Sub imperiul unui vis din alte lumi sau al unei emoții fugitive dăruite de film sau fotografie, locuri și epoci vibrează atât de vii în inimile noastre. Aceleași dulci capturi de timp devenite himere sunt prinse ca frânturi dintr-un mit prin tușele lui Alexandros Pintilii Karciucas.
Privind spre nostalgia concentrată în peisajele dumneavoastră, ce doriți să recreați sau să amintiți din imaginea orașelor sub splendoarea altor timpuri?
Încerc, prin lucrările mele, să readuc în actualitate locuri ce s-au pierdut. Prin pictura mea, ele au fost regăsite, trăiesc și bucură privitorul.
Îmi place să combin elementele din trecut cu cele din prezent. Atunci când vizitez un oraș, doresc să-i descopăr partea care are legătură cu trecutul lui, cu stiluri arhitecturale care s-au pierdut și, de ce nu, cu atmosfera de altădată.
Cum vă convinge un oraș și cum ați descrie aura sub care vi se evidențiază scenele reprezentative pentru spiritul lui?
De fiecare dată când aleg ca subiect peisajul citadin, sufletul îmi este atras de orașele care au un centru vechi, plin de istorie, de clădiri cu o arhitectură deosebită, pline de culoare, ce pot spune o poveste. Sunt atras de zona Sibiului și de peisajele din Corfu, locuri dragi mie, pe care le-am vizitat și unde mă voi întoarce ori de câte ori voi avea ocazia.
Povestiți-ne despre tematica ploii, ce pare a dărui un alt contur peisajelor dumneavoastră.
Acuarela este tehnica ce, în opinia mea, poate reda cel mai bine acest gen de subiect. Ea îți permite tot felul de transparențe, efecte care să te poarte cu gândul la o zi ploioasă, mohorâtă, dar plină de farmec. Deși peisajele de acest gen sunt abordate într-o manieră grizată, mereu voi apela la pete de culoare care să ofere un aer optimist lucrării și o armonie cromatică.
O parte a operei dumneavoastră onorează mașinile de epocă. Dincolo de fascinație, cum sunt alese atât ele, alegoriile pe care ajung să le înalțe, cât și peisajele ce le dăruiesc o poveste?
Abordarea acestei teme, a mașinilor clasice, pot spune că a început într-o joacă. Apreciez lucrurile vintage, care sunt bine făcute și care vor fi mereu la modă. Exact ca și în cazul clădirilor vechi, oamenii mereu vor întoarce capul după ele, le vor admira și tocmai de aceea am zis că merită să le ofer un loc alături de celelalte teme.
Cum ați reprezenta esența luxului într-o lucrare și ce coordonate ați aborda? Atributele fizice și cele intangibile sau, din prisma percepției întâlnite, reveria inspirată, scepticismul ori variile sacrificii alese în numele său?
Mereu am asociat luxul cu peisajul cu iz exotic… sudul Franței, insulele grecești, teme pe care le-am abordat de multe ori. Iubesc marea și soarele, și asta se vede în pictura mea. Se întâmplă să pictez clădiri din Mykonos sau Nisa tocmai pentru a transmite acel aer luxury privitorului și a-l face să „călătorească” în aceste locuri unice.
Interviu realizat de: Diana Șerpoianu