Există oameni care vorbesc despre modă și există oameni pentru care moda vorbește despre ei. Manuela Lupașcu face parte din a doua categorie – discretă, dar asumată, feminină, ancorată în realitate și, totodată, atrasă de universul acela aproape invizibil în care hainele, stările și identitatea se contopesc. Într-o lume în care online-ul impune ritm, filtru și validare constantă, Manuela a ales altceva: direcție, autenticitate și un fel de sinceritate care nu țipă, dar care se aude clar. Am provocat-o la o conversație despre cine este ea dincolo de ecran, despre începuturi, despre modă ca oglindă a sufletului, despre feminitate ca forță liniștită și despre luxul de a fi exact cine ești. Un dialog sincer, în care am descoperit o femeie care se construiește cu grație, însă fără grabă – și care ne arată că stilul nu e un scop, ci un drum pe care îl parcurgi în pas cu tine.
Cine este Manuela Lupașcu atunci când luminile sunt stinse, telefonul este cu fața în jos și nimeni nu se uită?
Mă bucur că există interes și pentru acea versiune a mea, cea de dincolo de camere și de aparențe. Sincer, uneori și eu mă întreb de ce o țin ascunsă. Poate îmi doresc să păstrez o parte din inocență și fragilitate departe de ochii lumii.
Adevărul este că sunt momente în care îmi acord mai multă atenție fiindcă sunt doar eu, cu mine însămi, și de obicei acest lucru se întâmplă seara. Imaginează-ți: îmbrăcată în pijamale de mătase, pentru că îmi place să mă simt feminină și să mă apreciez mai mult chiar și în absența privirilor. Îmi aprind lumânări, iar în aer plutește mirosul de palo santo. Rutina de skincare devine un ritual al grijii de sine și, mai departe, urmează un cumul de sentimente și trăiri. Râd la clipuri cu pisici, plâng la filme de dragoste, urmăresc știrile zilei pentru a rămâne ancorată în realitate, iar înainte de culcare mă pierd în paginile unei cărți.
Ah, și mai este un mic secret: uneori simt o poftă nebună să desfac o pungă de pufuleți, dar nu oricum! Îmi place să o savurez cu un strop de Tabasco sau Sriracha, pentru că iubesc picanteriile. Mă consider destul de complexă și, sincer, îmi place că încă mă descopăr în fiecare zi: copilăroasă, sensibilă, curioasă, amuzantă, concentrată sau serioasă… dar mereu pregătită să mă bucur de viață și de tot ce îmi oferă.
Ești recunoscută pentru pasiunea ta pentru modă. A existat vreun moment – o amintire specifică – când ai simțit pentru prima dată că moda nu este doar ceva ce porți, ci ceva care trăiește în tine?
O amintire? Cu siguranță toate ne întoarcem în copilărie, când probam pantofii mamei, cu multe numere mai mari, și ne uitam în oglindă!
Dar dacă ar fi să mă gândesc la un moment anume, cred că ar fi acela în care am simțit presiunea pusă de cei din jur când mi-au spus că trebuie să îmi găsesc un job „serios”, ținând cont de facultatea pe care am decis să o urmez și care nu avea absolut nicio legătură cu moda. Îmi amintesc că am fost la un interviu unde bifam toate cerințele, însă nu era ceea ce îmi doream.
Am decis să risc, job not taken. Fiica cea mică și rebelă a decis să își urmeze visul. Vorbim de ani în urmă. Probabil eram puțin (sau mai mult) iresponsabilă, însă pregătită să muncesc și să lupt oricât este necesar, fiindcă nu mi-a fost și nu îmi este nici acum teamă de momentele grele. Le consider lecții din care am ce să învăț; astfel, reușesc să evoluez și să fac încă un pas către visul meu.
Înainte ca lumina reflectoarelor să te surprindă, care au fost momentele tăcute, nevăzute, care ți-au modelat calea – deciziile, îndoielile, micile victorii pe care nimeni nu le-a aplaudat?
Ca în orice activitate de antreprenor, au fost în trecut, dar sunt și acum momente de neîncredere sau de nesiguranță. Deși începe să fie o activitate acceptată, putem spune că nu este un job în mod oficial, nefiind prezentă încă în nomenclator.
Nu îți oferă confortul unui venit lunar, nu ai un program de lucru bine stabilit și există teama zilei de mâine. Aceste gânduri au pus o presiune foarte mare pe mine și au creat urme de îndoială, însă prin ambiție, muncă, perseverență și dorința de a evolua am ajuns la acele mici victorii care mi-au dat încredere că fac bine ceea ce fac.
În plus, nu o să uit niciodată când o persoană extrem de apropiată mie mi-a spus la început de drum: „Te pozezi și postezi pe internet ca să te vadă bărbații!”. M-am simțit extrem de jignită. Da, îmi place să fiu admirată și apreciată, însă nu acesta era scopul meu. Și uite cum am ajuns să am o comunitate creată din peste 80% femei, diferite și minunate în același timp.
Dacă ai putea trasa o linie de la locul în care ai început și până la locul în care te afli acum, care ar fi principalele puncte de cotitură de-a lungul acestui drum?
Dacă stau bine să mă gândesc, punctele de cotitură au fost de fapt momentele în care am ținut cont mai mult de ce cred oamenii din jur decât de ce cred sau ce îmi doresc eu.
Și așa am ajuns să învăț cât de important este să îmi trăiesc viața fix așa cum îmi doresc, fiindcă mai bine regret o decizie care la acel moment poate a părut greșită decât o decizie de a nu face un lucru pe care mi-l doresc, indiferent de rezultat.
Ai spus că, pentru tine, online-ul este o afacere și are o direcție specifică. De ce este nevoie pentru a rămâne cu picioarele pe pământ și autentic într-un spațiu dinamic care prosperă prin performanță?
Cred că cel mai important este să rămâi sincer față de tine, să îți păstrezi principiile, să nu uiți de unde ai plecat și să îți păstrezi drumul în viață, așa cum îl visezi. Sigur, ne adaptăm vremurilor și câteodată schimbarea este dificilă, însă cât timp este benefică, să o acceptăm cu brațele deschise, dar și cu mintea, să nu ne limităm singuri.
Pentru mine, quality over quantity o să primeze mereu, în orice aspect al vieții. Mă abat? Fac excepții? Cu siguranță! Încerc, văd ce mă reprezintă, ce funcționează cel mai bine, dar înainte de orice, pentru mine și nu pentru alții. Am ajuns la concluzia că oamenii apreciază efortul, dar apreciază mai mult autenticitatea.
Ce reprezintă moda pentru tine?
Pentru mine, moda nu este doar despre trenduri, piese must-have și articole vestimentare. Cu siguranță mi le doresc, cu siguranță o parte le și dețin. Dar este modul în care exprim ceea ce sunt și în egală măsură ceea ce simt.
În opinia ta, ce separă stilul de tendințe și unde crezi că se întâlnesc sau se opun cele două?
Este o linie fină. Stilul personal întâlnește tendințele potrivite. Dorința de validare și acceptare a celor din jur nu ar trebui să fie un reper. Ambele se schimbă, evoluează, dar cumva, dacă stai să te gândești, se întorc la rădăcini.
Crezi că hainele pot fi o formă de autovindecare sau de terapie? Ne poate ajuta moda să ne revitalizăm în zilele dificile?
Cu siguranță! Când spun acest lucru, nu mă refer la shopping în momente de stres sau făcut sub pretextul de „terapie”. Pentru terapie avem oameni pricepuți, dedicați și cu studii, care ne pot ajuta în mod real și care ne costă mai puțin decât o grămadă de haine cumpărate compulsiv pe care nu le purtăm niciodată.
Însă cred că ținuta pe care o aleg îmi poate dicta starea. Nu pot și nu îmi doresc să mă simt rău și să arăt rău în același timp. Cred că acest lucru ne poate afunda mai mult într-o stare proastă sau, dimpotrivă, ne poate ridica. Depinde doar de noi ce alegem. Eu aleg ca, într-o zi în care starea mea interioară nu este cea mai bună, să port o ținută care mă face să mă simt bine când mă privesc în oglindă sau într-un geam de pe stradă în care îmi văd reflexia.
Mi-am dat seama că zâmbesc necontrolat. Prima validare vine din interiorul meu și conștientizez că nu este totul atât de rău pe cât îmi imaginez și am multe lucruri în viață pentru care să fiu recunoscătoare, iar apoi, acele complimente din partea oamenilor mai mult sau mai puțin cunoscuți cu care interacționez. Am învățat să spun „Mulțumesc” și să le accept, fiindcă de atât este nevoie ca să mă simt mai bine.
Care este articolul tău vestimentar preferat și ce crezi că nu ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei?
Sincer, aș putea să spun o cămașă albă, o rochie neagră sau un costum de calitate. Și rămân în continuare piese must-have în garderoba unei femei. Dar sincer, pentru mine, totul pornește de la… zero și pe primul loc este lenjeria intimă. Este acel articol pe care nu îl arăți, dar îl simți, care nu se vede mereu, dar pe care tu l-ai văzut fix înainte de a te îmbrăca cu acea rochie neagră. Care te face să te simți încrezătoare, feminină și în același timp seducătoare sau îți oferă acel confort mult dorit.
Ce faci pentru a rămâne inspirată atunci când lumea pare neinspirată?
Mă întorc la mine și îmi pun câteva întrebări esențiale: Ce mă definește? Ce îmi place și ce mă face fericită? Ce mă reprezintă? Ce vreau să transmit? Ce simt? Fiindcă, în final, ar trebui să ne raportăm mai mult la sentimentele personale și să căutăm răspunsurile în interiorul nostru.
Care este lucrul în care crezi profund, dar pe care rar îl spui cu voce tare?
Oamenii nu poartă măști pentru a înșela, ci pentru a se proteja. Este nevoie de o doză foarte mare de curaj să te arăți lumii fix așa cum ești. Teama de a nu fi acceptat, de a fi judecat, teama de nereușită, de respingere pot pune stăpânire pe noi și astfel să ne pierdem esența.
Ce te ajută să te deconectezi de la lumea exterioară și să te reconectezi la tine? Ce hobby-uri și pasiuni ai?
Să trăiesc clipa și să mă bucur de tot ce mă înconjoară. Sunt mereu în căutare de activități noi care să mă facă să simt că trăiesc cu adevărat.
Dacă astăzi ies la o plimbare prin pădure, să respir aer curat și să ascult ciripitul păsărilor, mâine este posibil să mă vedeți sărind cu parașuta. Ascult muzică în căști, chiar și când sunt singură acasă, gătesc și îmi place să merg singură la piață pentru a-mi cumpăra flori.
Îmi place liniștea, cu ajutorul ei mă reconectez, însă în egală măsură îmi place ritmul de viață alert și adrenalina. După relaxare, simt nevoia să îmi pun sângele în mișcare.
Ce reprezintă luxul pentru tine?
Luxul, pentru mine, înseamnă cu siguranță prezența oamenilor din viața mea, familia și prietenii, dar și timpul pe care îl petrec cu aceștia. Mi-am dorit să mă înconjor de persoane care să îmi fie alături, să mă inspire, să mă motiveze și să mă susțină, iar sentimentul de iubire să vină necondiționat, de ambele părți.
Știu că alături de ei, indiferent unde mă va duce viața, voi reuși să obțin lucrurile materiale la care visez, fiindcă de mică am fost extrem de ambițioasă, mi-am dorit mai mult și consider că sunt într-o continuă evoluție, dar fără să uit de unde am plecat.
Totuși, cele mai valoroase lucruri în viață nu pot fi cumpărate, ci cultivate cu grijă și iubire.
