Tehnica permite ca sinteză schițe precum axonometria explodată, dar înțelegerea performanței ne-ar îndrepta mai degrabă spre metale ce ne vor fascina prin frumusețe, dincolo de calități excepționale. Și astfel găsim inspirația care transpare din discreta familie a platinei.
Paladiu
Odată ce, în vremuri beligerante, platina a fost declarată de către guvernul american ca fiind o resursă strategică, atelierele de bijuterii s-au îndreptat spre paladiu, metal relativ tânăr, ce inspirase maeștrii încă din epoca victoriană. Parvenit omenirii în laboratorul chimistului britanic William Hyde Wollaston la 1803, acesta va elogia asteroidul Pallas, o revelaţie a lumii ştiinţifice în zorii secolului al XIX-lea, referință ce-i va descrie poate involuntar calitățile.
Paladiul a fost destinat în special uzului industrial, constituind un element important în construcţia de automobile, realizarea electronicelor sau în domeniul medical. Cu toate acestea, popularitatea sa crescândă a dus, în anul 2010, la recunoaşterea oficială drept al patrulea metal preţios, după aur, argint şi platină, statut care impune marcarea fiecărei creaţii bijutiere. Maeştrii au fost încântaţi de acest metal care atinge cel mai scăzut punct de topire, prezintă o densitate cu 40% mai mică decât platina, fiind în acelaşi timp cu 12% mai dur decât ea, compoziție ce îi definește o personalitate ceva mai capricioasă, nesusținând până de curând colajele.
Radianța albă, ce va fi menţinută în permanenţă, nu necesită placare cu rodiu; spre deosebire însă de platină, se poate decolora la peste 400 de grade Celsius.
Întâlnit într-un aliaj compus din 95% paladiu şi 5% ruteniu şi marcat astfel cu indicativul 950, acesta este disponibil la un preţ apropiat de cel al aurului, faţă de care distinge însă un grad de rezistenţă superior cu 15%.
Rodiu
Când experimentele îl vor pune înaintea unui nou metal, nuanța rose pe care unul dintre compuşii de clor o va căpăta ulterior reacţiei cu amestecul acid aqua regia îl va inspira pe același savant britanic spre cuvântul grecesc „rhodon”, ce desemnează culoarea roşu.
Și totuși, când o fascinație spontană va fi stinsă, o reflexie puternică într-o luminozitate mult mai intensă decât cea a platinei definește aportul rodiului în realizarea aurului alb şi a argintului Sterling.
Impresionând prin anduranța demonstrată în destinația industrială – gradul de duritate 6 pe scara Mohs recomandându-l domeniului auto sau reactoarelor nucleare –, rodiul cere ca tribut pentru cea mai bună rezistenţă în majoritatea condiţiilor de mediu inconvenientul unui punct de topire înalt şi al maleabilităţii modeste.
Între cele mai rare elemente existente în crusta Pământului, rodiul este propulsat drept cel mai scump metal, cotație ce va fi în mod ironic compensată prin fluctuaţii masive ale preţului.
