Toto Dumitrescu, fiul marii legende a fotbalului românesc, Ilie Dumitrescu, a decis să nu îi calce pe urme tatălui său, ci să își croiască propriul drum într-un domeniu creativ precum cel al actoriei. După ce a studiat în străinătate, Toto a revenit în țară, unde și-a demonstrat talentul în diverse producții de televiziune, dar și în piese de teatru. Creativ și visător, tânărul actor și-a descoperit pasiunea încă din copilărie, iar acum este concentrat pe viitor. Însă ce se ascunde în spatele zâmbetului fermecător al lui Toto Dumitrescu vă lăsăm să descoperiți în rândurile ce urmează.
Ești un actor tânăr și talentat, dar cum este Toto Dumitrescu în spatele cortinei?
Sunt un om normal. Îmi dau silința să fiu cât mai focusat pe meseria mea și să trăiesc o viață armonioasă în rest.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru actorie?
Încă de mic cochetam cu actoria. Mi se părea ceva ce poate deveni parte din mine sau, mai degrabă, ceva din care pot să fac parte. Țin minte că atunci când eram copil îmi plăcea să imit tot felul de personaje și accente din desene. Însă am descoperit că vreau să merg pe acest drum la un spectacol de sfârșit de an, în clasa a II-a, atunci când am realizat că îmi place foarte mult această zonă artistică.
Ținând cont de istoricul tatălui tău în sport, ce te-a determinat să alegi un drum atât de diferit, cel al actoriei?
Tatăl meu nu m-a îndemnat niciodată să îi urmez cariera sportivă sau să fac fotbal. Probabil din acest motiv nu mi s-a părut niciodată că e parte din lumea mea. Pe de altă parte, m-a susținut să îmi aleg cariera pe care mi-am dorit-o.
Cât timp petreci pregătindu-te pentru a intra într-un personaj?
Depinde de rol. Sunt anumite roluri pentru care te documentezi și muncești pentru a schimba ceva în tine. Altele pentru care doar îți înveți textul și înțelegi miza personajului.
Se spune adesea că actorii sunt mai emoționali, mai sensibili. Crezi că este adevărat?
Este posibil. Sunt mulți actori și-n viața de zi cu zi, atunci.
Este spontaneitatea un element esențial în meseria de actor?
Absolut. Trebuie să fii pregătit să joci ceea ce primești de la partener. Jocul nu va fi același în spații diferite. Trebuie să te calibrezi. Improvizația mi se pare un element-cheie prin care poți să-ți lași amprenta asupra unui personaj.
Care sunt obiectivele tale? Există anumite personaje pe care ți-ai dori să le joci?
Mi-aș dori să joc cât mai multe roluri, iar personajele să fie cât mai diverse. Mă consider capabil de a fi versatil și cred că am capacitatea de a mă transpune în diferite roluri.
Dar pe care nu le-ai interpreta?
Nu pot să zic că n-aș interpreta un personaj anume. Mai degrabă aș putea spune că există riscul să nu mă simt confortabil cu scenariul sau cu viziunea regizorului.
Există un actor sau un regizor cu care ți-ai dori să lucrezi?
Sunt foarte mulți regizori cu care mi-aș dori să lucrez. Nu știu dacă are rost să dau nume deoarece nu aș ști de unde să încep. Sunt foarte mulți regizori și actori talentați. Unul dintre ei este Daniel Sandu, cu care am avut plăcerea să lucrez, dar mi-ar plăcea oricând să repet experiența.
Dacă nu ar fi fost actoria, ce altă meserie ai fi ales?
Bună întrebarea! Nu cred că aș zice „nu” niciunei oportunități. Probabil mi-aș dori să am un loc de muncă cu un program mai stabil decât cel pe care îl ai în calitate de actor.
De-a lungul carierei tale ai cochetat și cu modellingul. Te atrage acest domeniu?
Trebuie să recunosc că nu mă atrage atât de mult acest domeniu. La un moment dat îmi plăcea ideea, dar acum nu mai sunt neapărat atât de entuziasmat.
Ce reprezintă luxul pentru tine?
Pentru mine, timpul este un lux. În afară de asta, cred că mâncarea, spațiul creativ, dar și oamenii ar trebui să fie de calitate.
Care sunt pasiunile tale? Ce îți place să faci în timpul liber?
Am mai multe pasiuni și îmi place să fac multe activități. De exemplu, îmi place să fac sport, să călătoresc, să mă plimb în natură. De asemenea, îmi place și să citesc, să vizionez filme, dar cred că cel mai mult îmi place mâncarea.
Care a fost ultimul lucru care te-a impresionat?
Ultimul lucru care m-a impresionat a fost un copil care cânta foarte frumos pe Calea Victoriei. De obicei, în weekend, atunci când e pietonală Calea Victoriei, îl mai aud cântând. Deși alternează cu tatăl lui, el este foarte talentat.
Cum ai descrie fericirea?
Pentru mine, fericirea este absența tristeții. Și cred că este greu să nu fii nici măcar un pic trist, pe termen mediu spre lung.
Ai vreun motto care te reprezintă?
Cred că unul din mottourile care mă reprezintă ar fi ceva de genul „Ieși din zona de confort”.
Ce surprize pregătești în următoarea perioadă?
Una dintre surprizele pe care le pregătesc este faptul că urmează să punem în scenă „Romeo și Julieta” la Palatele Brâncovenești, iar eu îl voi interpreta pe Romeo. Mi se pare fascinant faptul că spectacolele vor avea loc în aer liber. Cred că va fi foarte frumos.
