Christian Dior a oferit modei un „New Look” – la propriu, dar și la figurat. Prin talentul său și îndrăzneala de a sfida constrângerile vestimentare ale vremii, Dior a conturat, ca un veritabil couturier, o renaștere a modei feminine.
Înainte de era Dior
Christian Dior s-a născut în 1905, în orașul Granville din regiunea Normandia. Când avea cinci ani, el și familia lui s-au mutat la Paris. Părinții săi au sperat ca el să devină diplomat, însă încă de mic, acesta a afișat o înclinație aparte către lumea artistică. În timpul școlii, vindea schițe pe stradă pentru a obține bani de buzunar. După ce și-a terminat studiile, Dior a preluat cârma unei galerii care i-a fost oferită în dar de către tatăl său. Aceasta a fost inaugurată în 1928 și se situa pe Rue La Boétie în Paris, fiind administrată împreună cu Jacques Bonjean, un bun prieten al lui Dior. Împreună, cei doi își propuseseră să organizeze vernisaje ale unor artiști celebri – „maeștri pe care îi admiram cel mai mult: Picasso, Braque, Matisse și Duffy, precum și pictori pe care îi cunoșteam personal și pe care îi stimam: Christian Bérard, Salvador Dalí, Max Jacob și frații Berman” (conform declarațiilor lui Dior din 1956). Galeria a avut o existență scurtă, fiind închisă în 1929 din cauza unui cumul de factori: moartea mamei lui Dior și a fratelui lui, începutul crizei economice și colapsul afacerii tatălui său. Câțiva ani mai târziu, în 1932, Dior a deschis o altă galerie pe Rue Cambacérès alături de un alt prieten al său, Pierre Colle.
În 1935, Christian Dior a început să își vândă propria artă – mai exact, schițe și ilustrații – către diverși couturieri sau creatori de pălării, printre care Jean Patou, Schiaparelli, Maggy Rouff, Charles Frederick Worth, Cristóbal Balenciaga, Edward Molyneux și Jeanne Paquin. De asemenea, la acea vreme lucre ca ilustrator pentru Ziarul francez Le Figaro și pentru revista Jardin des Modes. În 1938, creatorul de modă Robert Piguet l-a angajat să lucreze în atelierul său din Paris ca designer. „Am fost încântat că mi s-a oferit un astfel de post și am acceptat pe loc. În sfârșit, aveam să cunosc modurile misterioase prin care o idee se transformă într-o rochie. Perioada în care am lucrat acolo a fost pentru mine o intrare timidă dar plină de fascinație în universul modei”, relata Dior două decenii mai târziu.
În 1940, Dior a fost chemat să facă parte din armată, însă a îndeplinit numai un an de serviciu militar. În 1942, a revenit în lumea modei, fiind angajat în atelierul couturierului Lucien Lelong, unde a lucrat alături de un alt creator de modă ce a urmat să influențeze masiv la rândul său industria modei – Pierre Balmain.
Nașterea unui brand și a look-ului noului secol
Christian Dior și-a fondat propria casă de modă în 1946, cu ajutor financiar oferit de Marcel Boussac, un magnat în domeniul textilelor din bumbac. Primul atelier Dior a fost inaugurat pe 16 decembrie 1946 pe Avenue Montaigne în Paris, însă casa de modă Dior consideră 1947 ca fiind anul de naștere al brandului, fiind cel în care a fost lansată prima colecție vestimentară semnată de către fondator.
Colecția de debut a lui Christian Dior pentru propria sa casă de modă a fost prezentată în februarie 1947 într-unul dintre saloanele casei din Avenue Montaigne, cu un public numeros, format din cliente și presă. Ținutele au fost intens apreciate, iar Carmel Snow, pe atunci editoră la revista Harper’s Bazaar, a notat că Dior a adus modei un „new look”. Acest nou look se traducea prin desprinderea lui Dior de normele vestimentare ale vremii. Majoritatea ținutelor din cadrul colecției fuseseră realizate dintr-o abudență de material, într-o mișcare de sfidare a restricțiilor folosirii textilelor în exces impusă în toată Europa pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Dior a readus, astfel, prin colecția sa de debut, libertatea de exprimare artistică în modă, dar și o nouă eră a eleganței, liberă de constrângerile impuse de perioada războiului. O ținută care a atras în mod special atenția a fost compusă dintr-o jachetă cambrată în talie (pe care Dior a numit-o „jacheta Bar”), alături de o fustă plisată cu croială amplă, în formă de A. Această ținută a devenit (și a rămas până în prezent) cunoscută drept „New Look-ul lui Dior”, cimentând imaginea lui drept unul dintre couturierii care au schimbat cursul istoriei modei.
Casa de modă Dior a prins rapid tracțiune printre starurile de cinema ale vremii, fiind inundată de comenzi. Printre primele cliente celebre a fost actrița Rita Hayworth care, purtându-I creațiile, i-a sporit și mai mult popularitatea lui Christian Dior.
În 1948, Dior și-a extins afacerea peste ocean, inaugurând primul boutique de prêt-à-porter în New York, la intersecția dintre 5th Avenue și 57th Street, o locație exclusivistă. Magazinul era primul de genul său în Statele Unite. În același an, a lansat Dior Parfums, iar prima esență, „Miss Dior”, a fost numită în cinstea surorii sale, Catherine, care în 1944 devenise parte din Rezistența franceză, fusese capturată și făcută prizonieră într-un câmp de contentrare din Ravensbrück, apoi eliberată un an mai târziu. „Miss Dior” a fost un hit instant, așa că numai un an mai târziu, Christian Dior a lansat un alt parfum, numit „Diorama”.
În 1949, Dior a devenit primul couturier care avea o licență de producție pentru creațiile sale. Cunoscând importanța unei ținute coezive, Christian Dior a decis că celebrul său „New Look” nu putea fi complet fără accesorii, însă își dorea ca pălăriile, pantofii, mănușile și orice altfel de obiecte care îi însoțeau hainele să fie tot sub numele său și sub umbrela sa creativă. Astfel, alături de partenerul său de afaceri Jacques Rouët, Dior și-a oferit numele spre a fi licențiat pentru producția de accesorii de lux. Brandul Dior cuprindea acum nu numai piese vestimentare, ci și dresuri, blănuri, cravate etc., o mișcare ce a fost inițial privită cu dispreț de către Chambre de Couture, federația de modă din Franța. Aceștia considerau că astfel de contracte de licențiere slăbesc aerul de exclusivitate al modei couture, însă în scurt timp, datorită succesului răsunător al lui Dior, viziunea s-a schimbat și majoritatea atelierelor de modă ale vremii i-au călcat pe urme.
În februarie 1950, Dior a fost onorat cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție oferită de statul francez, ca mulțumire pentru contribuțiile aduse industriei vestimentare. Popularitatea sa la nivel internațional era atât de mare încât a fost invitat două luni mai târziu să susțină o prezentare privată pentru familia regală a Angliei, însă Regele George V le-a interzis fiicelor sale, Elizabeth și Margaret să poarte New Look-ul lui Dior din teama că ar putea da publicului un exemplu negativ în condițiile în care raționalizarea era încă în efect.
Pe culmile succesului
Dacă la vremea inaugurării sale, în 1946, atelierul din Paris era compus din 85 de persoane, în 1951, personalul Dior din Avenue Montaigne includea 900 de oameni. „Au fost făcute schimbări drastice la Avenue Montaigne. În spatele casei principale, ale cărei sublime proporții nu le-aș fi modificat de dragul unui imperiu, am construit o clădire imensă de nouă etaje”, povestește couturierul în paginile cărții „Dior by Dior”, o autobiografie publicată în 1956. Christian Dior lansase anterior, în 1951, un alt volum autobiografic, intitulat „Je Suis Couturier”.
În 1951, primul boutique Christian Dior din Regatul Unit a fost deschis în Londra, iar un an mai târziu, un altul a fost inaugurat în Caracas, Venezuela. Numele lui Dior era pe toate buzele, din Europa și până peste ocean. Magazinul din Caracas a fost construit ca o replică aproape 1:1 a celui din Avenue Montaigne, iar angajații au urmat stagii de pregătire în Franța, astfel încât nu numai piesele vestimentare sau accesoriile, ci întregul aer al casei Dior să fie comunicat pe piața străină. Anul 1955 a marcat deschiderea unui nou boutique în Paris, la colțul dintre Avenue Montaigne și Rue François 1er – astfel, atelierul principal era acum acompaniat de un boutique de prêt-à-porter învecinat. Tot în 1955, divizia de cosmetice a brandului a lansat primul ruj Dior, care includea 22 de nuanțe. În același an, Yves Saint Laurent, pe atunci un tânăr de 19 ani cu o pasiune intensă pentru modă și artă și un talent timpuriu, a fost luat sub aripa lui Dior ca protejat, fiind angajat în atelierul din Paris.
Pe parcursul anilor ’50, Christian Dior a continuat să rescrie regulile modei, introducând noi siluete, revoluționare pentru vremea lor. Printre ele se numără silueta „în linie H”, al cărui nume vine de la croiala liniară, introdusă în colecția couture pentru sezonul toamnă 1954), silueta „în linie A”, introdusă prin colecția couture pentru primăvară 1955, care devia de la silueta dreaptă și propunea în schimb o croială evazată în partea de jos, precum și silueta „în formă de Y”, introdusă pentru toamnă 1955, care se inspira de cea a sezonului anterior, conturând o formă similară, dar cu accent pe tivul inferior și pe umeri.
În octombrie 1957, Christian Dior suferă un atac de cord care îi este fatal. Acesta se afla în vila sa din Montecatini, Italia. Cu numai câteva luni înainte, Dior avusese o întâlnire cu Yves și cu mama sa, Lucienne Mathieu-Saint Laurent, cărora le comunicase că intenționează să îl numească pe tânărul designer drept successor la cârma casei de modă Dior. Mama lui Yves s-a declarat încântată dar în același timp surprinsă de acea discuție, având în vedere că Dior avea numai 52 de ani. Conform dorințelor couturierului, Yves Saint Laurent a devenit director de creație al casei Christian Dior în 1958.
Intitulată „Trapèze”, colecția de debut a lui Yves, care pe atunci avea numai 21 de ani, a fost bazată pe o reimaginare a siluetei A-line (rochii cu umeri înguști și fuste ample, terminate imediat sub nivelul genunchiului), introdusă de Christian Dior în 1955, aducând un omagiu influenței pe care couturierul a avut-o asupra industriei modei.
