O nestemată a naturii, lacul Biwa, unul dintre cele mai vechi ale Planetei, adună o colecție de legende care ar putea explica duelul unui climat extrem ce are ca scenă prefectura Shiga, tărâm binecuvântat de rodnicie, în care munții și pădurile ce-i stau strajă au cerut ca tribut o diferență radicală de temperatură între Nord și Sud. Iar minunile sale nu se opresc aici…
Avându-și geneza, se pare, în urmă cu 4 milioane de ani, printr-un cutremur care a generat şi înălțarea muntelui Fuji, lacul Biwa, ce stă ca inimă a prefecturii Shiga, anulează orice orânduire a naturii, fiind izvor pentru râul Seta, unica apă curgătoare ce se varsă astfel.
Unicitatea acestor meleaguri a dăruit nu doar frumusețea rebelă a perlelor Biwa, dar și una dintre comorile gastronomiei nipone, carnea de vită Ohmi. Ca și varietățile Kobe şi Matsuzaka, mândria prefecturii Shiga provine de la vitele Tajima, negre cu părul lung, însă influența subtilă a unui terroir aparte a impus-o drept specialitatea oficial acceptată de către casa imperială niponă.
Considerația solemnă care a însoțit această specialitate în istorie se evidențiază încă din Perioada Edo (1603 – 1868), epocă a obedienței prin cruzime, în care, în mod curios, consumul cărnii de vită era strict interzis. Gravitatea acestor norme era relaxată doar de o tradiție ocrotită pe domeniul feudal Hikone ca o declarație a gratitudinii față de Shogun și alţi oficiali, înalții oaspeți fiind onorați cu o rețetă unică, urmată în scop medicinal, în care carnea era conservată în Miso, o pastă de soia.
Acest privilegiu închinat elitei militare avea să dispară însă sub impresia Împăratului Meiji, cinstit de posteritate pentru viziunea progresistă prin care a schimbat pentru totdeauna cursul Japoniei în istorie. Gustând pentru întâia oară din această specialitate, Împăratul a abolit de îndată restricţia seculară, permiţând poporului să consume carne de vită, pentru ca fiecare supus al său să se bucure de o asemenea savoare.
Recunoștința cu care erau cândva întâmpinați vechii Shoguni a indus în conștiința colectivă asocierea vitei Ohmi cu sănătatea. Și cum credințele populare ascund cele mai mari adevăruri, mândria gastronomiei nipone se distinge printr-un grad înalt de marmorare şi o aromă dulce, modelată în proporţie de 60 – 70% de zestrea genetică. Acest bagaj, alături de obiceiul japonez de a masa musculatura vitelor hrănite cu bere a oferit o delicatesă atât de fragedă, încât grăsimea se topeşte la temperatura camerei.
Chiar și până să fie gustată, vita Ohmi intrigă, fiind singura carne cunoscută pentru grăsimea cu vâscozitate.
