Rochia babydoll a devenit recent un subiect polarizant. Este, până la urmă, un look care infantilizează femeile, ori unul care le oferă o manieră subversivă de a-și îmbrățișa libertatea de exprimare?
Un pic de istorie
Recent, artista Olivia Rodrigo a primit un val de critici negative din cauza faptului că a ales ca rochia babydoll să fie look-ul de referință pentru promovarea noului său album (Olivia a apărut în videoclipul piesei „drop dead” purtând o rochie babydoll cu perle inspirată de o rochie purtată în 1975 de Jane Birkin, iar la scurt timp după, a ținut un show în Barcelona la care a purtat un alt model de babydoll alături de cizme combat). Criticile aduse Oliviei se învârt în jurul faptului că rochia babydoll ar infantiliza imaginea unei femei adulte. Însă în ciuda denumirii, rochia babydoll nu are de-a face cu copiii sau cu păpușile, ci are o istorie bogată în universul modei, ba chiar a fost purtată în diverse ere ca statement feminist.
Croiala babydoll a devenit populară în Statele Unite odată cu cel de-al Doilea Război Mondial. Din rațiuni practice (materialele textile erau raționalizate), tivurile începuseră să urce. Silueta babydoll presupune o croială tip Empire (talia nu este marcată în punctul cel mai strâmt natural, în schimb pornește de sub sâni) și o lungime care se termină deasupra genunchilor. Este incert de unde a pornit exact denumirea de „babydoll” (posibil de la filmul „Baby Doll” apărut în 1956), însă ce știm cu siguranță este că inițial, croiala a fost utilizată în zona de lenjerie. Sylvia Pedlar, creatoarea brandului Iris Lingerie, a introdus în 1942 acest look când, din motive de economisire a materialului, și-a tăiat în jumătăți cămășile lungi de noapte. În scurt timp, rochiile de noapte scurte au devenit un trend.
În 1957 și apoi în 1958, couturierul Cristóbal Balenciaga a introdus silueta babydoll în colecțiile sale, făcând ca această croială să nu mai fie privită strict ca lenjerie intimă, ci ca o opțiune legitimă pentru zi cu zi sau chiar pentru seară. Inspirat și influențat de Balenciaga, Hubert de Givenchy, care pe atunci era un newcomer în lumea modei, a introdus de asemenea silueta babydoll în colecțiile sale. Ambii creatori au declarat la vremea respectivă că s-au orientat către croiala mai largă și mai confortabilă din dorința de a elibera femeile de constrângerile vestimentare la care fuseseră supuse până de curând (odată cu noul secol, moda a devenit din ce în ce mai puțin restrictivă, însă abia la jumătatea secolului XX femeile au obținut cu adevărat libertate de mișcare în hainele lor).
În anii ’60, moda rochiilor babydoll ajunsese peste ocean. În Londra, Mary Quaint, creatoarea de modă responsabilă pentru introducerea fustei mini, a adoptat la rândul său look-ul babydoll. Twiggy și Penelope Tree, două dintre supermodelele momentului și icon-uri de stil ale decadei șaiseciste, au servit la popularizarea masivă a rochiilor babydoll, purtându-le ca pe o uniformă, cu dresuri colorate și cizme go-go sau pantofi Mary-Jane. Look-ul a devenit emblematic pentru mișcarea culturală Mod, care definea tineretul britanic al anilor ’60. Tivurile rochiilor babydoll deveneau din ce în ce mai scurte, reprezentând rebeliunea tinerelor împotriva standardelor societății și îmbrățișarea libertății personale.
Pe durata decadelor ’70-’80, rochiile babydoll au scăzut în popularitate, însă au revenit major în tendințe în anii 1990, tot ca statement socio-politic. Courtney Love și Kat Bjelland, două dintre artistele punk-rock cele mai mari ale vremii, au preluat ca uniformă de scenă rochiile babydoll, purtate cu accesorii în contrast, precum cizme combat. Look-ul a fost denumit „kinderwhore”. Courtney Love a explicat într-un interviu că abordarea sa era una bazată pe ironie – purtând rochii ultrafeminine în timp ce cânta melodii cu ton agresiv pe scenă era o luare în derâdere a imaginii virginale promovate în societate drept idealul feminin și o dovadă a faptului că feminitatea nu trebuie să fie încastrată în reguli vestimentare stricte, ci exprimată după bunul plac al fiecărei persoane.
În anii 2000 și 2010, silueta babydoll a continuat să fie populară, în special în forma cu Empire waist mai accentuat (croiala se strâmtează fix sub piept, apoi cade ca un trapez în jos pe corp, până la jumătatea gambei).
Inspirație de pe podiumuri
În colecțiile pentru sezonul primăvară/vară 2026, o mulțime de designeri au inclus rochii babydoll. Cecilie Bahnsen a pus pe podium rochii babydoll cu siluetă Empire care, prin materialul vaporos și culoarea albă, au dus cu gândul la originile siluetei babydoll ca lenjerie. Tot babydoll-uri albe vedem la Miu Miu, care readuce în atenție o versiune mai apropiată de moda anilor 1960, cu croieli boxy.
La Rabanne și Giambattista Valli, babydoll-urile au un aer delicat și ultrafeminin, decorate cu elemente florale și volane. Brandurile Celine și Chloé mizează de asemenea pe un vibe girly, dar îl creează nu prin materiale vaporoase, ci prin imprimeuri florale. În contrast, la Dior vedem o abordare mai sobră a siluetei babydoll, reinterpretată sub forma unui pardesiu cu formă trapez.
