Creatoare de conținut, stilist și antreprenor cu un instinct vizual aparte, Alina Tanasă și-a croit drumul dintr-un vis născut aproape întâmplător la Paris Fashion Week, până a devenit una dintre cele mai recognoscibile voci din moda digitală și unul dintre primii creatori de conținut din România. Dar dincolo de imagine și estetica impecabilă, Fab Muse Alina rămâne o femeie vulnerabilă, care își asumă autentic fricile, căutările și contradicțiile. Între rolul de mamă și cel de profesionist aflat mereu sub privirile publicului, Alina Tanasă ne-a dezvăluit o poveste despre carieră, dar și o reflecție sinceră despre identitate, echilibru și sens.
Alina, la început ai lansat Fabulous Muses pentru a promova târgul Absolutely Fabulous. Cum a evoluat visul acela timid într-un blog internațional și care au fost cele mai neașteptate obstacole sau revelații din această călătorie?
Am și uitat cum am început. Totul a pornit de la o agenție de PR, Cupcake, pe care o aveam împreună cu Diana, dar criza din 2009 ne-a pus în dificultate și târgurile au devenit soluția noastră de a ne reinventa. Au avut mare succes și, după un Paris Fashion Week la care am ajuns mai mult din întâmplare, invitate de o prietenă fotograf, ne-am dat seama că un blog ar fi un mod ideal să ne arătăm stilul și să rămânem aproape de publicul nostru. La târguri veneau mii de oameni și am simțit că putem construi o comunitate frumoasă de pasionate de modă.
Nu am avut un plan clar, dar am mers cu valul și lucrurile s-au legat natural. A urmat explozia social media, iar acolo ne-am continuat povestea. Dacă mă uit în urmă, parcă totul s-a întâmplat într-o clipă.
Spuneai că blogul a cedat teren în fața Instagramului și YouTube-ului. În era „instantului vizual”, cum redefinești valoarea conținutului profund și autentic?
E o întrebare foarte bună, dar și grea. Am impresia că totul se consumă extrem de repede acum. Oamenii își formează o opinie imediat – te plac sau nu – și ești relevant pentru unii, total irelevant pentru alții.
Pentru mine, cheia este comunitatea și autenticitatea. Nu am o strategie „perfectă” și poate că asta nu e cel mai bine, dar creez din plăcere, nu doar din calcul. Am valori și principii clare: nu promovez orice, nu mă las condusă de bugete mari și nu fac compromisuri doar pentru bani. Îmi place să fiu transparentă, să împărtășesc și fricile, și momentele bune. Răspund mereu mesajelor și țin la oamenii care mă urmăresc, pentru că mi-au arătat empatie de multe ori.
Conținutul de calitate nu e mereu cel mai viral, dar eu cred că autenticitatea cântărește mai mult pe termen lung.
Ca stilist și personal shopper, cum rezonezi cu ideea de styling ca o formă de terapie?
Trăim într-o lume în care imaginea contează enorm. Oricât de profund ai fi pe interior, ești judecat prima dată după cum arăți. Eu cred că garderoba ar trebui să reflecte evoluția noastră interioară.
De multe ori le spun clientelor mele că un stilist poate fi ca un psiholog al garderobei: te ajută să te redescoperi, să-ți găsești vocea vizuală și apoi te „eliberează”. Și cred cu tărie că, atunci când arăți bine la exterior, și interiorul se simte mai echilibrat.
Cum evoluează stilul tău între „lookurile fabuloase” pentru public și ținutele de zi cu zi?
De multe ori mă surprind cât de lejeră sunt. Mai ales dimineața, când îl duc pe Leon la grădiniță și sunt ușor chiaună. Nu sunt mereu „fabuloasă” și e OK. Nu mai pun presiune pe mine, dar îmi place să creez ținute și să mă joc cu hainele. Sper să nu-mi pierd niciodată plăcerea asta.
Ai menționat că munca ta e deseori invidiată, dar lumea nu vede efortul din spate. Cum îți gestionezi energia în fața presiunii online?
Sunt foarte critică cu mine. Mi-e frică de eșec, dar și de succes. Am momente când cad tare și altele când mă simt invincibilă. Originalitatea e greu de păstrat într-o lume cu atâta conținut. Uneori intru în panică pentru că nu am idei. Și oboseala e cea mai periculoasă – îți fură concentrarea.
Ce mă salvează? Somnul. Mă ajută să dau „restart”.
Care este cel mai mare mit despre viața de influencer?
Că primim totul gratis. Vacanțe, haine, cadouri. Ce nu înțeleg mulți e că nimic nu e gratis. Tot ce primim trebuie plătit în conținut. Și conținutul nu e doar „poză frumoasă” – presupune trezit la 6:00 dimineața, filmat, montat, editat, în timp ce ceilalți se relaxează.
Dacă mă gândesc bine, nu am mai avut o vacanță adevărată de zece ani. Vacanțele mele sunt, de fapt, ocazii de filmare, pozat, editat, montat.
Cum ai integrat maternitatea în conținutul tău?
La început, prea mult, recunosc. Simțeam că Leon e parte din mine și nu mă mai vedeam separat de el. Între timp am găsit un echilibru. Îmi place să fiu mamă și ador relația noastră, dar acum, la 5 ani și jumătate, el e mult mai independent.
În vacanțe facem content împreună, dar totul natural, nu forțat. Eu sunt și Alina fabuloasa, și mama lui Leon. Instagramul meu e un lifestyle real, exact cum trăiesc.
Care este filozofia ta de business?
Nu cred că am o filozofie clară. Mi-ar fi plăcut să dezvolt mai multe proiecte, dar am realizat că mi-ar lua prea mult din timpul cu Leon. Și nu vreau asta. Vreau să fiu prezentă acum, cât încă mă vrea și are nevoie de mine. Până la 16:00 sunt „Alina fabuloasă”, iar după, sunt mama lui Leon și soția lui Dragoș. (Zâmbește – n.red.)
Cine ești dincolo de etichete?
Sunt o femeie de 40 de ani, venită dintr-un oraș mic, care și-a urmat visul de a lucra cu hainele. Am visat mereu să fac ceva în fashion și, pas cu pas, am ajuns să-mi trăiesc visul.
Sunt un om simplu, nu am fițe, deși am auzit că pentru unii par arogantă. Îmi place să cred că sunt un om fain, chiar dacă am avut nevoie de timp să înțeleg că nu pot controla dacă oamenii mă plac sau nu.
Ce îți aduce liniște?
Leon, Dragoș și plecările. În afara țării mă simt mult mai relaxată; nu am senzația că sunt mereu analizată sau judecată. Poate de aceea îmi place să călătoresc atât de mult.
Ce înseamnă fericirea pentru tine acum?
Pentru o persoană anxioasă ca mine, fericirea nu e constantă. Dar pentru cine e?! Azi sunt foarte bine, mâine mă pot copleși fricile. Dar când îl am pe Leon în brațe, totul se oprește. El ne-a adus mult echilibru, ne-a unit și ne-a dat sens ca familie. A fost o binecuvântare venită exact când trebuia.
Care a fost cel mai greu „nu” pe care l-ai spus și ce ai învățat din asta?
Mi-a fost mereu greu să spun „nu”. Sunt un people pleaser și cred că și bolile mele autoimune, Hashimoto și vitiligo, au legătură cu asta. Dar în ultimii ani am învățat să spun, din când în când, „nu mai pot”. Și a fost eliberator.
Dacă ai putea transmite o lecție de viață comunității tale, care ar fi?
Să nu lași trecutul să-ți scrie prezentul. Ne agățăm prea mult de traumele copilăriei și le folosim ca scuză. Și asta e toxic.
Și încă ceva: frica de succes poate fi la fel de puternică precum frica de eșec.
Ce planuri ai pentru perioada următoare?
Îmi doresc o direcție mai clară, să fiu mai vocală și, cel mai mult, să lansez o linie de produse care să mă reprezinte.
