În universul parfumeriei de nișă, unde rafinamentul devine limbaj, Izabela Bossi creează nu simple esențe, ci povești olfactive ce traversează timpul, emoția și cultura. În viziunea sa, parfumul este mai mult decât un accesoriu rafinat: este o formă de expresie intimă, care însoțește intimitatea, construiește identități olfactive autentice și are forța de a clădi punți între oameni, de a invoca amintiri uitate și de a da trup emoțiilor subtile, devenind astfel un partener discret al vieții interioare, acolo unde cuvintele nu mai ajung, dar unde arta simțurilor începe cu adevărat.
Doamnă Bossi, povestiți-ne puțin despre parcursul dumneavoastră profesional. Cine sunteți și cum ați ajuns în lumea parfumeriei?
Mă numesc Izabela Bossi și sunt parfumier independent, cu o experiență de peste opt ani în universul parfumeriei de nișă – un domeniu care pentru mine nu este doar o profesie, ci o vocație. Am aprofundat arta mirosului la Grasse, în inima parfumeriei franceze, acolo unde tradiția și rafinamentul se împletesc cu inovația și unde am avut privilegiul de a studia compoziția parfumată în toată subtilitatea și exigența ei.
Ce reprezintă parfumeria pentru dumneavoastră, dincolo de profesie?
Parfumeria, pentru mine, este o formă de creație intimă, o artă invizibilă care are puterea de a construi poduri între oameni, de a trezi amintiri uitate și de a însoți emoțiile cele mai fine. Fiecare parfum pe care îl creez este o poveste olfactivă atent sculptată, în care nu doar alătur esențe, ci ascult, traduc și distilez stări, gesturi, tăceri.
Cu cine colaborați și ce tip de proiecte desfășurați?
În activitatea mea colaborez cu branduri, instituții culturale și clienți care împărtășesc aceeași viziune asupra luxului discret și a eleganței autentice. În calitate de consultant olfactiv, însoțesc echipe și proiecte în procesul de creare a identității parfumate – fie că este vorba despre dezvoltarea unui concept unic, despre integrarea parfumului în spații și evenimente sau despre masterclassuri care traduc această artă pe înțelesul publicului curios și rafinat.
Ce rol joacă parfumul în istorie și în viața noastră de zi cu zi?
A te parfuma este un act cât se poate de omenesc – din cele mai vechi timpuri, de când oamenii înălţau fine miresme de tămâie spre slava zeilor, şi până la istoria mai recentă a seducţiei din societăţile laice, miresmele frumoase şi îmbietoare au jucat un rol aparte, răpindu-le oamenilor judecata, îmbătându-le simţurile, vindecându-le rănile sau pur şi simplu aducându-i pe oameni împreună.
De ce credeți că simțul olfactiv a fost, totuși, atât de puțin valorizat în cultura occidentală?
La prima vedere, pare cumva nedrept că simţul olfactiv a fost neglijat în cultura occidentală. Abia prin secolul al XIX-lea, imaginile olfactive au fost ridicate la rang de cinste în literatură prin măiestria unui poet precum Charles Baudelaire, care în poeme precum „Parfum exotique” sau „Le parfum” a reuşit să scoată la suprafaţă spectrul variat de trăiri şi imagini la care parfumul ne oferă acces. Amestecul de religiozitate şi erotism, întrepătrunderea trecutului cu prezentul şi, într-un final, confluenţa tuturor simţurilor într-un apogeu sinestezic constituie motive simboliste ce trădează omniprezenţa parfumului.
Putem spune, totuși, că parfumul a fost mereu prezent în viața oamenilor?
Poate că neglijarea simţului olfactiv în trecut ne arată nu că miresmele plăcute şi parfumurile nu au contat, ci – dimpotrivă – că ele au fost o parte organică din viaţa noastră de zi cu zi. Şi aici el se înrudeşte profund cu muzica, de vreme ce muzica mizează deseori pe acompaniament.
Ce asemănări vedeți între muzică și parfum?
Asemenea unei melodii, o mireasmă ţi se strecoară în suflet, fără să o vezi, în aceeaşi manieră difuză, ce ne stârneşte evantaiul imaginaţiei. Parfumul a fost întotdeauna o poveste: o poveste despre oameni şi epoca în care au trăit. Acolo unde călugării înălţau cântece de laudă zeilor, un parfum îi acompania tăcând, cu discreţie. Acolo unde muzica simfonică sau de operă umplea săli, parfumul umbla de la o lojă la alta, dezvoltând intrigi şi aprinzând farmece. Iar acolo unde se legau şi se dezlegau poveşti de dragoste în paşi de dans, parfumul era preotul din taină ce oficia legătura sau medicul ce vindeca rana.
Care este, în opinia dumneavoastră, puterea reală a parfumului?
Asemenea muzicii (şi poate mai mult chiar ca poezia), parfumul este un limbaj universal care marchează sensibilităţi, uneşte culturi, încântă inimi şi reconciliază suflete.
Cum percepeți parfumul în contextul actual, într-o lume tot mai agitată?
Astăzi, într-o lume tot mai grăbită, parfumul rămâne acel detaliu invizibil care ne aduce aminte de esențial – de intimitate, de emoție, de legătura profundă cu noi înșine și cu ceilalți. Nu este un simplu accesoriu, ci o prezență tăcută, rafinată, care ne scrie povestea și o șoptește mai departe, acolo unde cuvintele nu mai ajung. În fiecare creație olfactivă pe care o semnez, încerc să păstrez vie această artă sacră și să ofer fiecărui purtător nu doar un parfum, ci o amintire de neuitat, o emoție purtată pe piele, un gest de eleganță profundă și personală.
