Pe parcursul a mai bine de un secol, jacheta safari și-a cimentat poziția de piesă de bază atât în garderoba masculină, cât și în cea feminină. Inițial apreciată pentru pentru practicalitate, a ajuns să depășească statutul strict utilitar, devenind o emblemă a eleganței.
Un pic de istorie
Așa cum îi sugerează denumirea, jacheta safari a fost creată pentru a fi purtată în expedițiile prin Africa. Istoria acestui tip de jachetă pornește de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai exact, din anii 1899-1902, când trupele britanice au fost staționate în Africa de Sud pe durata celui de-al Doilea Război al Burilor. Armata avea nevoie să poarte uniforme care să protejeze cât mai bine de temperaturile ridicate, care să fie răcoroase, dar și practice. Astfel, uniformele lor erau realizate din pânză de bumbac, constând în pantaloni lungi și largi, și jachete prinse în talie cu ajutorul curelelor.
Aceste jachete – precursoarele jachetelor safari – aveau buzunare largi fie la nivelul pieptului, fie în lateralele taliei, fie în ambele locuri, și includeau de asemenea epoleți care serveau să arate rangul militar. De asemenea, gulerele erau largi, pentru a permite o ventilare cât mai bună a corpului. Culorile uniformelor fuseseră la rândul lor special alese pentru funcționalitatea lor, fiind preferate nuanțe de bej închis, care nu atrăgeau razele soarelui.
La începutul secolului XX, genul acesta de jachete au început să fie purtate de civilii care explorau teritoriile africane. Printre aceștia se număra Theodore Roosevelt, fost președinte al Statelor Unite ale Americii, care a petrecut un an întreg (între 1909 și 1910) în Africa centrală și de est. Vestimentația lui Roosevelt fusese creată de Ben Willis, care lucra pe atunci pentru brandul american Abercrombie & Fitch.
La scurt timp după, Ernest Hemingway a popularizat la rândul său look-ul safari purtând jachete în acest stil create pe comandă pentru el de Willis & Geiger Outfitters, o companie specializată pe haine pentru expediții în natură. Hemingway a vizitat estul Africii în 1933 alături de soția sa, o vizită de explorare care a inspirat două dintre cele mai cunoscute opere literare ale sale, „The Snows of Kilimanjaro” și „The Short Happy Life of Francis Macomber”.
La momentul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, jacheta safari era deja o piesă vestimentară preferată atât de trupele militare britanice, cât și de cele germane. Civilii italieni aveau de asemenea o afinitate specială pentru acest look. Cu mici variații, acest gen de jachetă era purtat atât în expedițiile militare, cât și în călătoriile oamenilor de rând.
După terminarea războiului, jacheta safari a ieșit din sfera strict utilitară și a început să fie apreciată ca piesă vestimentară fashionable. A fost adoptată de diverse staruri de la Hollywood: Douglas Fairbanks Jr. a purtat o astfel de jachetă în filmul „Safari” (1940), iar Gregory Peck a purtat la rândul său acest look în filmul „The Snows of Kilimanjaro”, o adaptare a nuvelei lui Hemingway, apărută pe ecrane în 1952. Clark Gable a contribuit de asemenea la popularizarea look-ului purtând jachete safari în filmul „Mogambo”, în 1953.
Timp de aproximativ un deceniu, jacheta safari nu a mai fost în topul tendințelor vestimentare, însă acest lucru s-a schimbat în 1967, când Yves Saint Laurent a lansat o colecție în care a pus accentul pe această estetică, făcând din jacheta safari, pe care a numit-o „La Saharienne”, un hit instant. Look-ul a ajuns să definească moda anilor ’70 datorită lui. Două dintre muzele lui Saint Laurent, Betty Cartroux și Loulou de la Falaise, erau adesea îmbrăcate de acesta în jachete safari. Datorită lor, acest stil, asociat cândva cu forțele militare, a căpătat conotații elegante, începând să fie asociat în mintea publicului cu vestimentația femeilor sofisticate.
În 1974, actorul Roger Moore a popularizat și mai mult acest gen de jachetă, purtând o versiune albă în filmul „The Man with the Golden Gun”, precum și ulterior în alte trei filme din seria James Bond. Pe durata restului anilor ’70 și în anii ‘80, jacheta safari a fost de asemenea îndrăgită și purtată adesea de regizorul Francis Ford Coppola și de către Prințul Charles.
Jachetele safari au continuat să își mențină locul atât în garderobe masculină, cât și în cea feminină de-a lungul următoarelor decenii. În anii ’90, nivelul lor de popularitate a scăzut, însă pe durata anilor 2010, au revenit în tendințe. La momentul actual, se bucură din nou de un moment de glorie, o multitudine de designeri incluzându-le de câteva sezoane încoace în colecțiile lor.
Inspirație de pe podiumuri
Elie Saab nu numai că a inclus jacheta safari în colecția sa pentru vară 2025, ci a făcut-o starul acesteia. Multiple variații ale jachetei și-au făcut loc pe podium în colecția pentru vara 2025, în look-uri menite să recreeze estetica expedițiilor în Africa – alături de pantaloni largi, drepți, sau cu pliuri lejere și strânși pe gleznă. Stylingul prezentării a variat între look-ul cu talia accentuată de cordoane sau de șireturi, conform esteticii originale a jachetei safari, însă aceasta a apărut pe podium și descheiată.
În colecția Kenzo, jacheta safari a fost imaginată în nuanțe pastel, iar imaginea sa a fost influențată de jachetele militare. A apărut pe podium în variantă cu mâneci lungi, dar și sub forma unei veste din piele întoarsă, purtată alături de o fustă cu franjuri.
La Mugler se remarcă de asemenea inspirația militară, nu numai în verdele kaki în care a apărut jacheta safari pe runway, ci și în croiala mai rigidă, cu umeri lați și supradimensionați, și fermoarul ce a înlocuit sistemul clasic de închidere cu nasturi sau cu cordon.
Brandul Phaeonia a oferit probabil cea mai apropiată de clasic versiune a jachetei safari, stilizată cu pantaloni scurți și completată de un mănunchi de brățări rigide și late. La Zimmermann remarcăm reinterpretări ale jachetei safari: una ca hibrid cu un trench coat, iar alta cu siluetă A-line, o croială atipică pentru o astfel de jachetă.
