„Pentru noi, moda reprezintă antidotul pentru realitate, având puterea transformării și oferind o fereastră spre o lume diferită, magică”, își vor descrie Viktor Horsting și Rolf Snoeren arta. Și dacă periplul suprarealist spre care cei doi artiști olandezi își angrenează fiecare colecție ar lua ca escală nu obișnuita grandoare a fanteziei, ci tocmai cel mai reprimat între visuri – cel de a putea articula tot ce ne trece prin cap?…
De la portretistica barocă spre direcțiile mișcării De Stijl, chiar Amsterdamul natal va deveni călăuza spre un destin care, pentru doi proaspeți absolvenți ai Academiei de Artă și Design din Arnhem, avea Parisul ca destinație.
Galerie Foto
Loialitatea cu care Viktor Horsting și Rolf Snoeren vor servi imensul patrimoniu sub care se formaseră își va găsi expresie în schițe a căror originalitate era antrenată dintr-o continuă confruntare între percepția avangardei în epoci trecute și explorările sale din contemporaneitate. Din creația timpurie, elocvent va fi experimentul de a recrea opulența Rococo în ambiguitatea liniilor unor rochii de bal compuse dintr-o multitudine de cămăși bărbătești. Un stagiu în cadrul Maison Martin Margiela devenea ultima escală pentru cristalizarea unui stil profund conceptual, anunțat prin construcții de straturi și colaje.
Colegi şi prieteni încă din copilărie, cutezanța le va fi salutată încă de la debut prin trei premii în cadrul Salon Européen des Jeunes Stylistes şi la Festival International de Mode et de Photographie.
Prin colecția L’Hiver de l’Amour, prezentată în incinta renumitului Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, Viktor & Rolf vor împinge frontierele creației vestimentare spre instalații, propulsând arhitectura pieselor înspre o satiră adusă ornamentației.
Galerie Foto
Ca o deviere de la tezaurul picturii olandeze, Viktor & Rolf vor prelua ca sursă de inspirație personajele Commedia dell’Arte, cu predilecție complexa naivitate a lui Pierrot.
Recunoașterea ca artiști a venit pentru Viktor Horsting și Rolf Snoeren în 1998, odată cu invitația lansată de către muzeul Groninger de a le găzdui creațiile printr-o expoziție permanentă ce includea 28 de piese din cinci colecții ale Casei.
În următorul an, colecţia a fost dezvăluită prin intermediul unei prezentări în care modelul Maggie Rizer, urcată pe o platformă rotativă, a fost îmbrăcată succesiv de către cei doi designeri în nouă creaţii suprapuse, într-un ritual invers celui prin care se descoperă păpuşile Babushka.
„No photos please”, „Go to hell”, „Leave me alone”, „F* this, I’m going to Paris”, „Trust me, I’m a liar”, „I’m not shy, I just don’t like you”, „Go f* yourself” sau „Sorry I’m late, I didn’t want to come” – teatralitatea ce amplifică manifestul celor doi artiști este deviată spre decorul pieselor care preiau slogane sarcastice într-o grafie ce amintește de arta tatuajelor sau de cea publicitară. Cât despre… gazetă, ei bine, regăsim năstrușnicele mesaje pe siluete ce împing semnătura Viktor & Rolf într-o radicalitate a dimensiunilor.