Cândva un sector intangibil, alimentat de o cerere globală insațiabilă și o creștere a prețurilor aparent nelimitată, piața de lux pășește acum pe un teren necunoscut: o eră a creșterii lente, marcată de prudență, contracție și recalibrare. După ani de redresare robustă post-pandemie și performanțe record, cele mai mari branduri de lux din lume se confruntă acum cu dificultăți economice, schimbări în comportamentul consumatorilor și o saturație internă. Epoca expansiunii ușoare s-a încheiat.
Potrivit celui mai recent raport comun realizat de Bain & Company și Altagamma, piața globală a luxului va înregistra o creștere de doar 1–3% pe an până în 2027, o decelerare semnificativă față de ritmul de 7–10% din ciclul anterior. Această reechilibrare nu este o criză, ci mai degrabă o corecție structurală – care semnalează sfârșitul sprintului de aur al luxului și începutul unui maraton ce va pune la încercare integritatea, inovația și adaptabilitatea brandurilor.
Cea mai pronunțată încetinire a afectat sectorul bunurilor personale de lux – îmbrăcăminte, articole din piele, accesorii și bijuterii – care a înregistrat scăderi între 2% și 5% în 2025. În unele regiuni, se estimează că declinul ar putea ajunge până la 9%, cauzat în principal de cererea în scădere din China și Statele Unite. În China, instabilitatea pieței imobiliare și șomajul în rândul tinerilor slăbesc apetitul pentru consumul de lux, în timp ce în SUA, inflația, ratele dobânzilor ridicate și retragerea de la ostentație reduc cheltuielile.
Totodată, segmentul aspirațional al clasei de mijloc ce reprezintă motorul volumului din industria de lux – se contractă. Alimentat anterior de consumatori recent prosperi, dornici să participe la povestea mărcilor cu logo-uri vizibile, acest public pare să fie speriat de prețurile agresive sau se îndreaptă spre platforme de second-hand ori optează pentru luxul discret. Între 2022 și 2024, baza globală de consumatori de lux s-a redus cu 50 de milioane de persoane. În același timp, cei mai bogați 3% dintre clienți generează aproape jumătate din veniturile industriei de lux, un segment periculos de îngust.
Unele dintre cele mai emblematice branduri resimt presiunea. LVMH a raportat o scădere de 9% în vânzările diviziei de modă și articole din piele în al doilea trimestru, în timp ce branduri precum Louis Vuitton și Dior se confruntă cu o cerere în scădere din partea consumatorilor locali. Kering, al cărui brand principal Gucci continuă să lupte cu identitatea și atracția în rândul tinerilor, a înregistrat scăderi cu două cifre în Asia și America de Nord. Chiar și giganții consacrați se confruntă cu supraexpunere, exces de stocuri și o pierdere a exclusivității.
Totuși, nu tot luxul este în declin. Hermès, Prada și Miu Miu sfidează încetinirea, datorită distribuției selective, calității artizanale excepționale și unui storytelling cultural relevant. Aceste branduri au investit nu doar în imagine, ci și în moștenire, reușind să rămână relevante fără a sacrifica exclusivitatea produselor.
Se conturează astfel o piață polarizată: între cei supraextinși și cei strategic reținuți. Reținerea față de prețurile mari este reală, în special în rândul consumatorilor tineri, care văd gențile de 4.000 de dolari mai degrabă ca pe un exces lipsit de tact decât ca pe un simbol de statut. Această generație alimentează ascensiunea platformelor de revânzare și a brandurilor de nișă care promovează sustenabilitatea, transparența și rafinamentul subtil în locul brandingului ostentativ. În acest climat, logo-urile care odinioară strigau aspirație sunt înlocuite de șoapte de gust și intenție.
Există totuși și industrii care de dezvoltă, mai ales în sectorul experiențial. Călătoriile, wellness-ul, gastronomia rafinată și serviciile de lux continuă să atragă consumatori înstăriți care prioritizează valoarea emoțională în detrimentul achiziționării de produse. Pentru branduri, mesajul e clar: produsul nu mai este suficient. Experiența, intimitatea și scopul trebuie să conducă acum interacțiunea cu clientul.
Pe termen scurt, creșterea va fi prudentă, direcționată și dependentă de noi geografii. Orientul Mijlociu, India și Asia de Sud-Est oferă un potențial real, dar și provocări culturale și infrastructurale. Europa rămâne stabilă, dar saturată. SUA și China – cândva motoarele sectorului de lux – devin piețe mai selective și mai lente.
Luxul nu se prăbușește. Dar se transformă. Viitorul acestui sector va aparține celor care înțeleg că moștenirea nu se construiește doar pe logo-uri sau marje, ci pe semnificație. Brandurile care vor pune în prim-plan măiestria, creativitatea și coerența – care oferă mai puțin, dar mai bine – vor traversa cu succes această tranziție și vor ieși din ea cu mai multă încredere și un scop mai clar. Într-o eră în care consumul ostentativ este înlocuit de alegerea conștientă, următorul capitol al luxului poate fi mai tăcut, dar nu mai puțin puternic.
