Deși suntem preocupați de viața armonioasă și de alimentația echilibrată, realitatea este următoarea: trăim într-o stare de resemnare asumată, încercăm să găsim soluții rapide, nerealizând care este influența alimentelor asupra stării de sănătate. Suntem informați, dar în același timp dezinformați, căutăm soluții și, de fapt, ne îndepărtăm de noi înșine, de soluțiile care vin din interior.
Frumusețea fiecăruia dintre noi se observă prin modul în care inspirăm și expirăm sănătate… și nu prin numărul de kilograme în plus sau în minus, kilograme care adesea ne guvernează viața, și nici prin brandurile pe care le purtăm cu mare încredere că suntem înaintea tendințelor, ci prin atitudine.
Nutriția a devenit o filă de poveste, iar dietele la modă… formule de curtoazie. Dar dieta nu are modă, are numai aplicabilitate, iar nutriția se raportează la nevoile individuale ale fiecăruia dintre noi, determinând și susținând starea de sănătate.
Nutriționistul este adesea perceput, în mod eronat, ca fiind un contabil, care măsoară, cântărește, listează un program de nutriție în varianta „copy-paste”. Astfel se conturează la nivel mental o abordare economică a alimentelor, eronată, accentul fiind pus pe utilitate, eficiență și randament.
Din păcate, kilogramele în plus sau în minus au devenit un barometru al sănătății. Încă din primele zile de viață ale unui bebeluș, atenția familiei este centrată pe cântar, și nu pe dezvoltarea psihomotorie, care este mult mai importantă, discuțiile despre evoluția unui copil realizându-se adesea în jurul greutății
.
Depășind etapa copilăriei, suntem într-o permanentă dietă, pe care oricum nu ne-o asumăm ca stil de viață, ceea ce creează nemulțumire, frustrare, lipsă de cumpătare, stări depresive, derapaje alimentare. Tulburările de alimentație câștigă tot mai mult teren, deoarece expunerea la factorii de risc este inevitabilă, iar conștientizarea principiilor alimentației echilibrate, cumpătate, până la însușirea acestora întârzie să apară. Sub umbrela „tulburărilor de alimentație” stau la loc de cinste obiceiurile alimentare, pornind de la mâncatul compulsiv, până la anorexie, toate având o componentă psihologică.
Dezechilibrele alimentare sunt determinate de imaginea propriei persoane, de modul în care ne percepem, de zonele pe care dorim să le retușăm, de hainele neîncăpătoare, de imaginea pe care dorim să o transmitem chiar și atunci când nu suntem ceea ce dorim să fim. Toate aceste mesaje de nemulțumire, de neacceptare sunt factorii favorizanți ai instalării tulburărilor de alimentație, frecvente fiind anorexia, bulimia, hiperfagia.
Sănătatea, greutatea pe care ne-o dorim… vin pas cu pas, prin dorința noastră de a da startul către un echilibru, către un stil de viață în care calitatea reprezintă o prioritate, și nu cantitatea, în care noi suntem, de fapt, o PRIORITATE, musafirul mult așteptat, căruia îi acordăm atenție deosebită și pentru care avem o atitudine pozitivă, avem timp, avem grijă ca totul să fie impecabil.
Efectele secundare ale unui program de nutriție nepersonalizat sunt inevitabile, deoarece soluțiile ce nu sunt raportate la nevoile individuale ale pacientului sunt ineficiente. Rezultate vizibile din punctul de vedere al greutății pot apărea, dar, în același timp, pot fi declanșate carențe de vitamine și minerale, stări de amețeală, dezechilibre hormonale, deficiențe imunitare, stres metabolic la nivelul diferitelor organe (ficat, rinichi).
În mod frecvent, schimbarea stilului de viață este asociată cu regimul alimentar de spital, acel regim cu caracter punitiv de care dorim să scăpăm cât mai repede. Prin înțelegerea nutriției ca un regim alimentar cu limite clare, se pune rapid și eticheta resemnării.
Nutriția echilibrată se face printr-o comunicare echilibrată și optimistă, iar alături de sarea și piperul necesare, eu pun și multă pasiune, pentru că nutriția reprezintă totuși un deliciu al vieții.
Alina Stoica,
Terapeut nutriționist
