Un reper al eleganței atât în garderoba feminină, cât și în cea masculină, jacheta tuxedo (sau smochingul) își păstrează actualitatea și relevanța de acum aproape două secole.
Un pic de istorie
Jacheta tuxedo a apărut în moda masculină în jurul anilor 1850. După terminarea Războiului Crimeii, tutunul turcesc ajunsese în Europa și tot mai mulți bărbați deveniseră fumători. Pentru a nu-și impregna hainele de zi cu zi în mirosul de țigări și pentru a le feri de eventuale arsuri de scrum, bărbații au început să poarte jachete special destinate fumatului, denumite smochinguri, cu care își protejau hainele de zi de pe dedesubt. Confecționate din cașmir, lână sau flanel, aceste jachete sunt predecesoarele jachetelor tuxedo moderne.
În anii 1860, Regele Eduard al VII-lea, pe atunci Prințul de Wales, a popularizat enorm imaginea acestui tip de jachetă. Deși o purta inițial tot ca acoperământ pentru hainele de zi atunci când fuma, a îndrăgit atât de mult acest obiect vestimentar încât le-a cerut croitorilor săi de pe celebrul Savile Row (mai exact, croitoria Henry Poole & Co) să îi creeze un stil similar de jachetă pe care să o poată purta ca haină propriu-zisă, nu doar ca îmbrăcăminte cu scop practic.
Astfel, Eduard al VII-lea a început să se afișeze în societate cu versiunea modificată a jachetei smoching – realizată din mătase albastră, ceva mai scurtă decât versiunea tradițională care se asemăna cu un frac, și cu un singur nasture, ce permitea mai multă libertate de mișcare decât varianta veche. În 1886, milionarul american James Brown Potter a fost invitat la curtea regală și se spune că i-ar fi admirat vestimentația lui Eduard al VII-lea atât de mult încât acesta a comandat ca o serie de jachete să îi fie croite de către cei de la Henry Poole & Co, de unde își procura propriile costume. Întors în America, Potter și-a purtat noua jachetă la un bal organizat în Tuxedo Park din New York, iar înalta societate americană a denumit ținuta lui „tuxedo”, de aici trăgându-se numele din ziua de azi al acestui stil de jachetă.
Începând cu anii 1890, tuxedo-urile au început să apară și în garderobele femeilor. Într-o societate în care era social inacceptabil ca o femeie să poarte haine bărbărești, figuri feminine iconice precum autoarea și jurnalista Sidonie-Gabrielle Colette sau poeta Renée Vivien au pavat drumul către introducerea jachetei tuxedo în moda feminină drept simbol pentru female empowerment.
Câteva decade mai târziu, Hollywood-ul a început să contribuie la popularizarea jachetei tuxedo prentu femei, în mod notabil prin imaginea memorabilă a actriței Marlene Dietrich în filmul „Morocco”. Cu toate acestea, femeile se loveau adesea de discriminare dacă nu purtau fuste sau rochii, fiindu-le uneori interzis accesul în bănci, hoteluri sau restaurante de lux dacă purtau pantaloni. Acest lucru s-a schimbat odată cu revoluția feministă a anilor ’60.
În 1966, jacheta tuxedo intră oficial în sfera high fashion, datorită cretorului Yves Saint Laurent, care prezintă o colecție dedicată acestei piese vestimentare. „Le Smoking” devine rapid un bestseller în boutique-ul său de pe Rive Gauche din Paris. În 1975, fotograful Helmut Lang surprinde pentru ediția franceză a revistei Vogue o imagine devenită între timp iconică pentru look-ul smoking: o femeie în costum, cu alură androgină dată de părul strâns în coc și mâna ținută în buzunar, pozează pe o stradă pariziană alături de o altă femeie, în nud. Această fotografie de impact servește să cimenteze și mai mult statutul jachetei tuxedo drept un element de power dressing în garderoba feminină.
Pe parcursul ultimelor decade, jacheta tuxedo rămâne un reper al eleganței, dar și un simbol de female empowerment. Este reinterpretată în nenumărate moduri, păstrând ca element definitoriu reverele din satin.
Inspirație de pe podiumuri
Jacheta tuxedo este, în esență, o piesă vestimentară care aparține contextelor formale. Însă pentru a-i sublinia relevanța chiar și în era contemporană, când evenimentele extrem de formale nu sunt atât de dese, designerii recurg la integrarea jachetelor tuxedo în look-uri moderne, actuale și abordabile.
Astfel, la Loewe vedem tuxedo-ul declinat în forma unor pardesie lungi până în pământ, purtate alături de fuste lungi din mătase fluidă cu imprimeuri florale, într-un joc stilistic de sobietate versus delicatețe. La polul opus, tuxedo-urile sunt decupate în variante cropped pentru colecțiile Dolce & Gabbana și Khaite, în ambele cazuri fiind purtate cu pantaloni scurți (shorts, respectiv bermude). Tot Dolce & Gabbana vin și cu o iterație clasică a jachetei tuxedo, purtată întocmai pe modelul clasic masculin, anume alături de cămașă albă cu papion, pantaloni pană și o centură cummerbund din mătase.
O versiune clasică se remarcă și în defilarea Ralph Lauren, în care vedem un costum tipic bărbătesc. Dacă la Dolce & Gabbana, proporțiile sunt slim, pentru un efect mai glamour și accent pus pe senzualitate, iar la Ralph Lauren vorbim despre un look tuxedo clasic, cu proporții tradiționale, la Saint Laurent s-a pus accentul pe dimensiuni voit exagerate, care să ducă look-ul tuxedo într-o zonă mai relaxată, mizându-se pe senzualitatea îndrăzneață pe care o proiectează o femeie când poartă un look care pare „furat” din garderoba iubitului său.
Jachete tuxedo supradimensionate regăsim și în colecțiile brandurilor Anyie Records și Khaite, stilizate cu piese aflate în contrast cu aerul sobru – în primul caz, cu o fustă mini, iar în al doilea, cu pantaloni lungi din voal transparent. La Jil Sander vedem un tuxedo reinventat, cu reverele rotunjite ce le înlocuiesc pe cele clasice, ascuțite, la fel și la Loewe. Tuxedo-ul este de asemenea adus într-o sferă modernă la Givenchy, unde este purtat ca pardesiu și stilizat cu fustă scurtă și un tricou simplu negru, cu guler rotund.
