Mirela Mateescu, fondatoarea companiei Vin Oriunde, și-a transformat pasiunea pentru vinuri într-o carieră de succes. După ce a făcut tranziția de la mediul corporatist către lumea rafinată a vinurilor, Mirela a devenit o figură respectată în această industrie. Cu o grație și o pasiune deosebite, Mirela Mateescu ne dezvăluie momentele care i-au schimbat viața, provocările întâmpinate și bucuriile descoperite pe acest drum, dar și secretele vinurilor rosé, de la cum să le alegem și să le savurăm, până la cele mai rafinate asocieri culinare.
Mirela, ne poți povesti despre primul moment în care ți-ai dat seama că ești pasionată de vin? A existat o sticlă sau o experiență anume care a stârnit acest interes?
Mi-am dat seama că vinul începe să fie mai mult decât o curiozitate de ordin social după o masă la care am stat cu doi domni; unul povestea despre experiența avută la o cramă în Toscana și celălalt despre vizita lui în zona Champagne, unde a fost fascinat de poveștile caselor de șampanie și meticulozitatea cu care se produce acest vin spumant deosebit. Foloseau cuvinte pe care nu le înțelegeam la momentul respectiv, dar vorbeau cu o fascinație care a trezit în mine o curiozitate și o poftă de a le vedea și eu cu ochii mei și de a le înțelege. Practic, acela a fost momentul care mi-a stârnit interesul legat de lumea vinurilor și atunci am și luat decizia de a începe primul curs despre vinuri.
Ai avut o carieră de succes în lumea corporatistă. Ce te-a inspirat să faci o schimbare atât de îndrăzneață și să devii curator de vinuri? A existat un moment sau un eveniment definitoriu care a dus la această decizie?
Am început să cochetez cu industria vinului acum zece ani, când încă eram prinsă în structurile unei corporații din domeniul imobiliar. După orele de birou mergeam la degustări de vin, în weekenduri mergeam să vizitez crame, iar vacanțele mi le făceam doar în zone viticole. Au existat, într-adevăr, două momente definitorii care mi-au influențat decizia de a părăsi mediul corporatist: neputința de a participa ca jurat în cadrul concursului național Premiile de excelență Vinul.ro, în juriul de amatori, din cauza refuzului cererii de concediu, respectiv un moment în cadrul unei ședințe de departament în care m-am surprins desenând pe colțul agendei ciorchini cu struguri și pahare de vin. După acea ședință m-am dus la managerul companiei, un om care îmi e tare drag și astăzi, și i-am spus că îmi doresc să merg pe altă cale, deși nu aveam habar despre ce anume urmează să fac. Cam așa a fost începutul… fără să mă pregătesc cu luni de zile înainte, fără să pun bani deoparte pentru primele luni de antreprenoriat, fără să caut vreun ghidaj sau o orientare oarecare.
Tranziția de la un mediu corporatist la industria vinului trebuie să fi avut provocările sale. Care au fost unele dintre cele mai mari obstacole cu care te-ai confruntat și cum ai reușit să le depășești?
Tranziția de la mediul corporatist și de la statutul de angajat la cel de antreprenor în industria vinului a venit cu multe provocări. Însă am fost un om norocos, pentru că aveam foarte multe contacte din zona de business networking din perioada în care eram om de vânzări în domeniul imobiliar. Astfel, printre contactele mele se aflau și juriști, contabili, iar atunci când am decis să devin antreprenor, am primit sprijinul necesar. În acest fel, compania mea, Vin Oriunde, a crescut sănătos și armonios. Ce nu am știut să fac la momentul respectiv a fost să-mi pun deoparte resurse financiare, pentru că, în antreprenoriat, veniturile nu sunt regulate. Acest lucru a fost provocator, dar cu ajutorul oamenilor de lângă mine am reușit să depășesc momentele mai dificile și am fost constant pregătită să lansez produse sau servicii care să fie foarte bine primite de către public, dar care să îmi aducă și încasările necesare pentru a-mi susține traiul.
Ne poți împărtăși o întâmplare memorabilă din cariera ta de curator de vinuri, care te-a marcat în mod deosebit?
Una dintre întâmplările memorabile din cariera de curator de vinuri a fost vizita la domiciliul unuia dintre deponenții care au participat la o licitație de vinuri la care am lucrat. A fost cu adevărat fascinant să găsesc aceste comori, să aud poveștile vinurilor pe care acest deponent le-a strâns de-a lungul vieții de la diverse crame sau licitații la care a participat în Franța sau Italia, vinuri pe care le-a păstrat și le-a îngrijit cu foarte multă dedicare în pivnița casei sale. Să văd un iubitor de vinuri atât de pasionat încât strânsese peste 300 de sticle de vin și știa povestea fiecăreia mi s-a părut a fi una dintre cele mai frumoase experiențe.
Recent, ai fost implicată într-un prestigios concurs de vinuri rosé. Ne poți spune mai multe despre acest eveniment și ce a însemnat pentru tine să iei parte la el?
Pe data de 13 mai a avut loc cea de-a 12-a ediție a Concursului Național de Vinuri Rosé, însă jurații, încă de la finalul lunii mai, se întâlnesc săptămânal pentru a face preselecția. În acest concurs intră doar 15 vinuri ce au fost selectate în prealabil în urma unor degustări în orb a peste 250 de alte etichete de vinuri românești. Juriul, format atât din specialiști din România, dar și din străinătate, a decretat care sunt primele trei locuri în urma unei alte degustări în orb. Îmi este foarte drag acest concurs pentru că și eu mă simt Wine Lover, așa cum se numește organizația care îl organizează, dar și pentru că este un prilej de a te reîntâlni cu oameni din industrie.
Spune-ne, noi, cei care nu suntem experți în vinuri, la ce ar trebui să ne uităm atunci când alegem un vin rosé? Există caracteristici sau etichete specifice la care ar trebui să fim atenți?
Pentru un iubitor de vinuri care nu e expert, dar își dorește să se bucure de experiența unui vin rosé frumos, primul lucru la care trebuie să fie atent este anul de recoltă. Vinurile rosé trebuie consumate proaspete și foarte proaspete. Asta înseamnă că vinul trebuie să aibă o vechime de un an, cel mult doi. Vinurile rosé cu cât sunt mai proaspete, cu atât sunt mai intense, mai aromate, mai vesele, mai cuceritoare. După doi ani, performanța olfactivă și gustativă începe să-și piardă din atractivitate și nu asta ne dorim. În al doilea rând, dacă nu știm că pinot noir-ul este foarte fructat sau syrah-ul este ușor picant, recomand iubitorului de vin să se uite la un rosé care este făcut din mai multe soiuri. Evident, una dintre recomandările cu care nu am dat greș este exploziva și cuceritoarea busuioacă de Bohotin, care, vinificată în sec într-un vin rosé, este una dintre cele mai frumoase experiențe pe care ți le poți dori într-o sticlă de vin.
Care ar fi sfaturile și trucurile mai puțin cunoscute pentru îmbunătățirea experienței de a bea vin rosé? De exemplu, există pahare specifice, temperaturi de servire sau tehnici de aerare care pot face o diferență notabilă?
Experiența de a bea un vin rosé vine cu câteva must-have-uri. În primul rând, temperatura vinului trebuie să fie una corectă pentru ca el să-ți spună poveștile lui cele mai frumoase, cu flori și fructe. Pentru asta, vinul trebuie adus la o temperatură de 8-10 grade. Fie că este băut lângă preparate culinare sau nu, temperatura și paharul din care bem vinul sunt foarte importante. Evident, vinul trebuie savurat dintr-un pahar cu picior.
Róse-ul este adesea considerat un vin versatil, dar care sunt câteva dintre asocierile tale preferate în materie de gastronomie? Există combinații surprinzătoare care i-ar putea încânta pe cititorii noștri?
Rosé-ul este, într-adevăr, un vin foarte versatil. Dacă are o aciditate foarte ridicată, poate să acompanieze un preparat care clasic ar fi stat foarte bine lângă un vin alb, iar dacă este foarte intens și bine structurat, poate să acompanieze și acel preparat culinar care în mod clasic ar fi mers lângă un vin roșu. Dintre asocierile cele mai cunoscute, rosé-ul acompaniază cel mai bine fructele de mare, paste cu creveți sau caracatiță la grătar, dar stă foarte bine și lângă quiche-uri cu brânzeturi, pe lângă un pește alb cu un ratatouille de legume. În bucătăria românească mă face să mă gândesc la o plachie de pește cu foarte multe legume, la o tartină cu zacuscă… Eu l-aș vedea foarte potrivit lângă salata de boeuf, lângă ouă umplute sau o tartină cu brânză și ardei copt. Iar dacă ar fi să vorbesc despre preferințe personale, văd rosé-ul în toată splendoarea lui lângă o pulpă de rață sau lângă un risotto cremos cu bucăți generoase de somon.
Când este cel mai bun moment pentru a bea vin rosé? Este strict o băutură de vară sau poate fi savurat pe tot parcursul anului?
Știu că există consumatori de vin meteosensibili, adică majoritatea preferă vinul alb în sezonul cald și vinul roșu în sezonul rece. Dar eu nu cred că există un moment exclusiv pentru a bea vin rosé. Nu este o băutură strict de vară și poate fi savurat pe tot parcursul anului. Eu cred că este acel vin pe care îl poți savura în orice moment – nu necesită o pregătire anterioară foarte meticuloasă, așa cum este în cazul vinului roșu. Vinul rosé reprezintă acel moment de plăcere instantanee: ai deschis sticla de vin, ai băgat nasul în pahar și te cucerește explozia de fructe și de flori. Este acea relaxare care vine imediat, pe care ne-o dorim tot timpul anului. Fie că ești alături de prieteni sau te relaxezi în liniște lângă o carte ori privind un film pe Netflix, oricând este potrivit un vin rosé.
Ce tendințe observi în industria vinului rosé și cum crezi că vor modela ele viitorul degustării și aprecierii vinului?
Industria vinului rosé câștigă din ce în ce mai mult teren, și nu o spun eu, o spune statistica Organizației Internaționale a Vinului, care urmărește ce se întâmplă în acest domeniu. În ceea ce privește vinul rosé, încă din 2008-2009 există o creștere de două-trei procente anual. Ce înseamnă asta raportat la producător? Dacă acum 25 de ani anumite crame produceau cu precădere vinuri albe sau vinuri roșii, acum nu cred că există în România cramă care să nu producă vin rosé. Acest fapt se datorează și consumatorului neavizat care nu se duce către vinul roșu foarte lucrat sau către vin alb, ci către rosé. De asemenea, observ cu bucurie faptul că cramele vin în întâmpinarea consumatorului și cu vinuri liniștite, dar și cu vinuri spumante. Un alt aspect care mă bucură este faptul că vinurile rosé românești încep să semene la culoare cu rosé-urile internaționale. Știm că ora exactă a vinurilor rosé se dă în Provence, cucerindu-ne cu acea culoare palidă a rosé-ului trandafiriu sau cu irizații de somon, dar în România se făceau vinuri rosé foarte intense. În plus, sticlele arată mai glam, iar acesta este poate unul dintre motivele pentru care rosé-ul este atât de apreciat.
Care sunt câteva dintre vinurile rosé preferate pe care le-ai recomanda cititorilor noștri?
Pentru cei care își doresc un vin rosé intens, aromat, exploziv, recomand vinurile din zona Moldovei și a Vrancei, rosé-uri din busuioacă de Bohotin sau din traminer, care încântă de la primul nas. Iar pentru cei care le preferă un pic mai liniștite, mai așezate, mai elegante sau mai discrete, recomand rosé-urile din pinot noir, din fetească neagră, din cabernet sau merlot, pe care le găsim în zona Transilvaniei sau în zona de sud. Pentru acele rosé-uri care vin din import, le recomand cititorilor să se uite foarte bine pe sticlă pentru că pot descoperi informații utile care îi vor ajuta în selecția vinului, fie că vorbim despre o medalie câștigată la un concurs internațional, fie că vorbim despre acele abțibilduri care se regăsesc pe gâtul sticlei, oferite de publicații de profil sau critici de vinuri și care oferă punctaj vinurilor. Le-aș recomanda cititorilor să nu uite de anul de recoltă. Indiferent de cât de frumoasă este eticheta, de medalia de aur sau punctele oferite de critici, anul de recoltă este cel mai important.
