Andreea Ioana Moldovan sau, mai exact, AMI, așa cum este cunoscută în industria muzicală, și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie, pasiune care a dus-o pe culmile succesului. Cu un parcurs fascinant în lumea muzicii în care a pășit timid, la început ca și componentă a trupei de backing vocals a Paulei Seling, AMI a cucerit topurile muzicale cu piese pline de emoție care sunt inspirate din propriile ei experiențe, dar în care ne putem regăsi cu ușurință fiecare dintre noi. Jovială și plină de viață, artista s-a lăsat descoperită și ne-a povestit despre începuturile sale muzicale, dar și despre creație și inspirație.
Ai urcat prima dată pe scenă la vârsta de 3 ani, moment în care ai câștigat și primul premiu muzical. Cum ți-ai descoperit talentul și pasiunea pentru muzică?
În copilărie, muzica pentru mine era o joacă. Habar nu aveam că asta înseamnă pasiune. Știam doar că îmi plăcea enorm să cânt, să dansez, să imit artiștii pe care îi vedeam la televizor. Și o făceam non-stop prin casă. Cei care au observat că în mine există un talent au fost părinții mei și tot ei au fost inspirați să mă înscrie la primul concurs de muzică pentru copii, unde am câștigat și primul trofeu din carieră. Văzând rezultatele și faptul că asta mă făcea fericită, lucrurile pe parcurs au devenit mai serioase și am început studiile pentru că-mi doream performanță.
Ce fel de muzică ascultai când erai copil?
Dar ce nu ascultam?… Absolut tot ce prindeam la radio sau TV. De la Michael Jackson, până la Laura Stoica. Aveam în jur de 7 ani când am primit cadou un casetofon cu microfon și, bonus, o casetă cu un album al lui Michael Jackson. A fost pe repeat câteva săptămâni și îi învățasem toate piesele pe de rost. Apoi, în adolescență, eram obsedată de Christina Aguilera. Țin minte că aveam ușile și pereții din cameră plini de postere și îmi cumpăram toate albumele ei. După care a urmat o perioadă în care le ascultam la nesfârșit pe Whitney Houston, Madonna, Roxette, Celine Dion sau Pink. Multă, multă muzică!
Când ți-ai dat seama că vrei să urmezi o carieră muzicală?
Cred că a venit totul natural. Nu am programat nimic și n-am forțat sau grăbit lucrurile în vreun fel. După ce am intrat la Liceul de Muzică din Baia Mare, am început să particip la tot felul de concursuri și olimpiade de muzică, eram premiată și asta îmi dădea un boost de încredere că fac bine ceea ce fac, că e menirea mea și drumul pe care trebuie să continui. N-am avut mereu încredere în mine, deși iubeam să fiu pe scenă, însă familia a fost mereu suportul meu și mi-a încurajat dorința de a veni la București pentru a-mi continua studiile și pentru a construi o carieră serioasă în muzică. Din momentul mutării mele, au venit tot felul de experiențe și oportunități care m-au adus în acest punct.
Pe lângă faptul că ești solistă, îți place și să compui. Când ai început să scrii muzică și ce anume te inspiră în procesul de creație?
La început nu eram atrasă deloc pe partea de composing. Adică nici măcar nu încercasem, nu știam că pot face asta și nici nu căutasem suficient în interiorul meu acea parte. Asta s-a întâmplat până la apariția primului meu single, „Trumpet Lights”, cel cu care am devenit și cunoscută. Tot dintr-o joacă am descoperit și pasiunea asta pentru scris, la îndemnul lui Adi Colceru, producătorul pieselor mele, care mi-a zis să încerc niște versuri în spaniolă. Primele cuvinte ce îmi veniseră atunci în gând au fost „Que está pasando mi amor” – cuvinte care au devenit hit și erau pe buzele tuturor. Acel moment a fost un impuls și am prins curaj să continui să compun nu doar versuri, ci și muzică. Cât despre ceea ce mă inspiră, depinde doar de stările mele, de ceea ce trăiesc sau văd în jurul meu. Mă poate inspira cam orice și, în același timp, să nu mă inspire nimic, pentru că nu tot timpul sunt în stare pură de creație.
Piesele tale spun întotdeauna o poveste. Sunt acestea inspirate din experiențele tale personale?
Da, fiecare piesă are o poveste, o stare sau o experiență pe care am trăit-o. Nu aș putea să-mi pun vocea pe o piesă cu care nu mă identific. Simt că m-aș trăda ori aș „vinde” ceva ce nu-i al meu și mi-aș trăda și publicul.
Care crezi că este secretul unei piese de succes?
Emoția. Pentru mine contează mult ca o piesă să transmită, fie că e prin interpretare, cuvinte sau pur și simplu ritm ori melodicitate. Dacă emoția aceea ajunge la oameni, e hit garantat.
Ai vreun model din industria muzicală care te inspiră? Sau un artist cu care ți-ai dori foarte mult să colaborezi?
Sunt mulți artiști care mă inspiră, iar în ceea ce-i privește pe cei cu care mi-am dorit să colaborez până acum, sunt recunoscătoare că s-a întâmplat. Și lucrurile s-au derulat la timpul lor, negrăbite și venite natural. Cât despre alte colaborări pe care mi le-am dorit mult, sunt surprize care urmează să fie lansate.
Atunci când nu te afli pe scenă sau în lumina reflectoarelor, cum este femeia Andreea Ioana Moldovan?
AMI și Andreea reprezintă același om. Cu aceleași trăiri, gânduri și emoții enigmatice. Ceea ce cred că lumea încă nu știe despre mine e că, în ciuda pieselor triste și melancolice pe care le cânt, eu sunt o fire veselă, amuzantă, râd la glume proaste, nu mă iau în serios și mă autoironizez. Nu-s chiar așa serioasă după cum par uneori.
Având în vedere că ești în industria muzicală de foarte mulți ani, îți poți imagina viața fără muzică?
Aici nici nu se mai pune problema dacă ești artist sau nu. Ca om, să trăiești într-o lume fără muzică ar fi ceva extrem de trist. Muzica e direct conectată cu emoțiile noastre, e un loc în care simțim intens viața noastră. E sursa din care eu îmi iau cea mai multă energie. Dacă n-ar fi ea, cred că m-aș stinge de tot!
Ai vreun cântec preferat care te reprezintă?
Fiecare cântec are o bucată din mine. N-am cum să prefer una mai mult decât cealaltă. Asta ar însemna să mă anulez și să nu accept acele părți din mine, ceea ce am trăit, ce am fost sau sunt. Toate la un loc, ele mă reprezintă ori m-au reprezentat în momentul în care le-am lansat. Fac parte din evoluția mea ca om, așa că le prefer pe toate, perfecte sau imperfecte cum au fost.
Cum te deconectezi de la rutina zilnică?
Uneori nici nu mai știu care e rutina mea. Încerc să fac mereu tot ceea ce îmi place, în ritmul meu, să îmi aducă bucurie, liniște în gânduri și în suflet. Să îi am alături pe oamenii care mă iubesc și cu care să petrec timp frumos, să ies, să râd, să fac muzică, să simt că trăiesc! Așa mă deconectez eu, cumva. Dar parcă și asta face parte dintr-o rutină… Cred că, de fapt, eu nu mă pot deconecta în mod real de la o rutină zilnică decât dacă merg într-o vacanță în afara țării, unde văd alți oameni, alte culturi și am cu totul și cu totul alte activități.
Ai avut întotdeauna o siluetă de invidiat. Ai vreun regim anume pe care îl ții?
Nu țin regim deloc. Mănânc normal și nu fac vreun efort să-mi țin sub control poftele. Am perioade în care fac sport aproape zilnic și perioade în care nu apuc ori pur și simplu nu am voință. În cazul ăsta încerc să echilibrez prin alimentație. Și pentru că deja îmi cunosc foarte bine corpul și organismul, tot ceea ce fac este să-l ascult și să nu fac excese de niciun fel.
Ce înseamnă luxul pentru tine?
Luxul pentru mine înseamnă să pot face întotdeauna ceea ce iubesc și să iubesc ceea ce fac! Să fac tot ce-mi doresc, atunci când doresc și să pot realiza în viața asta tot ce manifest. În tot luxul ăsta vreau să îi am lângă mine pe cei dragi și, cel mai important, să îi am sănătoși! În fiecare zi muncesc ca să adun aceste mici averi, deoarece până la finalul vieții vreau să ajung printre cei mai bogați oameni de pe Pământ.
Ce proiecte de viitor ai? Lucrezi la ceva în momentul de față?
Sunt multe lucruri pe care vreau să le fac, dar n-aș vrea să vorbesc despre ele înainte ca acestea să se întâmple. Le las să vină exact așa cum le-am manifestat.
