La două decenii de la momentul în care Spitalul Euroclinic a schimbat definitiv felul în care România privește medicina privată, spitalul continuă să fie un reper al excelenței medicale – iar în centrul acestei povești se află Lăcrămioara Micudă. Cu 15 ani de experiență în inima Spitalului Euroclinic, ea este tipul de lider care știe să țină ritmul cu un spital în care fiecare minut contează, dar și tipul de profesionist care înțelege că echilibrul personal este ingredientul discret al oricărei performanțe pe termen lung.
Într-o zi obișnuită, se află între departamente, pacienți, medici, decizii strategice și situații-limită, cu aceeași naturalețe cu care seara își găsește echilibrul în mersul la sală, în masajul care îi reface energia sau în plimbările în natură care readuc liniștea de care un lider are nevoie. Iar aniversarea celor 20 de ani de Euroclinic – primul spital privat din România – vine ca un moment de bilanț, dar și ca o celebrare a viziunii care a transformat o instituție medicală într-un reper de încredere pentru mii de pacienți.
Spitalul Euroclinic a împlinit 20 de ani. Cum arată pentru dumneavoastră acest moment de maturitate al primului spital privat din România?
Pentru mine, acești 20 de ani nu reprezintă doar un reper aniversar, ci o confirmare a unei viziuni asumate și duse până la capăt cu disciplină și consecvență. Spitalul Euroclinic a fost primul spital privat din România, o declarație de curaj într-o perioadă în care conceptul de medicină privată abia începea să prindă contur.
Astăzi, când privesc în urmă, văd 15 ani în care am învățat și am evoluat constant. Am înțeles cum se construiește excelența, ce înseamnă respectul real față de pacient și cât de mult contează fiecare om care intră în spital, fie că este medic, asistent, pacient sau membru al unei familii îngrijorate.
În cifre, maturitatea înseamnă peste 1.200.000 de pacienți, 50.000 de intervenții și cinci centre de excelență, dar în realitate înseamnă mult mai mult – înseamnă încrederea pacienților care se întorc la noi an de an; înseamnă medici care au crescut profesional sub acest acoperiș; înseamnă standarde pe care le ridicăm continuu, chiar și atunci când am putea spune „este suficient”.
Pentru mine, acești 20 de ani sunt dovada că performanța medicală poate fi construită sănătos, cu rigoare, cu investiții constante și cu o cultură a grijii care nu a fost niciodată opțională.
Lucrați aici de 15 ani. Ce v-a făcut să rămâneți atât de loială unui singur spital și cum v-a transformat această experiență?
Motivul fundamental este faptul că Euroclinic este un spital pe care l-am construit împreună cu oamenii mei, pas cu pas, specializare cu specializare, proiect cu proiect. Când recrutezi personal – medici, asistenți, oameni de suport – de la zero și îi vezi cum se formează profesional și uman sub ochii tăi, legătura devine una profundă. Peste 80% dintre angajații actuali au trecut prin mâna mea. Le-am văzut emoțiile din prima zi, le-am înțeles temerile, le-am susținut ambițiile.
Ce m-a ținut aici atâția ani? Sentimentul de responsabilitate față de ceea ce am construit. Apoi, faptul că, aici, energia se transformă în rezultate reale, în intervenții reușite, în pacienți salvați. Oamenii – pentru că, într-un spital unit, în fiecare zi ai impresia că faci parte dintr-o comunitate care trage în aceeași direcție.
Spitalul Euroclinic e o parte din identitatea mea. Este locul în care lucrez zece ore pe zi, locul în care mă simt responsabilă, provocată, dar și mândră. Este, într-un fel foarte real, „acasă profesional”.
Dacă ar fi să descrieți spiritul Spitalului Euroclinic în trei cuvinte, care ar fi acestea și ce semnificație au?
Empatie. Grijă. Calitate.
Empatia este primul pas în medicina modernă. Pacientul trebuie să simtă că este ascultat, înțeles și tratat cu adevărat, nu doar „preluat”. Grija este firul invizibil care leagă tot – de la asistenta care îți aranjează perna fără să îi spui, până la medicul care îți explică fiecare etapă. Grija este motivul pentru care pacienții revin, indiferent de timp și de context. Calitatea actului medical este pilonul fără de care restul nu există. La Spitalul Euroclinic, calitatea nu este doar un obiectiv, ci un mod de funcționare: protocoale, training, investiții tehnologice, standarde internaționale.
Aceste trei cuvinte formează esența spitalului. Ele nu sunt doar valori declarative – sunt practice, vizibile, cuantificabile.
Cum arată, cu adevărat, o zi din viața unui director de spital? Care sunt acele detalii pe care lumea din afară nu le vede niciodată?
Ziua începe înainte de ora 9:00, cu raportul de gardă, un moment extrem de important, unde discutăm pacienții internați, intervențiile planificate și eventualele complicații sau riscuri. Este un spațiu de coordonare, în care fiecare detaliu contează. Apoi urmează un carusel de activități care se desfășoară în paralel: verificări operaționale, discuții cu medicii despre cazuri complexe, întâlniri cu echipele administrative, evaluări pentru situații neprevăzute, decizii rapide atunci când cazurile o cer. Telefonul nu se închide niciodată. Nici seara, nici în weekend. Spitalul funcționează nonstop, iar eu sunt conectată la ritmul lui în permanență.
Poate ce nu vede publicul este intensitatea emoțională a acestei meserii: faptul că uneori ieși din birou cu sufletul strâns, alteori cu o bucurie discretă, iar alteori cu sentimentul că ai contribuit la o schimbare reală. Nicio zi nu seamănă cu alta, iar tocmai această imprevizibilitate îți antrenează reziliența.
Ce ați învățat despre oameni lucrând cot la cot cu medici, asistente, pacienți, familii și echipe administrative?
Că oamenii sunt, înainte de orice, fragili. Dar fragilitatea nu este un defect. Este o condiție a umanității noastre. Am învățat că fiecare pacient vine cu o lume întreagă în spate, cu frici, traume, așteptări, istorii familiale. Iar medicii și asistentele, la rândul lor, vin cu propriile povești, însă reușesc să le lase la ușă și să se dedice total pacientului. Aceasta este, în opinia mea, una dintre cele mai impresionante abilități ale profesioniștilor din sănătate.
Am învățat și că în spital se creează legături autentice, nu doar profesionale. Când treci prin situații-limită împreună cu o echipă, se creează un nivel de unitate greu de găsit în alte domenii.
Când apar momente tensionate sau situații-limită, ce parte din dumneavoastră iese prima la suprafață? Fermitatea, calmul, logica sau empatia?
Fermitatea. Este reflexul meu cel mai puternic. Urmează imediat logica, apoi calmul care te ține ancorat într-o decizie corectă. Empatia vine după ce situația este gestionată, pentru a reasigura echipa și pacientul.
Experiența de 15 ani îți formează un fel de radar interior: înveți să alegi în câteva secunde ce e prioritar, care sunt riscurile și cum mobilizezi resursele eficient.
Există o decizie dificilă sau un moment de cotitură pe care îl simțiți și astăzi în felul în care conduceți spitalul?
Da. Momentul în care am decis relocarea primei maternități private pentru a transforma Spitalul Euroclinic într-unul dedicat chirurgiei oncologice a fost o decizie strategică majoră. A însemnat renunțare, curaj și asumare. Dar a fost una dintre cele mai bune decizii pentru evoluția spitalului.
Un alt moment definitoriu a fost achiziția robotului da Vinci Xi, un pas imens în chirurgia oncologică, o investiție în viitorul medicinei și în șansa reală a pacienților noștri.
Care este acel detaliu despre dumneavoastră – o rutină, o reacție, o vorbă – care spune mai mult despre stilul dumneavoastră de lider decât orice funcție?
Cred în puterea echipei. De aceea spun adesea: „Fiecare om din acest spital este important”. Nu folosesc singularul. Spun „noi”, pentru că performanța reală este întotdeauna colectivă. Liderul este cel care creează spațiul în care oamenii pot performa, nu cel care își asumă întreaga glorie.
Ușa biroului meu este deschisă. Îi ascult, îi ghidez, îi ajut să se dezvolte. Iar faptul că avem angajați de 15 ani în același spital spune totul despre cultura pe care am construit-o.
Într-un mediu cu presiune continuă, cum reușiți să păstrați echilibrul între rigoare, responsabilitate și partea umană a meseriei?
Echilibrul vine din echipă. Am oameni extrem de bine pregătiți, de la medici-șefi, asistenți-șefi, la coordonatori administrativi care înțeleg perfect standardele spitalului. Partea umană vine din modul în care privești pacientul – nu doar ca pe un caz medical, ci ca pe o persoană care are nevoie de îndrumare, informație clară, empatie și sprijin emoțional. La Spitalul Euroclinic, „patient first” nu este o deviză, ci o practică zilnică.
Ce ritualuri personale aveți și ce rol au ele pentru dumneavoastră?
Ritualurile sunt esențiale. Fac sport, iar sportul mă reechilibrează după o zi încărcată. Masajul și sauna mă ajută, de asemenea, să îmi relaxez corpul, iar plimbările în natură sunt modul meu de reconectare cu mine însămi. Într-o meserie care consumă mult, trebuie să ai ritualuri care îți hrănesc energia și claritatea.
Cum vă protejați optimismul într-un domeniu în care realitatea poate fi adesea dură sau imprevizibilă?
Optimismul este parte din structura mea. Mă ajută să văd progresul, nu doar dificultățile. Iar în oncologie există momente de o intensitate emoțională extraordinară. Ceremonia clopoțelului, când un pacient își termină tratamentul, este unul dintre aceste momente. Îți reamintește că medicina este întotdeauna despre speranță.
Aveți un ritual – al dimineților sau al serilor – care vă ajută să vă păstrați claritatea?
Da. Dimineața – cafea și muzică de relaxare. Este momentul în care îmi așez gândurile. Iar seara este despre meditație. Pentru mine este un mod de detoxifiere mentală, esențial.
Ce valori personale vă conduc, chiar și atunci când lucrurile sunt complicate?
Empatia și respectul. Pentru colegi, pacienți și pentru oricine intră în spital. Am învățat că cea mai mare forță a unui lider este capacitatea de a vedea dincolo de propriul unghi. Și port cu mine mereu o frază care m-a marcat: „Cel mai curajos gest este să fii tu însuți într-o lume care vrea să te schimbe”.
Care este cel mai frumos compliment profesional pe care l-ați primit și pe care nu l-ați uitat?
Scrisoarea de recunoștință primită de la CEO-ul și COO-ul rețelei Regina Maria. A fost o recunoaștere a efortului, a dedicării și a rolului meu în transformarea Spitalului Euroclinic într-un spital de elită. Este înrămată și are un loc special în birou. Este, cred, unul dintre cele mai valoroase momente din cariera mea.
Ce direcții vreți să consolidați în Spitalul Euroclinic în următorii ani?
Consolidăm direcția „pacientul în centrul atenției”, investim în proiecte dedicate – Patient Care, Patient Navigator, Doctor Navigator – și dezvoltăm chirurgia oncologică, ortopedia, chirurgia ginecologică, chirurgia sânului, endocrină și oncologia medicală. Vrem ca Spitalul Euroclinic să rămână un spital sigur, eficient și inovator. Un reper.
Există o carte, o frază, o scenă de film sau un mentor care v-a rămas ca reper moral în deciziile personale?
„Un pământ nou”, de Eckhart Tolle, este cartea la care mă întorc ori de câte ori simt nevoia unei reconectări cu mine însămi. Este o lectură care m-a învățat ce înseamnă cu adevărat să trăiești în prezent, să îți depășești egoul și să descoperi acea stare de liniște autentică, în care bucuriile mici capătă din nou valoare.
A fost o carte transformatoare pentru mine, în sens profund, silențios. M-a ajutat să îmi rafinez modul de a vedea lumea și m-a învățat să las loc conștientizării, nu reactivității. Revin uneori la ea pentru că de fiecare dată descopăr altceva despre mine, despre felul în care privesc viața, oamenii și deciziile.
Există o lecție din copilărie sau din tinerețe care v-a modelat felul de a conduce de astăzi?
Da, una esențială. Bunicul meu îmi repeta mereu: „Tu poți orice, trebuie doar să găsești soluția potrivită”. Această frază, aparent simplă, a devenit pentru mine un cod interior, o forță de care m-am agățat în momentele dificile, dar și în perioadele de creștere. Mi-a dat încrederea că nu există ziduri de netrecut, doar rute de ocolit; nu există probleme imposibile, ci doar perspective care trebuie redesenate.
Am purtat această „superputere” în viața personală, în carieră, în proiecte complexe și în transformările spitalului. A devenit parte din arhitectura mea de lider.
Cum vă descriu cel mai des prietenii?
Spun despre mine că sunt o persoană veselă, caldă, cu energie molipsitoare și cu o diplomație care mă ajută să navighez situațiile delicate cu eleganță. Știu că se pot baza pe mine, iar acesta este, cred, cel mai frumos lucru pe care îl pot spune oamenii apropiați.
Cum se traduce conceptul de lux în universul dumneavoastră personal?
Pentru mine, luxul autentic nu mai are de mult legătură cu obiectele. Astăzi, luxul înseamnă experiență, emoție, timp de calitate și acele momente rare în care simți că viața curge în ritmul tău.
Îmi aduc bucurie călătoriile. Grecia, de exemplu, este locul în care mă întorc mereu. Iubesc marea lor, lumina, muzica, gastronomia, ritmul acela cald și firesc. Atena rămâne orașul meu preferat; de fiecare dată când ajung acolo, simt că mă reconectez cu ceva foarte personal.
Lux poate însemna și o experiență spa bine făcută: masaje, saună, ritualuri de relaxare. Sau o cină rafinată într-un restaurant cu stele Michelin, unde totul este construit în jurul simțurilor. Dar, la fel de bine, luxul poate fi un concert, un recital de pian, un moment de muzică clasică. Tot ceea ce îți trezește simțurile și te readuce la tine, aceea este forma de lux care contează pentru mine.
Dacă v-ați putea întoarce la Lăcrămioara din prima zi la Spitalul Euroclinic, ce i-ați spune?
Să meargă înainte fără teamă. Să creadă în viziunea ei, în oamenii pe care îi va forma și în drumul pe care îl va construi, chiar dacă uneori va părea dificil. Și i-aș spune că peste 15 ani va privi în urmă cu mândrie. Pentru că fiecare decizie, fiecare zi, fiecare pacient vor fi contribuit la crearea unui spital de elită, în care medicina și umanitatea coexistă la cel mai înalt nivel.
Interviu realizat de: Maridana Arsene
Foto: Marius Bărăgan
Styling: Rosalie Kanda
Make-up artist: Ana-Maria Barbu
Hairstylist: Livia Berceanu, Le Grand Concept
Locație: Studio Bărăgan
