Dintre minunile arhitectonice ale lumii, am ales pentru acest număr de vară al revistei o destinație specială, de vacanță, în speranța că vă putem recomanda un templu, un palat, o realizare arhitecturală – spuneți-i cum doriți – demnă de a fi vizitată o dată în viață. Destinația: New Delhi, India. Și nu, nu este o „clădire futuristă”, în ciuda aspectului extrem de contemporan.
Contrar aparențelor, clădirea nu a fost inaugurată anul acesta sau de curând, ci a fost finalizată tocmai în anul 1986, o performanță extraordinară pentru acele vremuri. Templul este dedicat religiei Bahá’í, practic un cult care studiază toate celelalte religii și îndeamnă la unitatea și egalitatea tuturor oamenilor. Fondată în 1863, această religie a avut un imens succes în Orientul Mijlociu, în momentul de față existând aproximativ șapte milioane de practicanți, cei mai mulți fiind concentrați în India și Iran.
Casa de rugăciuni dedicată acestei religii binevoitoare este unică în lume prin câteva aspecte, fiind denumită Taj Mahal-ul secolului XX. Cunoscută și sub numele de Bahá’í House of Worship sau Bahá’í Mashriqu’l-Adhkar Temple, clădirea reprezintă un loc de pelerinaj, meditație, întâlnire, rugăciune și studiu pentru adepții acestei confesiuni, care vin aici din toată lumea. Și nu doar adepții religiei Bahá’í vin aici în căutarea spiritualității; fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din New Delhi, credincioși sau atei fără frontiere se regăsesc sub cupola în formă de floare de lotus, spațiul fiind considerat de mulți inițiați ca având, într-adevăr, o energie aparte, extrem de benefică și „încărcată de spiritualitate”.
Bahá’í Lotus Temple a fost realizat de arhitectul iranian Fariborz Sahba, iar forma florii de lotus este comună pentru mai multe religii, printre care hinduismul și budismul. Cum era de așteptat, clădirea a obținut numeroase premii internaționale, dintre care merită menționate cele decernate de GlobalArt, Institution of Structural Engineers sau Encyclopaedia Britannica. Evident, se bucură de prezența în Cartea Recordurilor Guinness și are dedicate de la emisiuni filatelice și lucrări științifice, până la cărți de beletristică și compoziții muzicale.
Vorbim despre una dintre cele mai vizitate clădiri din lume. Cele nouă intrări principale permit accesul către pavilionul central, destinat rugăciunilor, care poate primi în jur de 2.500 de persoane, având o înălțime de 40 de metri. Marmura este prezentă și aici, pe podea, roca provenind în mod special din Grecia, de pe Muntele Penteli. Acest tip de marmură a fost folosit și în cadrul altor temple Bahá’í. Toate intrările sunt înfrumusețate cu iazuri, parcuri și grădini mirifice, aria totală a templului fiind de 10,521 hectare. Zilnic, peste 10.000 de vizitatori îi trec pragul, iar anual, mai bine de patru milioane de oameni se perindă prin acest loc de rugăciune, care nu deține însă nicio icoană și nicio formă de reprezentare religioasă.
Arhitectul Fariborz Sahba a apelat la serviciile companiei britanice Flint & Neill, specializată în inginerie structurală, și astfel a luat naștere unul dintre primele temple din New Delhi care utilizează energia solară. Din cei 500 kW folosiți de clădire, 120 kW provin de la soare.
Dacă veți avea ocazia să vizitați această veritabilă bijuterie din seria „Cele 7 minuni arhitectonice ale lumii moderne”, asigurați-vă că nu veți rata o vizită la biblioteca clasică, dar și la cea audio-video, unde veți putea afla totul despre filosofia Bahá’í.
Text: Andrei Dimulescu