Interviu cu pictorița Ingrid Juncanariu

„Dorința mea arzătoare este să migrez definitiv din lumea computerului către cea a picturii”

Scris de Ovidiu Posirca
Publicat la data de: 06-08-2019

în: Art & Design

Familiarizată din copilărie cu lumea artei, pictorița Ingrid Juncanariu și-a definitivat propriul stil marcat de un registru cromatic cald. Cu o tehnică augmentată și de experiența în zona tehnologiei, artista vorbește, în interviul acordat revistei LUXURY, despre creativitate, despre accederea în galeriile de artă internaționale și forța intuiției în realizarea picturilor.

Cum ați descoperit universul picturii și care au fost primii pași pe care i-ați făcut în această zonă?
Cred că acest univers exista deja în mediul meu familial, pentru că mi-l aduc aminte pe tata care își făcuse un mic atelier/depozit ticsit cu pânze, pensule, culori de ulei și multe obiecte sculptate de el.

La început, adoram să reproduc personaje din desenele lui Disney, în jurul vârstei de 7 ani am avut, cred, cea mai amuzantă perioadă, deoarece făcusem o pasiune din a desena halterofili și, în cele din urmă, în școala generală, căpătasem oarecare notorietate în clasă, deoarece le desenam colegilor mei personaje manga din serialele de animație, la modă în acea perioadă.

Primii pași în această direcție, dar la un nivel mai profesionist, au fost atunci când am urmat niște cursuri de pictură în cadrul unui cerc de creație din Constanța. Aici am luat contact cu alți copii cu care împărtășeam aceeași pasiune, dar cu care îmi plăcea să mă și compar, învățând și câteva tehnici de lucru, precum linogravura și pictura pe sticlă.

Ce tehnică de pictură folosiți și cum a evoluat aceasta de-a lungul carierei dumneavoastră
Folosesc preponderent culorile acrilice. Cu ceva timp în urmă le combinam cu tușuri, creioane colorate, ceracolor, vopsele de ulei. Mă fascina tehnica mixtă și în varianta de colaj, doar că eu nu decupam imagini din reviste, ci doar tăiam porțiuni din hârtii cu o anumită textură peste care pictam ce doream.

Care sunt culorile dominante din tablourile dumneavoastră și cum le alegeți?
În trecut, jonglam adesea cu contrastele cromatice. Dacă privesc în ansamblu toate tablourile pictate în ultimii ani, observ o dominantă cromatică ce este caldă, adesea culori saturate și, în cazuri izolate, fonduri închise în contrast cu forme luminoase. De obicei nu-mi propun o schemă cromatică, mă las la mâna intuiției, deci fac așa cum simt eu că aș aduce armonie sau, dimpotrivă, caut ceva cu care să „sparg” puțin compoziția.

Cum arată o zi obișnuită de pictură? Aveți o anumită rutină pe care o respectați?
Nu am o perioadă de timp concretă, alocată pictatului. În schimb, am un singur ritual peste care nu sar niciodată. După ce îmi achiziționez pânza de lucru, stau pe pat și o privesc câteva ore, timp în care îmi vizualizez compoziția. Există posibilitatea să treacă chiar o zi sau două până îmi clarific eu această imagine.

Este adevărat că imaginea din mintea mea, proiectată pe pânză, suferă ajustări care pot duce uneori la schimbarea ei completă. Cred că am nevoie de acea scânteie care să-mi confirme că mi-am imaginat ceva original și că pot să încep lucrul.

Urmăriți artiști care reprezintă o sursă de inspirație în activitatea dumneavoastră?
Apreciez atât acuratețea tehnicii folosite de pictori, cât și originalitatea compoziției. Cel mai adesea rezonez cu picturile create de Hieronymus Bosch și Francis Bacon, care au fost catalogate drept grotești. Acest bizarerism cu infuzii de elemente stranii, fantastice mi se pare mai captivant decât o pictură în care apare un subiect delicat, de exemplu o vază cu flori sau un chip angelic de femeie.

Dintre artiștii autohtoni, Ștefan Luchian mă impresionează grație sensibilității și a paletei cromatice pline de lumină. De asemenea, Adrian Ghenie a avut un traseu fascinant și consider că și-a câștigat un loc binemeritat în rândul pictorilor cu valoare universală.

Putem separa viața artistului de opera sa sau cele două elemente sunt un tot unitar?
Sincer, cred că acest aspect depinde de la individ la individ. În trecut, cele două se influențau mai pregnant, deoarece rolul unui pictor era acela de a se ocupa strict cu meseria lui și, prin urmare, o zi din viața sa era dedicată în exclusivitate acestei îndeletniciri.

Augmentează tehnologia spiritul creativ sau opusul este valabil?
O mare parte din viața mea am fost și grafician pe computer. Dacă ne raportăm la nivelul de creativitate, nu există diferențieri majore. Diferă doar mijloacele de exprimare.

În pictură ai nevoie de o pânză pe șasiu, pensule, culori, iar în domeniul computerului, un stylus cu o tabletă grafică. Fiecare are avantajele și dezavantajele ei, aici incluzând și factorul financiar.

Consider că tehnologia mi-a adus un plus, m-a ajutat să am o tehnică mai curată și niște forme mai precise în tablourile mele.

Ce urmează în continuare pentru artista Ingrid Juncanariu? Ce planuri aveți în lumea picturii?
Dorința mea arzătoare este să migrez definitiv din lumea computerului către cea a picturii. Nu vreau să mă limitez la o anumită suprafață de lucru. Am avut și câteva comenzi de pictură murală (într-un hotel și într-o hală mare, destinată jocurilor pentru adolescenți).

O altă dorință ar fi să am parte de o promovare mai vizibilă și să pătrund în galeriile de artă, în special în afara țării. Mă așteaptă în viitorul apropiat un proiect destul de interesant în Irlanda, într-un spațiu privat. Mi se pare nedrept și dureros faptul că la noi nu este suficient sprijinită arta și există numeroase lacune în ceea ce privește educația în domeniul acesta.

Am avut și aici, în spațiul mioritic, câțiva clienți minunați care mi-au acordat încrederea și susținerea lor, așa că încerc să rămân optimistă în ceea ce privește itinerarul meu artistic.

Artista Ingrid Juncanariu poate fi contactată la adresa: ingrid_juncanariu@yahoo.com

The Grand Avenue - The home of Exclusive Brands