Valentina Pelinel: „Adevărata încredere vine atunci când știi cine ești”

Scris de Andrada Arsenie
Publicat la data de: 20-11-2026

în: InterviuriThe Famous

Valentina Pelinel

Valentina Pelinel a cunoscut foarte devreme ritmul unei vieți în care a trebuit să ia decizii înainte să fie pregătită pentru ele. Deși și-a început parcursul în modă la doar 15 ani și a plecat la New York, unde și-a construit o carieră internațională, vedeta a trăit experiențe care au format-o și au învățat-o să privească succesul dincolo de imagine și de validarea celor din jur. Plină de optimism și sinceritate, Valentina ne-a vorbit despre curaj, vulnerabilitate, frica de necunoscut și despre felul în care, odată cu maturitatea, înveți să alegi ceea ce contează cu adevărat.

Ai intrat în lumea modellingului la 15 ani și jumătate, într-o perioadă în care viața ta se schimba radical și prin pierderea tatălui tău. Privind astăzi înapoi, cât din femeia care ai devenit s-a format atunci?
Cred că o mare parte din femeia care sunt astăzi s-a format atunci. Am fost nevoită să mă maturizez destul de repede. Pierderea tatălui meu când aveam doar 15 ani a fost un moment foarte greu, iar faptul că aproape în aceeași perioadă am intrat în modelling m-a făcut să devin independentă și responsabilă de foarte tânără. Am învățat să mă bazez pe mine, să muncesc pentru ceea ce îmi doresc și să merg înainte indiferent de situație, iar firea mea optimistă m-a ajutat să îmi păstrez mereu zâmbetul pe buze. Cred că tot de atunci vine și nevoia mea de stabilitate și faptul că familia este atât de importantă pentru mine.

La 17 ani ai plecat în America și ai început o viață complet diferită, departe de cei dragi și de tot ceea ce îți era familiar. Ce îți amintești despre fata care a urcat atunci în avion și ce crezi că avea ea și ai pierdut, poate, odată cu maturizarea?
La aproape 17 ani am plecat în America pentru a reprezenta România la un concurs de frumusețe, pe care l-am câștigat. În urma lui am primit oferte de la unele dintre cele mai renumite agenții de modelling din lume și, dintr-odată, visul meu de a deveni model internațional devenise realitate.

A fost o decizie cumplit de grea să îi las în România pe mama, sora, prietenii și colegii mei de la Colegiul Național „Sfântul Sava”. Dar am simțit că acela era trenul meu și că trebuia să mă urc în el. Am lăsat totul în urmă și m-am mutat la New York. Am plecat să muncesc și să-mi îndeplinesc un vis, iar faptul că de acolo am putut să-mi susțin și familia din România a însemnat enorm pentru mine. Am fost uneori criticată pentru că nu mi-am terminat atunci școala, însă eu nu am abandonat-o. Am ales o oportunitate care venise într-un moment în care nu putea fi amânată, iar mai târziu mi-am continuat și terminat studiile în America.

Când mă gândesc la fata aceea de 17 ani, îmi amintesc cât era de curajoasă, hotărâtă și poate puțin mai lipsită de frici decât sunt eu astăzi. Maturitatea te face să cântărești mai mult lucrurile, dar nu cred că am pierdut curajul de atunci. Poate doar am învățat să-l folosesc altfel.

Valentina Pelinel

Ai spus în trecut că ai privit modellingul ca pe o formă de independență financiară. Când ai simțit pentru prima dată că nu mai depinzi de nimeni și că îți poți construi singură viața?
Drumul meu în modelling a început la 15 ani și jumătate, când am câștigat Top Model România 1996 și am fost primită de doamna Zina Dumitrescu în trupa ei de manechine de la Casa de Modă Venus. Eram mezina grupului, cea mai mică dintre fete, și mergeam prin toată țara la prezentări de modă. Pentru mine era o lume nouă și fascinantă și eram foarte fericită că puteam face ceea ce îmi plăcea.

Mai târziu, odată cu plecarea în America și cu dezvoltarea carierei mele internaționale, am început să câștig suficient cât să mă întrețin singură și, foarte important pentru mine, să-mi pot ajuta familia din România. Cred că atunci am realizat cu adevărat că munca mea îmi oferea posibilitatea de a-mi construi singură drumul. A fost una dintre cele mai valoroase lecții primite în acei ani: să știu că mă pot baza pe mine și că aceasta este una dintre cele mai importante forme de libertate.

Atunci când ești constant în lumina reflectoarelor, imaginea este permanent evaluată, comparată și judecată. Ce ai învățat despre propria valoare?
Modellingul m-a învățat foarte devreme că nu poți fi pe placul tuturor și, mai ales, că nu trebuie să fii. În meseria asta ești permanent privită, evaluată și comparată – și, nu în ultimul rând, judecată. Poți merge la un casting și să fii exact ceea ce caută clientul sau, dimpotrivă, să nu fii deloc potrivită pentru acel proiect. Am învățat să nu iau un refuz personal și să nu-mi măsor valoarea prin ochii celorlalți.

Am lucrat într-o industrie construită în jurul imaginii și al frumuseții, dar am înțeles destul de repede că imaginea mea nu este identitatea mea. Frumusețea îți poate deschide anumite uși, dar ceea ce faci mai departe depinde de mult mai multe lucruri: de caracter, seriozitate, disciplină, felul în care muncești și felul în care te porți cu oamenii. Sigur că, atunci când ești foarte tânără, părerile celorlalți te ating mai mult. Cu timpul, însă, înveți să te cunoști și să nu mai lași fiecare apreciere sau critică să schimbe felul în care te vezi.

Cred că adevărata încredere vine atunci când știi cine ești și nu mai ai nevoie să fii validată de toată lumea. Îți cunoști calitățile, îți accepți imperfecțiunile și înțelegi că valoarea ta nu stă doar în ceea ce văd ceilalți la exterior, ci mai ales în omul care ești.

Valentina Pelinel

După anii în care cariera și independența au fost în centrul vieții tale, ai început să alegi altfel proiectele și, treptat, să te retragi din această expunere. A existat un moment precis în care ai simțit că nu mai ai nevoie să demonstrezi nimic nimănui?
Nu cred că a existat un moment precis în care mi-am spus: „Gata, nu mai am nimic de demonstrat”. A fost mai degrabă o schimbare care a venit firesc, odată cu maturizarea și cu etapele diferite ale vieții mele.

Am avut o carieră frumoasă, am muncit mult, am călătorit, am cunoscut oameni extraordinari și am trăit experiențe la care nici nu aș fi îndrăznit să visez. La un moment dat, însă, nu am mai simțit nevoia să accept fiecare proiect sau să fiu peste tot. Am început să aleg în funcție de ceea ce îmi aduce mie bucurie și de timpul pe care vreau să-l păstrez pentru viața mea personală. Iar odată ce am devenit mamă, perspectiva mea s-a schimbat și mai mult. Timpul a căpătat o altă valoare. Astăzi aleg mult mai atent unde și în ce îmi investesc energia, pentru că știu că timpul petrecut cu familia mea nu poate fi recuperat.

Poate că acesta este, de fapt, lucrul care vine odată cu maturitatea: nu că nu mai ai nimic de demonstrat, ci că nu mai simți nevoia să demonstrezi. Știi cine ești, ce ai construit și alegi mai mult pentru tine decât pentru așteptările celorlalți.

Ai trecut de la o viață construită în jurul imaginii publice la una în care familia și timpul personal au devenit mult mai importante. Ce ai descoperit despre tine odată cu această schimbare?
Am descoperit că pot fi chiar mai fericită într-o viață în care nu totul se întâmplă în lumina reflectoarelor. Ani de zile am trăit într-un ritm foarte intens, cu călătorii, shooting-uri, evenimente, oameni noi și foarte multă mișcare. Mi-a plăcut enorm acea viață și face parte din mine; nu aș schimba nimic din ceea ce am trăit. Dar familia mi-a arătat un alt tip de împlinire. Am descoperit cât de mult îmi place să fiu soție, mamă, să fiu prezentă în viața copiilor mei și să mă bucur de lucruri care poate din exterior par foarte simple. O masă împreună, o vacanță, poveștile lor de la școală, serile în familie sau pur și simplu faptul că suntem cu toții acasă au pentru mine o valoare pe care la 20 de ani nu aș fi putut să o înțeleg.

Am mai descoperit ceva: că nu trebuie să aleg între femeia care am fost și femeia care sunt astăzi. Îmi place în continuare moda, îmi plac proiectele, călătoriile și tot ceea ce ține de lumea în care am crescut profesional. Doar că astăzi, centrul vieții mele este în altă parte. Cred că, odată cu familia, am înțeles mai bine ce înseamnă pentru mine succesul: să pot face lucrurile care îmi plac, dar alături de familie și nu în detrimentul celor care contează cel mai mult pentru mine.

Valentina Pelinel

Astăzi vorbești despre familie, despre timp de calitate și despre lucrurile simple ca despre forme reale de echilibru. Ce înseamnă, pentru tine, o zi în care simți că viața este exact așa cum trebuie să fie?
Pentru mine, o zi în care viața este exact așa cum trebuie să fie nu are nevoie de nimic spectaculos. Este o zi în care suntem cu toții bine, sănătoși, copiii noștri sunt fericiți și avem timp unii pentru ceilalți. Îmi plac călătoriile, locurile frumoase și experiențele speciale, dar am ajuns să prețuiesc enorm și normalitatea. Să-i duc sau să-i iau pe copii de la școală, să-mi povestească ce au făcut peste zi, să mâncăm împreună, să râdem, să ne tachinăm, să fim pur și simplu acasă…

Cea mai importantă este relația cu soțul meu. În ritmul unei familii cu mulți copii și cu atâtea lucruri care se întâmplă în fiecare zi, păstrăm și timpul nostru, să vorbim, să râdem împreună, să plecăm uneori doar noi doi și să nu uităm că, dincolo de toate rolurile pe care le avem, suntem în primul rând un cuplu.

Cred că atunci când ești mai tânăr ai impresia că fericirea trebuie să vină din ceva extraordinar. Cu timpul, înțelegi că cele mai frumoase zile sunt adesea cele în care nu se întâmplă nimic spectaculos, dar îi ai lângă tine pe oamenii pe care îi iubești. Dacă, la sfârșitul zilei, soțul meu și copiii mei sunt bine, suntem împreună și avem liniște în casă, pentru mine, viața este exact așa cum trebuie să fie.

Există și perioade în care oamenii puternici obosesc, se îndoiesc sau își pierd temporar încrederea. Când ți se întâmplă ție și ce faci ca să te întorci la tine?
Bineînțeles că am și eu dezamăgirile mele, bineînțeles că și eu obosesc și am, ca fiecare dintre noi, și zile mai proaste. Cred că puterea nu înseamnă să nu obosești, să nu te îndoiești sau să nu ai momente în care simți că sunt prea multe de dus. Înseamnă mai degrabă să știi că sunt doar momente și să nu le lași să te definească. La mine apar mai ales atunci când se adună prea multe lucruri deodată sau când simt că nu reușesc să fiu prezentă peste tot așa cum mi-aș dori. Sunt exigentă cu mine, foarte organizată și uneori tocmai asta mă face să uit că nu trebuie să le fac pe toate perfect.

Ca să mă întorc la mine, am nevoie în primul rând de puțină liniște și de oamenii mei. Familia mă echilibrează foarte mult. Îmi face bine să fac sport, să am grijă de mine, să-mi pun ordine în gânduri și, uneori, pur și simplu să-mi dau voie să nu fac nimic.

Am învățat să nu dramatizez zilele proaste. O zi în care sunt obosită sau mă îndoiesc de mine nu anulează tot ceea ce știu că sunt. Mă adun, îmi amintesc ce contează cu adevărat pentru mine și merg mai departe. Puterea de a te regăsi e în tine!

Valentina Pelinel

Există o frică pe care ai învățat să o transformi în putere?
Cred că frica de necunoscut. Am avut în viață multe momente în care a trebuit să ies din ceea ce îmi era familiar și să fac un pas înainte fără să știu exact ce mă așteaptă. Cu timpul, am înțeles că frica nu este neapărat un semn că trebuie să te oprești. Uneori este exact invers: apare pentru că urmează ceva important, ceva care te scoate din zona de confort și te obligă să crești.

Nu pot spune că astăzi nu-mi mai este frică. Diferența este că nu mai las frica să ia deciziile în locul meu. Mă gândesc, cântăresc lucrurile, dar dacă simt că merită, merg înainte. Și poate cea mai mare lecție pe care am învățat-o este că am mult mai multă putere de adaptare decât credeam. De fiecare dată când viața m-a pus în fața unei schimbări, am găsit în mine resursele să merg mai departe. Cred că tocmai asta mi-a dat, în timp, încrederea că, indiferent ce vine, voi găsi o cale.

Cred că v-ați dat seama că sunt o optimistă incurabilă și că, atunci când mi se spune că ceva nu se poate, încep imediat să caut soluții ca să demonstrez că, de fapt, se poate. „Nu se poate” a fost întotdeauna pentru mine mai degrabă o provocare decât un motiv să renunț.

Dacă ai putea să te întâlnești pentru o oră cu Valentina de 17 ani, ce i-ai spune despre iubire, despre oameni și despre lucrurile pe care nu trebuie să le ia prea în serios?
Cred că primul lucru pe care i l-aș spune ar fi să aibă încredere în ea și în instinctul ei. Să iubească fără teamă, dar să nu se piardă niciodată pe ea. Să înțeleagă că oamenii vin și pleacă din viața noastră, că nu toate prieteniile sunt pentru totdeauna și că nu orice dezamăgire este o tragedie, chiar dacă la 17 ani poate părea așa.

I-aș spune să nu ia atât de personal părerile oamenilor și să nu consume prea multă energie încercând să fie înțeleasă sau plăcută de toată lumea. Cu timpul, înveți că fiecare te vede prin propriile experiențe și că nu poți controla asta. Dar, sincer, nu cred că aș încerca să o feresc de greșeli și nici nu i-aș spune ce să facă diferit. Unele lecții trebuie trăite ca să le înțelegi cu adevărat. I-aș lăsa curajul, încăpățânarea și chiar naivitatea aceea frumoasă cu care a plecat în lume.

Și probabil i-aș mai spune doar atât: bucură-te mai mult de drum și nu te teme atât de ceea ce urmează. O să fie și greu, o să fii dezamăgită, o să greșești, dar o să fii bine. Și într-o zi o să înțelegi că toate lucrurile prin care ai trecut te-au adus exact acolo unde trebuia să ajungi.

După toate experiențele prin care ai trecut de-a lungul timpului, ce ai înțeles că înseamnă, de fapt, să ai o viață reușită?
Astăzi, măsura succesului meu este faptul că am o familie unită, iubesc și sunt iubită. Îmi doresc să-mi văd copiii sănătoși și fericiți, să construiesc alături de soțul meu și să mă bucur de viață, să-mi păstrez familia și oamenii dragi aproape. Să mă implic în continuare în proiecte, să evoluez și să nu încetez să-mi doresc lucruri noi.

Cred că o viață reușită înseamnă și să ajungi într-un punct în care ești împăcat cu alegerile tale. Să nu trăiești cu regretul lucrurilor pe care nu ai avut curajul să le faci. Eu am riscat de multe ori, am luat decizii care poate pentru alții păreau greu de înțeles și am mers înainte chiar și atunci când nu știam exact unde mă va duce drumul. Iar dacă astăzi mă uit la viața mea și la fata aceea de 17 ani care a plecat cu un vis, cred că cel mai frumos lucru pe care pot să-l spun este că nu și-a pierdut curajul de a visa. Doar că, între timp, a înțeles că cele mai importante reușite sunt oamenii alături de care îți trăiești viața.


Secret Link