Dacă jumătatea anilor 2000 te-a prins în postura de adolescentă sau de „young adult”, e foarte probabil să îți pară familiar acest trend. Indie sleaze a fost estetica dominantă a perioadei 2026-2012, caracterizată de un aer puternic de nonșalanță, spontaneitate, anti-glamour, și party girl vibe.
Un pic de istorie
Dacă anii ’70 au avut punk, anii ’80 au avut new wave și rock, iar anii ’90 au avut grunge, anii 2000 au venit la rândul lor cu o versiune a conceptului de tineri rebeli care se poziționează împotriva curentului. Această estetică a primit denumirea de „indie sleaze” – „indie” provenind de la termenul „independent”, care accentua delimitarea de curentul mainstream, iar „sleaze” de la adjectivul „sleazy”, menit să încapsuleze ideea unui aspect degajat, nepăsător, nonșalant.
Înainte să aibă un nume oficial, indie sleaze era cunoscut drept look-ul iubitelor de artiști rock și punk. Kate Moss la brațul lui Pete Doherty (solistul trupei The Libertines), surprinși de paparazzi plecând către orele dimineții din diverse cluburi sau la festivalul Glastonbury în 2005, purtând un mix voit neglijent de piese de designer și haine vintage, a devenit blueprint-ul pentru estetica indie sleaze. Ținutele păreau asamblate la întâmplare, alcătuite din piese găsite pe podeaua casei sau pe canapelele cluburilor, după nopți albe. Outfiturile compuse din piese precum jeanși skinny rupți, rochii ultra scurte, șorturi din denim, cardiganuri alunecate nonșalant pe un umăr, jachete din piele cu aspect uzat, cămăși bărbătești, tricouri cu trupe, Converși, pălării fedora, dresuri deșirate, cizme cu talpă plată și lanțuri lungi încâlcite la gât, cuplate cu un machiaj messy (smoky eyes, rimel curs, rujul uneori complet lipsă) și părul aranjat neglijent, proiectau imaginea unei vieți trăite în cel mai hedonist mod.
Fenomenul indie sleaze a prins amploare în 2005-2006 și a dominat look-ul sfârșitului decadei ’00 (oficial, a fost un trend până în 2012). Kate Moss, Alexa Chung și Agyness Deyn, trei dintre cele mai rezonante nume din modeling ale vremii respective, au contribuit masiv la popularizarea acestei estetici. Ulterior, look-ul indie sleaze a fost adoptat de o serie de alte vedete ale momentului, printre care Lindsay Lohan (la vremea respectivă cunoscută pentru vibe-ul perpetuu de party girl), surorile Olsen (care tocmai depășiseră statutul de „child stars” și adoptaseră o imagine mai grunge), și Nicole Richie (care de asemenea voia să se delimiteze de imaginea pe care și-o crease în reality show-ul „The Simple Life” în care apăruse alături de Paris Hilton și să adopte un look mai rebel). Amy Winehouse, Keira Knightley, Kristen Stewart, Mischa Barton, Alison Mosshart (solista trupei The Kills), Alice Glass (solista trupei Crystal Castles) și Taylor Momsen (în special în aparițiile sale în serialul Gossip Girl, dar și ca solistă a trupei The Pretty Reckless), au adoptat de asemenea această estetică și au contribuit la popularizarea ei.
Platformele MySpace și Tumblr, predecesoarele aplicațiilor de social media din ziua de azi, au servit ca inspirație foto, documentând fenomenul și evoluția lui. Dacă inițial indie sleaze a apărut ca un look organic, purtat punctual de fetele care se îmbrăcau la întâmplare cu ce găseau la dispoziție pe moment, dorindu-și mai degrabă să trăiască clipa decât să petreacă timp punând cap la cap o ținută, câțiva ani mai târziu, look-ul indie sleaze mai degrabă mima ideea de nonșalanță și de apartenență la stilul de nightlife al starurilor care o aduseseră în mainstream. De acolo, trendul a evoluat la începutul anilor 2010 către un altul, care a devenit cunoscut drept estetica hipster, acuzată adesea pentru latura performativă, în ciuda popularității enorme de care s-a bucurat timp de o întreagă decadă.
Pe lângă starurile și IT-girls care au popularizat imaginea indie sleaze, au existat și o serie de designeri și labeluri de high street care s-au inspirat din look-ul lor, aducându-l pe podiumuri și pe rafturile magazinelor – Isabel Marant, The Kooples, Jeffrey Campbell, Diesel, American Apparel și Urban Outfitters au fost intens asociate în a doua jumătate a anilor 2000 cu estetica indie sleaze.
Inspirație de pe podiumuri
Cu cât vremurile sunt mai tulburi, moda se reîntoarce la excese, la imaginea mai puțin studiată, la ideea de hedonism, rebeliune și spontaneitate. Nu este, așadar, de mirare că indie sleaze își face revenirea în tendințe, ca reacție la contextul global socio-politic tumultuos. Dorința de escapism e evidentă în colecțiile designerilor, care aduc din nou în atenție aspectul de cool girl ce nu aderă normelor rigide, ci se îmbracă sfidând regulile.
Colecția brandului 7 For All Mankind a fost un imens omagiu adus esteticii indie sleaze originale. Despre absolut fiecare look de pe podium am putea suspecta că a fost adus cu o capsulă a timpului direct din perioada 2006-2012, de la rochiile scurte din satin cu croială gogoșar la jachetele din denim distressed și cardiganurile lungi aruncate peste umeri. Accesoriile au jucat de asemenea un rol crucial pentru a da colecției un vibe autentic de garderobă a unei party girl: modelele au purtat pe încheieturi brățări de festival, iar gențile au fost agățate de braț întocmai cum o făceau IT-girls ale anilor 2000.
Brandurile Isabel Marant și Coach au venit cu propriile reinterpretări ale indie sleaze: denim purtat direct pe piele, ținte presărate pe haine, cizme purtate cu dresuri și coliere lungi atârnate la gât.
