După aproape două decenii petrecute în industria media, Harris Wallmen a lansat o afacere cu cuțite handmade, care îi completează armonios proiectele de pictură, fotografie și sculptură. Acesta ne vorbește, în interviul acordat revistei LUXURY, despre planurile pentru Harris Wallmen Handmade Knives și efortul necesar realizării unui cuțit unicat în segmentul de lux.
Cum ați decis să porniți afacerea cu cuțite de tip handmade?
Mi-au plăcut dintotdeauna cuțitele, bricegele. Ceea ce m-a marcat probabil definitiv a fost momentul în care, în copilărie, în perioada comunistă, am primit un briceag cadou. Pe atunci, copilărie însemna să fii afară, în natură, de dimineața până seara, să îți construiești un arc, săgeți, să cioplești, să tai slănina ca să o prăjești la foc… – iar un briceag era comoara supremă. La un moment dat, în urmă cu aproximativ 15 ani, am căutat un cuțit bun pentru ieșirile montane și, după ce am cumpărat mai multe modele, mi-am dat seama că niciunul nu e exact ceea ce vreau, așa că am decis să învăț cum se face un cuțit și mi-am făcut singur unul. Acesta a fost începutul. Prietenii mei au decis ulterior că și ei vor, am început să primesc comenzi, iar apoi, după 20 de ani de jurnalism, ajuns în situația în care am pus punct acestui domeniu, m-am axat total asupra realizării de cuțite.
Cum alegeți materialele din care realizați cuțitele și care sunt sursele de inspirație pentru realizarea designului?
În momentul de față, posibilitățile alegerii materialelor pentru cuțite sunt nelimitate. De la cele mai simple oțeluri până la cele mai sofisticate, de la materiale precum molar de mamut sau os de girafă pentru mâner, totul e disponibil pe internet. Încerc să folosesc cele mai performante oțeluri inoxidabile pentru cuțitele high-end, dar nu mă pot abține din când în când să forjez la nicovală câte un cuțit din oțel de arc, de exemplu, să dau o viață nouă unei bucăți de oțel care a fost aruncată la fier vechi. Mi-a plăcut întotdeauna să desenez, să pictez, așa că petrec destul de mult timp imaginând modele noi de cuțite pe foaia de hârtie. Sunt văzut ca un knifemaker puțin mai excentric, poate din faptul că aproape niciodată nu realizez două cuțite la fel – caut în permanență idei noi, forme noi, încercând în același timp să nu uit de elementul practic, de faptul că cel mai mult îmi doresc ca acela care cumpără un cuțit de la mine să îl folosească pentru ceea ce a fost creat.
Ce tipuri de cuțite aveți disponibile pentru comandă în acest moment
Cam de toate: de bucătărie, de vânătoare, pentru sculptură, de competiție, utilitare etc.
Cât durează efectiv procesul de fabricare pentru un cuțit și ce fel de echipamente folosiți?
Nu lucrez aproape niciodată doar la un singur cuțit, ci la două-trei în paralel. Îmi ia între două-trei săptămâni pentru două-trei cuțite. Echipamentul e extrem de important, folosesc mai multe șlefuitoare de mare putere, un flex, un cuptor electric pentru călire, o forjă, nicovală, ciocane, clești, un Dremel și multe altele de care nu îmi aduc aminte. E o investiție destul de serioasă și trebuie completată în permanență cu consumabile precum benzile de șlefuire.
Ce profil de clienți aveți pentru Harris Wallmen Handmade Knives? Predomină comenzile din România sau cele din străinătate?
Majoritatea sunt bărbați maturi, oameni cărora le place să petreacă timp în natură și vor să folosească un cuțit pe care știu că se pot baza, dar care să aibă și o notă aparte, unică. Unii sunt vânători care au nevoie de cuțite pentru jupuire și prelucrarea carcaselor vânatului. Alții sunt bucătari profesioniști sau amatori. De curând am realizat un set de cuțite pentru steak, pentru chef Adrian Hădean. Iar uneori sunt și reprezentante ale sexului frumos care își doresc un cuțit mai deosebit. Comenzile sunt împărțite, probabil jumătate vin din țară și jumătate din Occident. Am trimis cuțite inclusiv în Australia.
Care a fost cea mai complexă comandă pe care a trebuit să o realizați pentru un client?
O serie de mai multe cuțite cu mânere din coral stabilizat și molar de mamut și cu lame din Damasteel, un oțel deosebit care necesită o atenție sporită. E nevoie de o prelucrare aparte pentru aceste materiale exclusiviste.
Ce planuri aveți pentru această afacere în perioada următoare?
Să încerc să nu mă extind foarte mult, să lucrez cuțite mai complexe, să reduc numărul de comenzi pentru ca să mă pot axa pe lucrări mai deosebite.
Cum ați defini luxul și cum abordați conceptul din perspectiva afacerii dumneavoastră?
Cuvântul „lux” vine din latină și înseamnă „lumină”. Îmi place mult acest lucru. Din nefericire, majoritatea oamenilor au uitat asta, confundând luxul cu a avea mai mult, cu a avea ceva mai scump decât vecinul, decât prietenul.
Pentru mine, luxul reprezintă o înțelegere superioară, înseamnă să te descoperi pe tine însuți, să te cunoști pe tine însuți, să îți descoperi stilul, ceea ce te reprezintă. Restul vine de la sine. Luxul înseamnă să îți găsești timp să citești o carte, să meditezi, să te joci cu copilul tău, să petreci timp în natură. Din perspectiva afacerii, probabil că înseamnă să găsesc tipul de client suficient de inteligent și pasionat încât să poată aprecia frumusețea și calitatea unui cuțit handmade. Sau să fiu norocos suficient încât să mă găsească el pe mine.
Lucrările lui Harris Wallmen pot fi văzute pe www.abstractart.ro.
