Una dintre cele mai rafinate bucurii ale toamnei vine din reluarea vieții culturale care animă Capitala. Opera Națională București deschide Stagiunea 2019-2020 cu premiera spectacolului „Samson și Dalila” de Camille Saint-Saëns. Regia poartă semnătura lui Giandomenico Vaccari,coregrafia a fost realizată de către Davide Bombana iar decorul și costumele de către Andreea Koch. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Vlad Conta.
Reprezentațiile cu titlu de premieră vor avea loc pe 5, 6 și 8 octombrie, începând cu ora 18:30. Deși nici una din celelalte creații de gen ale lui Saint-Saëns nu a suferit atâtea chinuri ale facerii în anii de început, la fel de adevărat este și faptul că nici una din aceste opere nu a repurtat un asemenea succes de durată de-a lungul timpului, precum „Samson și Dalila”. Încă din 1861, Camille Saint-Saëns îl uimise pe Wagner prin darurile sale. Într-o scrisoare din 1867, Berlioz îl desemnează ca pe „un maestru pianist uluitor…și unul dintre cei mai mari muzicieni ai epocii noastre”. Admirația pe care o suscită muzicienilor mai în vârstă este împărtășită de colegii lui de generație- mai ales de Bizet-, care văd în el șeful școlii muzicale franceze. Debussy, care nu îl agrea, afirma: „Saint-Saëns este omul care știe cel mai bine muzica întregii lumi”. În postura de compozitor, a abordat toate domeniile, toate genurile, atât religioase cât și profane, inspirându-se din toate stilurile, lucrând cu ușurință cu formațiile vocale și instrumentele cele mai variate.
Dacă a încheiat prin a deveni încarnarea unei tradiții academice, un bătrân ilustru căruia i s-au făcut monumente încă înainte de a muri, obosit poate, de atâtea onoruri care l-au copleșit, să nu uităm tot ceea ce-i datoreză muzica franceză și în mod deosebit întoarcerea la izvoarele cele mai nobile și mai pure ale acesteia, la ceea ce oferă ea incomparabil în materie de desen muzical, apoi o privire penetrantă și o ardoare de prozelit față de Bach și Rameau, într-o epocă în care aceștia erau aproape uitați, dacă nu chiar disprețuiți, iar la polul opus, apărarea înflăcărată a ceea ce s-ar fi putut crede că se afla foarte departe de arta lui impasibilă: demiurgii umbrei, acei muzicieni blestemați pe care în tinerețea lui generoasă îi exaltase, mai precis Liszt, Berlioz, Schumann, Wagner.
Biletele se găsesc pe http://tickets.operanb.ro/ și la casa de bilete a Operei Naționale București.