La doar câțiva ani de la primele sale apariții publice, Alexandra Căpitănescu face parte din noua generație de artiști care își construiesc drumul cu răbdare, consecvență și multă muncă dincolo de lumina reflectoarelor. Cunoscută publicului larg în urma victoriei de la „Vocea României” și remarcată recent pe scena Eurovision, artista originară din Galați își urmează parcursul fără să renunțe la rigoarea academică, fiind în continuare dedicată studiilor sale în fizică medicală. În acest interviu, Alexandra vorbește cu sinceritate despre provocările care au modelat-o, căutările care o definesc și echilibrul fragil dintre vis, disciplină și propria identitate, într-o perioadă în care totul pare să se miște cu o viteză amețitoare.
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică și care a fost momentul în care ai realizat pentru prima dată că muzica va fi o parte foarte importantă din viața ta?
Muzica a fost prezentă în viața mea de când eram foarte mică. Cântam mereu prin casă, la serbări, la evenimente școlare și căutam orice ocazie să urc pe o scenă.
Cred că momentul în care am realizat că nu este doar un hobby a fost atunci când am început să investesc tot mai mult timp în studiu și am văzut cât de mult mă împlinește. Mi-am dat seama că muzica este limbajul prin care mă exprim cel mai sincer.
Parcursul tău include participări la numeroase concursuri televizate. Cum te-au ajutat aceste experiențe să evoluezi, atât ca artist, cât și ca om?
Fiecare concurs a fost o lecție. Ca artist, m-au ajutat să mă dezvolt, să învăț să gestionez emoțiile și să mă adaptez unor situații foarte diferite. Ca om, m-au învățat răbdarea, disciplina și faptul că succesul vine în urma multor ore de muncă.
Am cunoscut oameni extraordinari și am câștigat experiențe care m-au format.
Experiența de la Eurovision 2026 a fost un moment istoric, piesa „Choke Me” aducând României un loc de excepție pe podium. Care a fost prima ta reacție când ai realizat cât de bine a fost primită piesa și ce a însemnat, la nivel personal, acest succes răsunător?
A fost o combinație de bucurie, recunoștință și surpriză. Când vezi că oamenii se conectează cu ceea ce transmiți, simți că tot efortul a meritat.
Pentru mine a fost confirmarea că muzica poate ajunge la sufletul oamenilor indiferent de granițe. A fost unul dintre cele mai importante momente din parcursul meu artistic.
S-a vehiculat că ați pregătit întregul show în doar câteva zile. Cum au fost, de fapt, acele momente din culise? A existat vreun moment de cumpănă în care ai simțit că presiunea e prea mare și nu veți reuși?
Au fost zile foarte intense. Finala Selecției Naționale a fost pe 4 martie, iar deadline-ul pentru predarea show-ului a fost pe 9 martie, în timp ce noi pe 8 martie am avut un concert la Galați. În trei zile am fost nevoiți să ne formăm o echipă și să ne ținem de acel deadline.
Am repetat enorm și fiecare membru al echipei a dat tot ce avea mai bun. Au existat momente de oboseală și stres, normal, dar nu cred că ne-am permis să ne gândim că nu vom reuși. Eram concentrați pe soluții și pe ceea ce aveam de făcut în fiecare clipă.
Ai avut o energie foarte bună pe scenă cu băieții din trupă. Cum este relația voastră dincolo de repetiții și spectacole și cine este, de fapt, „motorul” bunei dispoziții în culise?
Într-adevăr, ne înțelegem foarte bine și cred că asta se vede și pe scenă. Petrecem mult timp împreună la repetiții, în deplasări și la concerte, așa că inevitabil se formează o relație foarte apropiată.
Atmosfera bună este meritul tuturor, dar există mereu cineva care vine cu o glumă exact când este nevoie.
În paralel cu muzica, ai ales un drum academic riguros și urmezi acum un master într-un domeniu extrem de complex, cel al fizicii medicale. Cum s-a născut pasiunea pentru o sferă aparent atât de îndepărtată și diferită de universul tău artistic?
Pentru mine nu sunt chiar atât de diferite. Muzica și știința au în comun curiozitatea și dorința de a înțelege lumea. Mi-a plăcut întotdeauna să descopăr cum funcționează lucrurile și să caut explicații. Și, în același timp, simt că se completează foarte bine.
Pe scenă ești foarte îndrăzneață și energică, dar cum este Alexandra în viața de zi cu zi?
În viața de zi cu zi sunt mult mai liniștită decât par pe scenă. Îmi place să petrec timp cu familia și prietenii, să citesc, să învăț lucruri noi și să am momente de liniște.
Energia pe care o vedeți pe scenă este o parte din mine, dar nu este singura.
Cum arată viața ta atunci când nu ești pe scenă? Ce faci într-o zi normală?
O zi obișnuită poate însemna cursuri, studiu, repetiții, întâlniri legate de proiectele muzicale și, dacă am puțin timp liber, o plimbare sau o cafea cu oamenii dragi.
Încerc să păstrez un echilibru între toate lucrurile importante pentru mine.
Există un lucru simplu care te face fericită indiferent cât de agitată e perioada prin care treci? Un ritual sau un moment doar al tău?
Da. Îmi place foarte mult să ascult muzică fără niciun alt scop decât să mă bucur de ea. Uneori e suficient să-mi pun căștile și să mă desprind pentru câteva minute de tot ce se întâmplă în jur.
Care e cuvântul care îți definește viața acum – și de ce simți că te reprezintă atât de puternic?
„Evoluție”. Simt că mă aflu într-o perioadă în care învăț constant, mă dezvolt și descopăr lucruri noi despre mine, atât ca artist, cât și ca om.
Ce urmează pentru tine acum?
Urmează o perioadă plină: interviuri, concerte, turnee și o muncă intensă în studio pentru următorul album. Dincolo de toate acestea, scopul meu principal este să ajung la inima cât mai multor oameni prin ceea ce creez. În același timp, vreau să-mi continui parcursul academic și să păstrez echilibrul între cele două lumi care mă definesc.
Sunt multe planuri frumoase și abia aștept să le împărtășesc cu publicul.
