Despre Piazza del Duomo știm că adună într-un buchet operele lui Brunelleschi, Giotto, Michelangelo și Donatello, între alții. Și, ca o altă reflecție a istoriei din Leagănul Renașterii, arta casei Torrini.
Asemeni atâtor povești luminate de speranța într-o viață nouă, timpul ar fi stins și hotărârea unui maestru al armurilor de a părăsi Scarperia natală, alăturându-se în 1269 breslei meşteșugarilor din Florenţa, dar îndemânarea lui Jacopus Turini va înnobila în legendă un simplu înscris regăsit după fix șapte secole în Arhivele Statului.
Alături de fratele său, Tura, Jacopus va impresiona prin stăpânirea fierului, de la execuţia armurilor și până la creația bijutieră, faima talentului celor doi artizani căpătând ecou până spre cealaltă cetate a culturii toscane, Siena, unde aceștia sunt chemați pentru a contribui la înălţarea Domului.
Frumoasei primiri în comunitatea meșteșugarilor din Siena i se răspunde prin formarea de ucenici, cât și prin smerenia în fața propriei arte, cei doi frați desluşind tainele emailării şi ale prelucrării aliajului niello.
O sensibilitate dezvăluită chiar și în sculptură i-a recomandat pentru lucrări ce dăinuie de secole în Siena, precum şi în comunele Montalcino şi Sant’Ansano.
Distingându-se drept întâiul bijutier al cetăţii în prima jumătate a secolului al XIV-lea, lui Giovanni Turini i se încredințează realizarea cristelniței Catedralei din Siena, creație ce luminează opere purtând semnătura lui Jacopo della Quercia, a lui Donatello sau a lui Ghiberti, prieten apropiat al maestrului.
Prestigiul de care se bucurau membrii familiei Torrini este dovedit prin numirea lor ca nobili ai cetăţii Siena, însăși această recunoaștere inspirând un nou capitol; înspre anii 1500, familia revine în regiunea natală Mugello, pribegind spre Umbria două sute de ani mai târziu.
Aceeași Florenţa din care se înalță măiestria familiei redevine cămin spre secolul al XIX-lea, onorând poate în mod curios o altă artă, după cum ne vorbește registrul breslei artizanilor mătăsari, ce-l includea pe Francesco Torrini.
Decenii mai târziu, însă, expoziţiile mondiale ale epocii victoriene devin un nou piedestal pentru strălucirea bijuteriilor lui Giocondo Torrini, creaţiile acestuia convingând chiar găzduirea la British Museum din Londra.
Moştenirea Torrini, reamintită ca promisiune a unei arte de marca Signum a lui Jacopus, devine până în zilele noastre precept pentru următoarele generaţii ale familiei.
