De mai bine de două decenii, Jorge a traversat aproape toate formele spectacolului. De la muzică, televiziune și actorie, până la conversația sinceră pe care o propune prin propriul podcast, le-a încercat pe toate, iar acum se poate numi un artist complet. Însă, dincolo de luminile scenei și de imaginea publică, Jorge este un om spiritual, modest, un om care își dorește să ofere mai departe tot ceea ce el a învățat în momentele grele ale vieții. În următoarele rânduri, artistul ne vorbește despre succes, vulnerabilitate, familie, credință și nevoia continuă de evoluție.
Publicul te-a cunoscut prin muzică și televiziune. Când ai înțeles că scena va avea un loc important în viața ta?
În primul rând, vreau să îi salut pe toți cei care citesc acest interviu. Și ca să revin la întrebarea ta, cred că mi-am dat seama că vreau să urmez o carieră artistică în jurul vârstei de 20 de ani, atunci când am participat la competiția „Popstars”, care a avut loc la Pro TV. Emisiunea era o combinație între „Vocea României” și „Românii au talent”. După șase săptămâni de cantonament am ajuns în trupa Cocktail și, de acolo, restul e istorie.
Tatăl tău a avut o trupă în tinerețe. Ți-a influențat acest lucru parcursul profesional?
Într-adevăr, tata a avut o formație de muzică machedonească și obișnuia să cânte la nunți, iar eu, în copilărie, mergeam cu el la evenimente. În plus, mă punea să învăț anumite melodii și să le cânt în casă. Țin minte că, în jurul vârstei de 5 ani, am mers cu el la o nuntă, m-a urcat pe o masă și m-a pus să cânt „Live Is Life”. Așadar, am avut cultura asta de a fi pe scenă. Tatăl meu mi-a insuflat această pasiune.
Cât de mult crezi că te-a ajutat aspectul fizic în parcursul tău profesional și cât a contat talentul?
Poate o să sune ciudat, dar cred că talentul și munca au contat mai mult. Frumusețea poate doar să îți deschidă o ușă, însă munca depusă, seriozitatea, ambiția și perseverența te ajută să devii longeviv. Cred că toate confirmările pe care le-am primit de-a lungul anilor au venit datorită talentului și muncii. Sper ca și generațiile care vin să aibă disciplină în muncă, pentru că mulți vor totul de-a gata și își doresc să ajungă celebri peste noapte, fără să știe ce înseamnă să iei lucrurile treptat.
În plus, cred că, uneori, aspectul fizic m-a încurcat. De exemplu, nu am jucat în niciun film până acum doi ani, când mi s-a propus un rol în „Retreat Vama Veche”. Deși mergeam la cel puțin zece castinguri pe an, am fost refuzat la toate pe motiv că regizorii nu căutau tipologia mea, fiind considerat „prea frumos”. Acel moment a fost șocant pentru mine, deoarece mă uitam în străinătate și vedeam că majoritatea actorilor sunt aleși tocmai datorită aspectului fizic, așa că nu înțelegeam de ce eu nu sunt acceptat.
Așadar, în ceea ce mă privește, cred că 40% este talent, 40% este muncă și 20% disciplină.
Ce ți-a oferit actoria și muzica nu a făcut-o?
Nici nu știu dacă pot să le compar. Cumva ele sunt complementare, pentru că eu am jucat în spectacole de musical. Însă actoria a fost o meserie pe care a trebuit să o descopăr, în timp ce muzica a fost în mine dintotdeauna. În plus, cred că actoria mi-a oferit șansa să explorez laturi ale mele pe care nu aș fi putut să le descopăr prin muzică. Acest lucru s-a datorat faptului că am intrat în pielea personajelor, iar asta a presupus să înțeleg ce a mâncat acel personaj la micul-dejun, de ce s-a îmbrăcat așa sau de ce gândește așa. Atunci când interpretezi un rol, trebuie să te transformi în acel personaj și asta scoate la iveală niște abilități pe care nu ai cum să le revelezi prin muzică.
Ai păstrat vreodată ceva dintr-un personaj pe care l-ai interpretat?
După ce am jucat opt ani rolul lui Romeo din piesa „Romeo și Julieta” la Teatrul Național de Operetă, e posibil să fi transpus atitudinea personajului și în viața reală.
Deși de mic copil mi s-a spus că sunt frumușel și asta m-a făcut să am o foarte mare încredere în mine – fapt care m-a ajutat și în interpretarea personajului –, atitudinea de pe scenă a lăsat și ea urme.
Pe lângă actorie și muzică, astăzi ai și un podcast, un spațiu în care întâlnirea cu oamenii este mult mai directă. Ce te-a făcut să îți dorești acest tip de conversație?
Podcastul este proiectul meu de suflet și l-am pornit cu ideea de a oferi oamenilor soluții la diferitele probleme ale vieții. Nu l-am făcut pentru notorietate sau bani. Pur și simplu am simțit că e momentul să le ofer oamenilor care mă privesc ceva de calitate. Și sper că am reușit asta. În plus, noul sezon este axat mai mult pe dezvoltare personală; am ca invitați mulți psihologi, oameni de la care avem ce învăța.
A existat vreun invitat sau vreo discuție din cadrul podcastului care ți-a rămas în minte mult după ce s-au oprit camerele?
Am filmat deja mai mult de 120 de episoade și din toate am învățat câte ceva. Pe mine m-a ajutat foarte mult să evoluez și am înțeles că povestea de viață a unui om poate fi terapie pentru cei din jur. Totodată, prin intermediul podcastului am observat că oamenii de succes au în comun faptul că, în prima perioadă a vieții lor, au trăit un șoc puternic, care le-a dat puterea să mute munții. Iar asta nu este un lucru mic.
După mai bine de 20 de ani în showbiz, cum te raportezi acum la succes?
Succesul astăzi este, mâine nu este. Și așa cum spun la fiecare final de episod de podcast: „Capul sus, nasul jos”. Important este să fii tot timpul cu capul sus, indiferent ce se întâmplă, și mereu să fii cu nasul jos atunci când dai de succes, pentru că altfel te va costa.
Pe lângă parcursul artistic pe care îl cunoaștem cu toții, ai scris și o carte. Ce anume te-a determinat să faci acest lucru și ce impact îți dorești să aibă în viața oamenilor?
Din fiecare carte pe care am citit-o am rămas cu un citat, cu un concept. Îmi doresc ca prin acest volum să ofer niște soluții, niște exerciții care să îi ajute pe cei care îl citesc să treacă peste anumite probleme sau situații din viață.
Mi-am propus să ofer din cunoștințele pe care le-am dobândit și din lucrurile care pe mine m-au ajutat să fac față unor perioade mai grele din viața mea. Nu este o carte autobiografică – este o carte despre ambiție, despre puterea interioară și puterea de a te descoperi pe tine dincolo de frustrări sau nereușite, pentru a putea ajunge la potențialul tău maxim.
Crezi că tu ți-ai atins acest potențial?
În anumite domenii, da, însă cred că mi-am atins potențialul undeva la 20% din ceea ce îmi doresc să fac. Cred în existența unui potențial nelimitat. Important este să îți dorești mai mult de la tine. Și mai cred că un mod bun de a-ți trăi viața este să tinzi să îți atingi potențialul maxim, deși nu știu dacă este posibil așa ceva.
Publicul te știe sub toate formele artistice, dar cine este George atunci când este acasă?
George este un om focusat pe copii și pe afaceri. Am învățat să nu mai fiu omul-orchestră și să deleg, ceea ce este esențial. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu pot să le fac pe toate singur și să îmi asum atât câștigurile, cât și pierderile.
E ceva ce nu știe publicul despre tine?
Nu cred că există ceva ce publicul nu știe despre mine, pentru că am fost foarte transparent în media și am spus tot ce era de știut.
Care a fost cea mai grea lecție pe care ai învățat-o de-a lungul timpului?
Cea mai dureroasă lecție pe care am învățat-o a fost că nu poți învinge bisericuțele din industria divertismentului doar cu talent și muncă. Poți să fii omul potrivit la locul potrivit, dar sunt momente în care nu poți să bați „relațiile”. Uneori ești învins de situații care nu țin de tine și trebuie să înțelegi că pur și simplu nu este momentul tău.
Cum ai depășit cele mai dificile momente din viața ta?
Prin rugăciune. Credința a fost stâlpul meu cel mai important. Am trecut prin ele cu răbdare, plâns, descărcare și datorită faptului că nu mi-a fost rușine să vorbesc despre lucrurile care mă apasă. Uneori am fost poate prea expus în presă și, acum, dacă aș lua-o de la capăt, nu mi-aș mai expune familia.
Te-a afectat ce s-a scris în presă despre tine?
Nu știu dacă m-a afectat, dar muncești o viață întreagă pentru o carieră artistică, ai zeci de spectacole, emisiuni TV, iar în final ajung să se scrie în ziare titluri precum „Jorge și soția lui cu zece ani mai mare”. Înțeleg că presa online trebuie să câștige clickuri per articol și nu mă supăr, dar nu înțeleg de ce trebuie să fiu privit prin această lentilă.
Ai vreun regret?
Zero regrete. Sunt omul care, la un moment dat, și-a dorit să facă anumite lucruri sau nu a înțeles de ce nu s-au întâmplat. Totuși, îmi dau seama că sunt rezultatul capacității mele de a face lucrurile și nu am de ce să mă supăr dacă nu am reușit întotdeauna. Asta ar însemna să mă supăr pe mine, iar eu vreau să mă iubesc. Prefer, astfel, să caut modalități de a fi mai bun ca om și de a realiza mai multe.
Tu și soția ta ați trecut și prin perioade mai complicate. Ce reprezintă pentru tine familia în momentul acesta al vieții?
Cred că familia trebuie să reprezinte întotdeauna totul și să aibă prioritate, indiferent ce se întâmplă. Poate nu a fost mereu așa, dar acum nu mi-aș mai urmări ambițiile în carieră dacă ar fi în detrimentul familiei. Am înțeles că lipsa de implicare îmi afectează copiii, iar eu vreau să fiu lângă ei. De aici vin și toate proiectele pe care le-am dezvoltat, inclusiv podcastul, pentru că acestea îmi permit să fiu mai mult timp lângă copiii mei.
Te-ai simțit vreodată pierdut?
De foarte multe ori.
Și cum te-ai regăsit?
M-am regăsit prin rugăciune. În plus, în fiecare zi mă forțez să spun afirmații pozitive, care să mă ajute să văd viața printr-o lentilă pozitivă.
Te simți un om împlinit în momentul de față?
Mă simt un om mulțumit, ceea ce cred că înseamnă mai mult decât un om împlinit. Pentru că eu sunt un om greu de mulțumit. Și dacă sunt mulțumit, înseamnă că sunt bine.
Mereu am avut așteptări mari de la mine și de la viață. Am muncit inclusiv ca ospătar sau ca DJ și am făcut vânzări door-to-door doar ca să-mi ating bogăția la care visam de mic. Asta deoarece întotdeauna mi-am dorit să fiu bogat, chiar mai mult decât să fiu apreciat.
Ce înseamnă luxul pentru tine?
Dacă mă întrebai acum zece ani, luxul pentru mine era reprezentat de mașini scumpe, iahturi, petreceri și să fiu în revista LUXURY. Acum, luxul pentru mine este să fiu cu soția mea pe o plajă, să nu am telefonul cu mine și să îmi știu copiii în siguranță.
Ce proiecte mai pregătești?
Deocamdată sunt concentrat pe proiectele pe care le-am lansat anul acesta, și anume aplicația MindTalk – o platformă de dezvoltare personală cu meditații de relaxare, exerciții de respirație ghidată și afirmații pozitive. De asemenea, am dezvoltat, alături de doi parteneri, Ionuț Bâra și Bogdan Nicolae, și o aplicație numită Bursierul, care direcționează oamenii către investiții pe bursa americană.
În ceea ce privește partea artistică, am podcastul. În rest, nu am găsit niciun proiect despre care să simt că mi se potrivește. Poate mi-ar plăcea să joc într-un spectacol, poate că mi-ar plăcea să am concertul meu la Sala Palatului, dar știu că toate se vor așeza la momentul potrivit.
