Prin finalitatea actului creator, arhitectura și parfumeria se disting ca arte aflate în poziții extreme, una dăruind dăinuirea și cealaltă efemeritatea. Dincolo de acest puternic contrast, ambele sunt legate de alchimia ce adună într-o formulă precizia, simetria, studiul, considerația pentru cultura unei comunități și reveria, după cum înseși mărturisirile lui Carlos Huber, fondatorul casei Arquiste, o confirmă.
– Care din trăsăturile arhitecturii, în complexitatea sa ca artă, v-au inspirat şi v-au ghidat aportul în parfumerie?
Când am început studiul arhitecturii, am realizat că această profesie nu se limitează doar la un dar al desenului, impunându-ne, dincolo de istoria artei, cunoştinţe de geologie, sociologie, chiar politică, ecologie, ştiind ce materiale să folosim în structuri, dar şi cât anume poate reprezenta surplus şi, implicit, deşeu. Aceste coordonate teoretice sunt necesare pentru a clădi un oraş eficient, care să îndeplinească necesităţile unei comunităţi. Ca o paralelă, atribuţiile unui parfumier se aseamănă cu munca unui regizor, cerându-mi cunoştinţe şi implicare în diferitele etape ale dezvoltării esenţelor, cât şi în transpunerea lor în dimensiunea evidenţiată prin marketing. Trebuie să stăpânesc multiple arii, precum ingredientele, acordurile dintre note, dar şi designul, elementele de comunicare. Ambele activităţi, atât profesia de arhitect, cât şi meşteşugul parfumeriei, au ca nucleu managementul de proiect şi dedicarea spre fiecare detaliu. De exemplu, flacoanele prezintă un tub invizibil, realizat printr-o tehnologie specială. O materie de studiu deosebit de dragă mie este istoria artei şi a arhitecturii, în această cronologie găsind numeroase intersecţii cu evoluţia parfumeriei, în special prin spiritualitatea unei societăţi şi prin patronajul monarhilor şi al elitei.
– V-aţi născut în Mexic, un loc binecuvântat cu multiple influenţe culturale ce conferă poporului său o profundă spiritualitate. Cum aţi adaptat o asemenea moştenire în proiectele dumneavoastră?
Mexic este o ţară cu o dimensiune emoţională profundă, spre deosebire de societăţi poate mai avansate, dar în acelaşi timp mai sterile. În Mexic găsim atât spiritualitate, cât şi pasiune. Aceste trăsături le resimt şi când privesc înăuntrul meu. Vocea sângelui şi a inimii mă învaţă, totodată, entuziasmul pentru frumuseţea şi neprevăzutul din viaţă şi din munca mea, un dar pentru care sunt recunoscător. Nu m-aş fi gândit că voi ajunge, prin prisma activităţii mele, să descopăr Bucureştiul, spre exemplu, într-o vizită ce-mi aduce o deosebită bucurie. Cred, sincer, că sufletul şi personalitatea mea au fost modelate prin spiritul mexican, explicând într-o anumită măsură afinitatea pentru frumos. În acelaşi timp, înaintaşii mei sunt de origine poloneză, turcă, greacă şi rusă. Intersectându-mă cu atâtea influenţe culturale, mă pot adapta foarte uşor şi mi-am dezvoltat o viziune meditativă, punându-mi mereu întrebări referitoare la mediul la care sunt expus. Îmi place diversitatea culturală şi nu sunt tocmai convins de comunităţile în care totul pare la fel. Uniformitatea aceasta mi se pare o minciună. Am o oarecare reţinere când aud oameni ce declară că, într-un anumit loc, o anumită activitate este realizată la fel de sute de ani. Franţa, Italia, Germania sunt ţări compuse, în istoria lor, dintr-un mozaic de regiuni, fiecare cu istoria, tradiţiile şi spiritul său. Mexicul este diferit – cred că esenţa sa poate fi cel mai frumos tradusă de realismul fantastic ce caracterizează opera lui Gabriel García Márquez.
– Ce teme – peisaje, sentimente, momente în timp, anotimpuri, alegorii – sunt cele mai solicitante în a fi recreate? Cum asociaţi notele cu un nucleu atât de abstract?
Momentele cele mai frumoase sunt, în acelaşi timp, şi cele mai personale, aşadar cele cu care rezonăm cel mai profund sunt şi cele mai încărcate de emoţie. Când ceva mă emoţionează, voi descrie acea poveste astfel încât, inevitabil, va evoca un moment sensibil şi pentru receptorii săi. Tânjim cu toţii după astfel de descrieri. Nimeni nu-şi doreşte un parfum al cărui concept să fie de tipul: „eu stând în ploaie”, nimeni nu este interesat de așa ceva. Spre exemplu, acesta este unul dintre motivele pentru care eu iubesc istoria. Nu trebuie să cunoaştem cultura aztecă pentru a ne atinge legendele lor. Eu nu am crescut în Rusia, dar totuşi ador opera lui Puşkin. În acelaşi timp, voi evita întotdeauna o tematică negativă, precum cea a războaielor, a sângelui, a betonului. Avem suficient negativism şi urât în jurul nostru, de ce să-l transpunem şi în parfumerie?!
– Ce preţuiţi cel mai intens în această artă şi cum vedeţi implicarea tuturor maeştrilor în conservarea parfumeriei artizanale într-o eră dominată, cel puţin în dimensiunea sa cantitativă, de parfumurile industriale?
Cred că ar trebui să înţelegem că nu noi alegem grosul din această industrie. Noi, parfumeria de nişă, mai degrabă am putea fi priviţi, în opinia mea, ca o faţă nevăzută a industriei, stabilind tendinţe şi setând direcţii. Această percepţie a muncii noastre impune şi o anumită responsabilitate. Într-adevăr, nu dominăm piaţa, nu avem o cotă amplă a profitului şi nici nu ne aflăm într-un context tocmai prielnic, înţelegerea muncii noastre necesitând o anumită educaţie. Cred că doar educaţia, informaţia ne permite să putem percepe şi îmbrăţişa frumosul. Trebuie doar să avem răbdare şi să rămânem la fel de implicaţi.
– Dacă ar fi să traduceţi o metaforă a esenţei luxului într-un parfum, cum v-ar plăcea să se prezinte acesta?
Dincolo de seria de atribute care-l definesc, luxul se bazează pe starea de bine. Cred că, pentru a conştientiza luxul, trebuie să ne aflăm într-o stare de calm, în care nicio necesitate elementară să nu ne fie afectată. Luxul este reprezentat de timp, răbdare, spaţiu, dar în acelaşi timp este reprezentat de un dar intangibil şi poate chiar indescriptibil. Percep luxul drept echilibrul perfect între fizic şi emoţional şi l-aş traduce printr-un parfum foarte corporal, dar care te poartă înăuntrul sufletului, îţi trezește o stare de reverie legată de ceea ce iubeşti, neseparându-te de propriul trup. Are legătură cu propria viaţă, cu propriile aspiraţii, cu propriile afinităţi.
Interviu realizat de: Diana Șerpoianu
