Racing MIMI a avut debutat în acest weekend, sâmbătă, la Trofeul Râşnov cu o sursă spectaculoasă (mai multe pe https://www.facebook.com/racingmimi/. Primul MINI Electric de competiție din lume este o platformă de proiecte şi dincolo de motorsport: de la promovarea de lucrări de artă, la pretexte inedite pentru a evidenția istoria valoroasă MINI.
Construit ca un răspuns la criza petrolului, Mini a debutat pe piaţă în 1959. John Cooper a fost inginerul care a revoluționat lumea Formulei 1 cu primul design cu motor amplasat în spate şi ale cărui monoposturi aduceau titlul la piloţi şi constructori în 1959 şi 1960. Cooper a recunoscut potențialul sportiv pe care îl avea Mini, un model care era iniţial fusese conceput să fie compact şi economic. Aşa se năşteau Mini Cooper şi ulterior Mini Cooper S, iar marca britanică se remarca rapid în motorsport. Cel mai faimoase victorii veneau la legendarul Raliu Monte Carlo – în 1964, 1965 şi 1967.
Însă Mini a devenit rapid un automobil popular în competiții variate din întreaga lume, pe asfalt sau macadam, pe circuite sau pe șoselele de munte, performanțele sportive nefiind rezervate numai echipei de uzină. Mulți piloți de legendă şi-au început cariera sportivă cu Mini, printre aceștia şi Niki Lauda sau James Hunt.
Totul a început cu un accident
În 1968 Andreas Nikolaus Lauda se pregătea să împlinească 19 ani. Familia îi programase un viitor clar, trebuia să urmeze studiile superioare şi să calce pe urmele tatălui şi bunicului, implicaţi în consiliile directoare ale mai multor companii şi bănci austriece.
Niki Lauda însă descoperea tot mai mult pasiunea pentru viteză, mai ales că avea ocazia să conducă în secret un nou Mini Cooper S al tatălui unui coleg de şcoală, Peter Draxler. Lucrurile s-au precipitat brusc, când într-o noapte, pe polei, aventurile cu Mini Cooper S s-au terminat cu un accident. Pentru a rezolva problema cu familia Draxler, Niki a trebuit să cumpere maşina lovită, iar pentru asta a găsit repede ajutor de la bunică. Apoi Lauda s-a ocupat de reparaţia Mini şi foarte repede a apărut o nouă oportunitate – schimbul maşinii reparate cu un Mini de curse al pilotului Fritz Baumgartner. De aceast[ dată era vorba de o maşină fără motor. În preţul tranzacţiei au intrat şi câteva antrenamente pe circuit alături de Baumgartner, iar ulterior acesta i-a oferit ajutorul pentru a instala un motor nou.
Debutul în motorsport
Aşa se face că la începutul anului 1968, după multe aventuri, Lauda avea pregătit un Mini de curse şi se înscria în Campionatul Naţional de Viteză în Coastă austriac, unul foarte redutabil care aducea la linia de start modele de LeMans sau monoposturi de Formula 1.
Debutul a venit pe 15 aprilie, la Cursa de Coastă de la Bad Mühllacken. O vreme excelentă de Sâmbăta Mare aduna aproximatv 12.000 spectatori. Înscris sub numele de A. N. Lauder, cu numărul de concurs 128, Niki se lupta în clasa de sub 1300 cmc, una foarte disputată şi echilibrată, cu multe modele Mini.
Cu un motor nou instalat, pentru prima manşă de concurs a primit recomandarea de a nu depăşi 8000 rpm şi aşa a terminat pe locul trei. Cum motorul s-a comportat excelent, limita a fost urcată la 8500 rpm şi a doua manşă a fost câştigată. Performanţa a fost suficientă pentru ca tânărul debutant să termine pe locul doi în clasă.
Un lung şir de victorii
Două săptămâni mai târiu, pe 28 aprilie, în cursa de coastă de la Villach, a câştigat pentru prima dată în clasă. Pe 5 mai, pe traseul de 6,5 km de la Alpl, se impunea autoritar cu un avans de 11 secunde. Pe 26 mai, la Engelhartszell, a fost prima cursă în condiţii de vreme dificile. A fost prima victorie a lui Niki pe ploaie şi ultima cursă cu Mini, pentru că la jumătatea sezonului, după ce dominase clasa încă de la debut, s-a orienta către o maşină mai performantă.
Sezonul de debut, în 1968, i-a adus în total lui Lauda 8 victorii în clasă, un loc doi şi un abandon dintr-un total de 10 curse. Cu numărul 128 pentru MIMI EVO noi evocăm acest început de carieră incredibil, cu un Mini Cooper S, legendarului pilot de Formula 1, Niki Lauda.
