Relația cu banii este emoțională

Scris de Ruxandra Tudor
Publicat la data de: 07-01-2020

în: Interviuri

Anamaria Ciuhuță este specialist financiar bancar, trainer certificat, content writer, blogger, consultant de business, speaker,  realizator emisiuni livetv și fondator www.financialparenting.eu. Cu o experiență de peste 20 de ani în domeniul financiar bancar, a găsit satisfacția de a dărui oamenilor din știința sa pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine relația pe care o au cu banii și modul în care își pot rafina educația financiară pentru a transforma banii într-o resursă veritabilă. Pentru că, în funcție de tiparul și de convingerile de la care pornim, banii pot deveni o binecuvântare sau un blestem.

Există o setare pe care o dezvoltăm în copilărie în relația pe care o avem cu banii la maturitate?
Relația pe care noi o avem cu banii își are rădăcinile în copilărie, cu amprenta personalității financiare cu care ne naștem și a mediul în care am trăit, plus influența persoanelor care ne-au fost în jur. Credințele legate de bani și relația noastră cu banii s-au format înainte ca noi să avem bani în pușculiță.

Mergând dincolo de ceea ce reprezintă bunăstarea la modul evident, ce poate ea semnifica pentru fiecare dintre noi? Mă gândesc că unii o asociază cu siguranța, alții cu plăcerea sau dragostea, unii cu puterea. De ce aceste percepții atât de diferite?
Noi, ca oameni, suntem diferiți, venim din medii diferite. Orice lucru am încerca să îl facem la fel, tot diferit va ieși, pentru că apare amprenta personală. Spuneam mai sus de personalitatea financiară cu care ne naștem. În spatele acestor personalități financiare stă frica.

Un econom, de exemplu, va asocia banii cu siguranța, cu puterea care îl duce tot în zona de siguranță, pentru că el are frica zilei de mâine. La pol opus este cheltuitorul, care va asocia banii cu plăcerea, cu dragostea, cu imaginea, pentru că frica cheltuitorului este aceea că nu este văzut, observat, valorizat. Contează și experiențele din copilărie, ce s-a întâmplat în familia noastră, cum am perceput noi aceste întâmplări. De aceea, din aceeași familie ies copii diferiți în ceea ce privește comportamentul financiar din viața de adult.

Educația financiară se face încă de pe băncile școlii în alte sisteme de învățământ. În România, mai puțin. Este plauzibil să învățăm despre educație financiară la maturitate? Cu ce ar trebui să începem?
Niciodată nu este prea târziu pentru educație financiară. Doar că, dacă pornim acest demers la maturitate, trebuie să verificăm credințele pe care le avem în legătură cu banii. Dacă am pornit în viață cu ideea că banii nu aduc fericirea, că oamenii cu bani sunt răi și egoiști, că sigur fură sau fac ilegalități, chiar dacă avem succes și facem bani tot rămânem fără ei. Cine ar vrea să fie nefericit? Sau să fie considerat egoist, rău, hoț?

Fără să realizăm, când avem credințe limitative negative legate de bani, vom încerca să scăpăm de ei sub diferite pretexte: ne schimbăm ceva prin casă, ne schimbăm mașina, ne cumpărăm haine, ieșim în fiecare weekend, salvăm planeta și așa mai departe. Nu ne dăm seama de unde apar aceste ”nevoi” și de ce la finalul lunii suntem pe zero sau chiar pe minus. Am dat exemplul de credințe negative pentru că noi venim cu o moștenire de astfel de credințe. În România, sunt puțini oameni crescuți cu ideea că banii sunt buni, că banii ne ajută să facem mult bine. Educația financiară în sine nu este grea, dar relația cu banii este emoțională, de acolo începem. Apoi continuăm cu instrumentul magic care se numește buget. Cu ajutorul bugetului îți ții evidența banilor, cât câștigi, cât cheltui, pe ce, dacă banii merg conform valorilor și obiectivelor tale sau ale familiei tale. Începi să îi planifici înainte să îi primești, în loc să te gândești unde au dispărut când mai ai o săptămână până la salariu și niciun ban în cont. În acest mod, banii încep să își crească valoarea, cheltuielile au sens, apar obiectivele pe termen scurt, mediu și lung, care de data asta se vor și realiza.

Crezi că știm noi, românii, să ne bucurăm de bani? Care sunt cele mai mari capcane care transformă un capital într-o povară? Cum ne ferim de teama de a nu pierde bani, fără să devenim anxioși?
Ne este greu să ne bucurăm de bani și de multe ori o facem la modul greșit, adică cheltuim bani fără logică, pe lucruri care nu au sens, lucruri care dau bine în ochii celorlalți dar care nu ne aduc adevărată bucurie. Părinții noștri au crescut în comunism, unde stăteau la cozi interminabile, umiliți, pentru un minim de hrană. Nu avem de unde să moștenim o educație financiară sănătoasă iar frica de a nu pierde bani încă este prezentă. Pensionarii noștri abia își duc zilele la limita sărăciei și nu avem modelele din afară în care la pensie ai bani să pleci să vezi lumea. Cred că de aici anxietatea, frica de faptul că ne aflăm în locul nepotrivit, că viitorul nu sună bine.

Prin educație financiară putem să ne imaginăm viitorul și să ne pregătim pentru el cât suntem în putere. Să ne calculăm banii și să alocăm la modul realist bani pentru nevoi, pentru distracție și pentru siguranță financiară pe termen scurt și lung.

Cum alegem cât să investim în noi înșine fără să exagerăm sau să fim prea precauți?
Investiția în noi este importantă. Când viața te pune la pământ, doar valoarea ta personală te poate ridica. Dacă nu ai investit în tine, personal și profesional, nu prea ai pe ce să te bazezi în condiții de criză. Investiția, totuși, pentru a nu se transforma în cheltuială, trebuie să facă parte dintr-un plan de dezvoltare care să ducă undeva. Dacă în fiecare zi dau bani pe diverse cursuri care nu se concretizează în nimic, nu generează bani la un moment dat, sunt în faza de hobby, plăcere, distracție. Când planul tău este să ajungi foarte bun într-un domeniu, verifici ce înseamna asta și planifici pas cu pas acțiunile tale și investiția financiară, nu risti să investești prea mult sau prea puțin. Planificarea este răspunsul meu.

Ce schimbă banii în psihologia unei persoane sau în modul său de a vedea viața?
Aici depinde iar de percepția oamenilor în legătură cu banii. Ai zice că un econom, care se teme de ziua de mâine, se va liniști când ajunge la o situație financiară mulțumitoare. Dar aici intervine capcana. Cu cât această persoană va avea mai mulți bani, cu atât frica va crește: ”cine voi fi fără acești bani/ cum o să mai trăiesc fără confortul și siguranța pe care le am / dacă pierd banii ăștia nu o mai pot lua de la capăt/ ce o să zică lumea despre mine dacă într-o zi nu mai sunt bogat”. Banii sunt o lupă! Dau putere în zonele cele mai vulnerabile și asta este bine uneori, dar și foarte greu alteori. Mulți văd în bani soluția tuturor problemelor, însă ar trebui să înțelegem că doar problemele legate de bani se rezolvă cu bani. Banii preiau energia celor care îi dețin, un om bun va face mai mult bine, un om fricos se va alege cu mai multă frică, un om care iubește riscul va risca mai mult și așa mai departe.

Cum ai defini luxul?
Pentru unii, este un lux să doarmă într-un pat curat și să aibă acces la apă caldă. Pentru cei care nu au trait așa ceva, nici un rege nu ar putea simți mai mult lux decât un simplu om care trăiește aceste lucruri pentru prima oară. Eu cred că luxul este frumosul, calitatea, efectul wow, raritatea, superlativul.

Care sunt lucrurile cele mai interesante sau valoroase pe care le pot aduce banii?
Experiențele. Sănătatea. Educația. Confortul. Familia aproape. Dorințele împlinite. Călătoriile. Diversitatea și culoarea.

Dar cele mai stresante?
Frica, anxietatea, lipsa de sens, lipsa unui scop în viață, depresia, singurătatea, lipsa de timp, pierderea reperelor legate de cine ești și ce îți dorești cu adevărat, senzația falsă de ”trebuie”.

Cum ai defini, în câteva cuvinte, un om bogat?
Un om echilibrat și împlinit. Un om care știe să se descurce și cu bani puțini și cu bani mulți, un om generos, un om cu un scop în viață, înconjurat de oameni frumoși, un om care nu face umbra pământului degeaba, un om care are întotdeauna un zâmbet și o vorbă bună pentru cei din jur. Bogăția adevărată nu ține de câți bani ai ci de valoarea pe care știi să le-o dai.