Fabergé Winter Egg a fost scos la licitație pentru suma de uluitoare de 30,2 milioane de dolari, obținând cea mai mare sumă pentru o lucrare produsă de Casa Fabergé. Într-o piață în care chiar și comorile istorice rareori surprind, această vânzare a avut un impact seismic, marcând reîntoarcerea triumfătoare a unui obiect legendar care petrecuse decenii în umbră.
Comandat în 1913 de Țarul Nicolae al II-lea ca dar de Paște pentru mama sa, Împărăteasa Văduvă Maria Feodorovna, Fabergé Winter Egg reprezintă apogeul artei imperiale Fabergé. Acesta a fost conceput într-un moment în care curtea imperială a Rusiei încă funcționa cu o strălucire extraordinară, fără să știe că era sa de ritualuri opulente se apropia de un final abrupt și violent. Oul a fost creat sub îndrumarea Alma Pihl, o tânără designer extrem de talentată, al cărei stil delicat a definit unele dintre cele mai celebre lucrări Fabergé. Ea este una dintre rarele femei a cărei mână poate fi urmărită atât de clar în comisioanele imperiale ale casei.
Fabergé Winter Egg este un studiu de iluzie, reținere și rafinament. Coaja sa exterioară este sculptată integral din cristal de stâncă, lustruită până la translucență și gravată pentru a imita geometria fractală a gerului. Fulgii de zăpadă din platină, împodobiți cu mii de diamante tăiate în rozetă, par să plutească pe suprafață precum respirația care se cristalizează în aerul rece al iernii. Oul se echilibrează deasupra unei baze din cristal de stâncă sculptată pentru a semăna cu un bloc de gheață topită.
În interior se află o surpriză tipică celor mai mari creații Fabergé: un coș diminutiv de platină cu flori de anemonă. Florile sunt realizate din cuarț alb, tulpinile din aur, iar petalele împodobite cu diamante. Iarna cedează primăverii; austeritatea face loc renașterii. Acesta era mesajul pe care Nicolae al II-lea dorea să-l transmită mamei sale, unul dintre ultimele mesaje comandate înainte ca revoluția să maturizeze monarhia.
Parcursul oului de atunci a fost la fel de dramatic. După Revoluția Rusă, bolșevicii au vândut comorile imperiale pentru a obține fonduri necesare. Multe dintre aceste obiecte de artă au dispărut în colecții private, adesea pentru sume care acum par ridicol de mici. Fabergé Winter Egg a trecut discret dintr-o colecție în alta. Timp de aproape două decenii — de la mijlocul anilor ’70 până la mijlocul anilor ’90 — a dispărut complet din cunoștința publicului. Acesta a reapărut pentru scurt timp la o licitație din Geneva în 1994, apoi a fost vândut din nou la New York în 2002, pentru ca apoi să se retragă încă o dată în obscuritate privată. Revenirea sa pe piață anul acesta a marcat prima dată de la acea vânzare din 2002 când vreun ou imperial Fabergé a fost scos la licitație.
Prețul final al acestui ou a depășit chiar și cele mai optimiste estimări, și pentru mulți colecționari și istorici, Fabergé Winter Egg se distinge de alte obiecte asemănătoare. Designul său sfidează flamboyanța colorată întâlnită în unele lucrări Fabergé, alegând în schimb o paletă de claritate, puritate și reținere. Este o capodoperă liniștită, o performanță de virtuozitate tehnică camuflată sub simplitate. Impactul său nu constă doar în opulență, ci și în poezia concepției sale.
Prețul record reflectă nu doar cererea de piață, ci și fascinatia globală reînnoită pentru ultimele momente strălucitoare ale lumii Romanovilor și pentru geniul artizanilor care le-au creat.
