Într-o eră în care viteza informației adesea umbrește profunzimea înțelegerii, Corina Bârlădeanu ne provoacă să regândim direcțiile în care ne îndreptăm, atât în carierele noastre, cât și în viața de zi cu zi. Fondatoare a uneia dintre cele mai respectate agenții de PR din România și creator al podcastului „New Future”, Corina a înțeles de timpuriu că, pentru a construi un viitor mai bun, trebuie să rămânem conectați la esența valorilor autentice și să ne adaptăm constant provocărilor lumii moderne. Într-un interviu revelator, Corina Bârlădeanu ne povestește despre educație, comunicare, antreprenoriat și cum putem găsi echilibrul între rapiditatea schimbării și profunzimea reflecției.
Ai început școala la doar 5 ani, ai muncit de la 18 și ți-ai deschis propria agenție la 25. Ai fost mereu cu un pas înainte. Ce anume ți-a insuflat acest spirit de pionier și cum ai știut că drumul tău este în comunicare?
Am început și școala, și munca, și antreprenoriatul din curiozitate și din dorința de a evita plafonarea. M-a motivat inițial sentimentul de izolare și plictiseală de la grădiniță, lipsa de perspectivă de la facultate și apoi rutina limitativă și extenuantă din corporație. Cred că mai degrabă drumul m-a găsit pe mine – a lucra în comunicare este unul dintre cele mai creative și complexe joburi, iar ca antreprenor în comunicare nu te poți plictisi niciodată. Și ăsta nu e neapărat un lucru bun.
Ai fondat una dintre cele mai respectate agenții de PR din România. Cum a fost începutul și ce provocări ai întâlnit ca tânără antreprenoare într-un domeniu atât de competitiv?
Debutul în antreprenoriat a fost mai degrabă facil fațǎ de ce îmi închipuiam cǎ va fi. Pe parcursul celor 25 de ani am avut două mari crize, cea din 2008 și pandemia care a testat la maxim reziliența agenției. Criza este cu adevǎrat o oportunitate; ca urmare, portofoliul agenției s-a extins considerabil pentru a fi la adǎpost de eventualele situații similare.
Antreprenoriatul este un mod complex de abordare a vieții profesionale, dar și încurajator pentru cei care sunt dispuși să se adapteze și să învețe în permanență. Din punctul meu de vedere, beneficiile independenței, inovării și impactului social pe care un antreprenor le poate avea sunt mai importante decât complexitatea și riscurile implicate.
Comunicarea nu mai este doar despre branduri, ci despre valori și despre impact. Prin podcastul „New Future”, deschizi conversații despre viitor. Ce te-a determinat să creezi acest proiect și ce speri să schimbi prin el?
Știți oare pe ce stradă trăiesc eu? Pe strada Viitorului. Lăsând la o parte faptul anecdotic, pandemia a fost momentul de naștere al „New Future”. Poate vă amintiți acele momente de încremenire în frică. Simțeam o furie surdă față de nonsensul situației și lipsa de perspectivă. În acea perioadă, aveam o expunere mare pe zona de retail, lucrând cu centre comerciale și branduri ale căror magazine din malluri fuseseră închise. Într-o săptămână, cinci clienți au invocat clauza de forță majoră și au închis contractele. Decizia mea imediată a fost să nu concediez pe nimeni, iar timpul astfel eliberat a fost dedicat unui proiect prin care să acordăm sprijin întreprinzătorilor care aveau un business construit pe principiile sustenabilității, incluzând aici și partea de susținere a comunității. Deși selecția a fost anevoioasă – erau puține afaceri locale care să „trăiască” practic cu aceste principii –, ideea mi se clarificase: voi scăpa de paralizia impusă și de absurditatea kafkiană a pandemiei prin construirea unui nou… viitor. Așa s-a născut „New Future”.
Prin acest podcast îmi doresc să putem genera idei inovatoare și soluții creative pentru provocările actuale imaginându-ne un viitor diferit, ceea ce stimulează atât dezvoltarea personală, cât și pe cea colectivă. Consider că imaginația și discuțiile despre viitor sunt instrumente puternice pentru a construi o societate mai rezilientă și mai încrezătoare în propriul potențial.
Într-o lume în continuă schimbare, educația devine mai mult decât un set de cunoștințe – este un mod de a ne adapta, de a evolua. Ce înseamnă educația pentru tine și cum crezi că ar trebui redefinită în România pentru a pregăti tinerii pentru viitor?
În cartea „Omul recent” a lui Horia-Roman Patapievici, există un pasaj care m-a speriat prin veridicitatea sa: „Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniți, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spațiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. În același timp, sunt oamenii cei mai slabi de înger, cei mai dependenți de confort și de consum, cei mai aserviți bunului plac al liberului arbitru, cei mai puțin autonomi în judecățile lor, cei mai gregari și servili (în raport cu statul) pe care i-a cunoscut vreodată umanitatea”.
Educația este singura care, dacă știm s-o redefinim, poate repune pe picioare întreaga societate. Noi, ca națiune, trebuie să clarificǎm care sunt obiectivele noastre. E imperios necesar să lucrăm la un plan de țară care să se desfășoare peste generații, pentru că de la un mandat la altul nu există suficientă coeziune și consistență. În plus, din punctul meu de vedere, educația se realizează în primul rând în familie (cei șapte ani de-acasă sunt esențiali) și apoi în școală. Dacă în familie se pun baze sănătoase la început de viață pentru construirea caracterului, dacă se transmite corect conceptul de respect, toată lumea are de câștigat. În orice caz, educația este unica metodă care poate construi un viitor în și pentru România, însă trebuie să ne implicăm activ.
Valorile sunt punctul de referință al fiecărui om. În cazul tău, care sunt principiile care te-au ghidat în viață și în carieră?
Creativitatea este esențială pentru viața mea. Că înseamnă a crea un business sau o campanie de comunicare de impact cu un buget minuscul, creativitatea este impulsul care mă face să mă transpun în cea mai bună versiune. Bucuria cea mai mare o am atunci când o idee se materializează. De exemplu, „New Future” a devenit, dintr-o idee ivită într-un context de criză, o realitate: mai exact, un ONG și un podcast. Iar a fi creator de viitor mă face să mă simt mai onorată decât funcția de fondator al unei companii.
Ai spus că îți dorești să creezi un viitor mai bun pentru copiii și adolescenții din România. Ce le lipsește astăzi tinerilor și cum putem, ca societate, să le oferim mai mult decât un sistem educațional rigid?
Generația actuală nu este suficient înțeleasă. Se regăsește într-o lume al cărei manual de utilizare nu l-a primit. Ea navighează pe niște ape pe care nu a mai navigat nicio generație înaintea lor fără busolă. Pe de altă parte, nici noi, generația părinților, nu am fost avertizați de pericolele expunerii la social media, dar cu siguranță trebuie să ne implicăm pentru a găsi soluții. De exemplu, ar trebui să se creeze programe de Educație și Dezvoltare Personală, să se asigure un acces facil la educație de bun-simț, bazată pe valori tradiționale și umaniste care să promoveze gândirea critică. Aceasta ajută tinerii să devină cetățeni activi mai bine pregătiți pentru provocările societății.
Ești pasionată de artă contemporană, design și cultură românească. Într-o eră în care viteza pare să înlocuiască profunzimea, de ce este important să rămânem ancorați în frumos, în estetic, în identitate?
Acestea ne oferă o conexiune profundă cu esența sufletului și spiritului nostru. Într-o eră în care punem valoare mai mult pe viteză și eficiență, menținerea legăturii cu frumosul ne permite să ne reîncărcăm sufletește și să ne bucurăm mai mult de viață.
Identitatea noastră culturală este esențială pentru a ne înțelege rădăcinile și pentru a ne construi un viitor autentic. Cultura românească, cu bogăția ei de tradiții și valori, ne oferă un cadru în care putem să ne exprimăm și să ne afirmăm ca indivizi și ca națiune. Prin păstrarea legăturii cu această identitate, ne asigurăm că nu ne pierdem esența în haosul realității actuale. Într-o lume care se mișcă rapid și adesea haotic, este crucial să găsim un echilibru între viteza informației și profunzimea înțelegerii. Dacă rămânem ancorați în frumos și în estetic, putem să ne păstrăm capacitatea de a reflecta, de a analiza și de a înțelege mai profund lumea din jurul nostru.
Ai construit o carieră remarcabilă și ai crescut doi băieți. Cum ai reușit să îmbini aceste două lumi și ce lecții ai învățat ca mamă, pe care nu le-ai fi învățat altfel?
Maternitatea m-a făcut să intru într-un tipar de sacrificiu propriu generației mamelor noastre. Am realizat că nu sacrificiul este calea, ci reorganizarea priorităților, prezența reală în viața lor și coagularea acelui grup de sprijin pentru familia noastră.
Da, este nevoie de un sat ca să crești un copil, dar, ce să vezi, între timp noi nu mai trăim în comunitățile care ne asigurau acea căldură și sprijin necesar în creșterea lor. Cum putem să ne organizăm viața astfel încât copiii să nu fie oferiți pe tavă ecranului? Cum să-i înzestrez cu suficientă înțelegere a lumii, stimă de sine și respect pentru corpul lor astfel încât să reziste flagelului drogurilor? Răspunsul la aceste întrebări m-a ajutat să îmi reorganizez viața. Sunt momente în care mă simt vinovată față de copii, de firmă și față de mine, pentru că nu mă pot împărți în toate părțile, dar mă ajută gândul că fac tot ce pot ca resursele de timp și prezență să fie alocate atunci când e nevoie de ele.
Spui că România te inspiră. Ce vezi tu în această țară, dincolo de zgomotul cotidian, și ce crezi că ar trebui să vedem și noi mai des?
Eu văd în România țara lui Brâncuși, cel care a surprins conceptul de zbor și infinitate în piatră. Cred în acest talent nativ și în dragostea de viață a românilor. Este necesar să ne cunoaștem cu bune și cu rele pentru a porni o reconstrucție a sufletului românesc.
Dacă te-ai întoarce în timp și ai vorbi cu Corina de la 18 ani, ce i-ai spune? Și dacă te-ai gândi la Corina de peste 20 de ani, ce viitor ai vrea să vezi pentru tine și pentru cei pe care îi inspiri?
Corinei de la 18 ani i-aș spune să viseze și mai avântat, să aibă încredere că are forță să schimbe lumea și să nu mai aștepte ca alții mai buni să facă schimbarea. Iar atunci când îmi imaginez viitorul, mă văd întotdeauna înconjurată de natură. Fie că este un deal și o fermă proprie sau pe mare, eu așa mă văd fericită – într-o lume în care ne organizăm pentru a elabora viitorul de așa manieră încât să fim și să rămânem în armonie cu natura.
