Inul este un material omniprezent în colecțiile pentru sezonul cald, datorită nu numai texturii sale răcoroase, ci și aspectului sofisticat. Cu alte cuvinte, inul este perfect ca bază pentru o ținută care proiectează un aer rafinat, dar în același timp lipsit de efort.
Un pic de istorie
Inul a fost cel mai probabil, conform descoperirilor arheologice, primul material textil purtat ca vestimentație. Inul are o legătură puternică cu Egiptul Antic – la vremea respectivă, poporul egiptean considera că zeii preferă să poarte acest material și că purtându-l la rândul lor, atât în timpul vieții cât și după încetarea ei (mumiile erau de asemenea realizate din fâșii de in), vor atrage protecție divină. În Biblie este de asemenea menționat inul ca fiind materialul purtat de către îngeri. Filozoful grec Plutarh a explicat în scrierile sale că preoții vremii sale preferau să poarte in în loc de lână, pentru motivul că inul provine din plante și este varianta mai etică, spre deosebire de lână, care provine de la animale.
Inul a fost de asemenea primul material textil care a fost combinat cu alte materiale pentru a se crea cel dintâi material compus din mai multe tipuri de fibre. Acesta se numea „linothorax”, și era realizat din 15-20 de straturi de in scufundate în ulei de semințe de in, creând un material mai rigid și mai rezistent, asemenea unei armuri. Alexandru cel Mare a purtat acest material pe câmpul de luptă.
Deși exista încă din perioada antică în multe culturi și popoare, producția de in a luat amploare în Europa abia în jurul Evului Mediu. În anul 789, Charlemagne, rege al Imperiului Franc, a ordonat ca fiecare locuință să dețină echipament pentru realizarea țesăturilor din in. Apoi, pe parcursul secolului al IX-lea, comerțul de in s-a dezvoltat în Europa, în special în Olanda, Belgia și Irlanda, care aveau solul și temperatura potrivită pentru creșterea optimă a semințelor de in. Pe durata secolului al XIII-lea, o serie de zone din Franța au devenit renumite pentru metodele de țesere a inului, în mare parte datorită unei tehnici create de un croitor numit Batiste. Comerțul cu in a ajuns să fie și mai profitabil odată ce materialul provenit din semințele de in a devenit mai fin și, așadar, mai dezirabil. În Franța, țesăturile din in au fost supranumite la vremea aceea „batiste”, dar erau cunoscute și drept „materialul regilor”, datorită dezirabilității nobilimii pentru această țesătură, care era folosită nu numai pentru vestimentație, cât și pentru mobilă, perdele sau diverse alte obiecte de design interior.
În secolul al XVI-lea, Irlanda era campioană la producția de in. Orașul Belfast a fost informal denumit „Linenopolis” pe durata epocii Victoriene. În această perioadă, producția de in nu se mai realiza exclusiv manual, ci cu ajutorul unei noi tehnologii: războaiele de țesut. Invenția acestora a fost un moment-cheie în revoluționarea industriei textile. Irlanda este cunoscută și în ziua de astăzi drept unul dintre cei mai de elită producători de textile din in. În secolul al XVII-lea, odată cu colonizarea americii, producția de in a început să se dezvolte și peste ocean. Diverse părți geografice ale Americii și-au pus amprenta asupra metodelor de realizare a țesăturilor din in, fiecare reflectând frânturi de tradiție locală.
În anul 1810 a fost introdusă prima mașină de filare a textilelor, făcând ca inul să devină și mai important în economia Europei pe durata secolelor XVIII și XIX. Revoluția Industrială a servit, desigur, la popularizarea sa și mai intensă, inul devenind accesibil pentru toată populația datorită reducerii costului de producție rezultat din procesul de automatizare. Inul și-a păstrat însă alura elegantă. Elisabeta a II-a a purtat o rochie simplă din in alb la ceremonia sa de încoronare, când a devenit Regina Angliei în 1952. Pe durata întregului secol XX, inul s-a regăsit în colecțiile vestimentare ai tuturor marilor designeri de modă. Christian Dior l-a numit „asemenea marmurei pentru un sculptor, un material nobil”.
Inspirație de pe podiumuri
Inul este un laitmotiv al sezonului cald și apare negreșit în colecțiile designerilor pentru primăvară/vară – un lucru vizibil și pe podiumurile pe care cele mai cunoscute branduri și-au prezentat propunerile pentru vara 2025.
La Alberta Ferretti, inul vine sub forma unor rochii care, deși păstrează aerul relaxat și răcoros al acestui material, au o eleganță aparte datorită croielilor atent realizate, cu pense care conturează silueta și creează iluzia unei talii în forma ideală de clepsidră. O abordare mai casual și mai nonșalantă a inului se remarcă la Frederick Anderson, care propune inul sub forma unei rochii clasice, A-line, care cade puțin sub nivelul genunchiului, sau sub forma unui compleu cu pantaloni drepți și ușor largi pe picior, asortați cu o jachetă cu croială lejeră, tot ușor supradimensionată.
La Issey Miyake și Max Mara, vedem trench coat-uri din in – în primul caz cu o croială mai lejeră, iar în cel de-al doilea, cu o siluetă mai structurată. Tot Issey Miyake a pus pe podium o rochie-cămașă din in, completată de un trench coat asortat. În colecția brandului The Garment, un label din Copenhaga, inul apare sub formă de topuri structurate sau rochii fluide, însă elementul care îi dă un twist aparte este asocierea cu un alt material, anume voalul de mătase, alături de care creează un contrast de efect. La Roberto Cavalli, inul apare pe rochii scurte cu aer flirty, în timp ce în colecția Ralph Lauren, apare sub forma unor pantalonilor cargo purtați cu un pulover pe gât, ori sub formă de pantaloni scurți purtați cu un tricou marinière și o jachetă cu franjuri de inspirație Western, într-un look eclectic.
