească textele standardizate care aveau să influențeze transmiterea operei lui Homer.
De asemenea, papirusul plasează Odiseea în lumea intelectuală a Egiptului ptolemaic. În acea perioadă, Alexandria devenise unul dintre cele mai importante centre pentru studierea și conservarea textelor homerice, celebra sa bibliotecă reunind copii ale poemelor provenite din diferite comunități grecești. Compararea acestor versiuni și stabilirea unor texte cât mai apropiate de forma considerată autoritară se numărau printre marile preocupări ale cercetătorilor din acea perioadă.
Fragmentul păstrat este modest ca dimensiuni, dar extrem de valoros prin informațiile pe care le oferă. Cele trei versuri demonstrează că textul familiar cititorilor de astăzi nu a avut dintotdeauna o formă definitivă, în timp ce suportul material păstrează mărturia concretă a modului în care literatura circula în Antichitate. Papirusul era unul dintre principalele materiale de scris ale lumii mediteraneene antice, în special în Egipt, unde clima uscată a permis conservarea unor documente timp de mii de ani.
Muzeul Met descrie relicva ca fiind primul fragment din perioada ptolemaică timpurie al textului descoperit vreodată și precizează: „Datând din perioada 285–250 î.e.n. și realizat în Egipt, acest fragment este frumos inscripționat folosind o combinație de cărbune și apă cu ajutorul unui stilou pe papirus — unul dintre cele mai populare materiale de scris din Antichitate — și conține trei rânduri care nu se regăsesc în textul standard actual.”
Fragmentul a fost readus în atenția publicului în aceeași perioadă în care adaptarea cinematografică a Odiseei realizată de Christopher Nolan rulează în cinematografele din toată lumea. Însă, fragmentul muzeului oferă ceva ce filmul nu poate reproduce, și anume întâlnirea directă cu textul într-un moment extrem de apropiat de perioada în care istoria sa scrisă se afla încă în formare.
