Stilul modern de viață influențează cantitatea de activitate fizică și alimentația, ducând astfel la o tendință crescătoare în ceea ce privește prevalența obezității morbide la nivel mondial. Doar un număr mic de cazuri are la bază o etiologie hormonală. Cauza principală a obezității este reprezentată de comportamentul alimentar, iar schimbarea stilului de viață, cu includerea exercițiilor fizice și a dietei sărace în grăsimi, este esențială pentru tratamentul pacienților obezi.
Riscurile principale ale obezității nu sunt reprezentate neapărat de aspectele estetice, secundare excesului de greutate și minore în comparație cu adevăratul pericol, reprezentat de bolile asociate acesteia.
Printre bolile asociate obezității, considerate complicații ale acesteia, se numără:
- modificarea metabolismului lipidic, cu creșterea trigliceridelor și colesterolului;
- diabetul zaharat de tip 2;
- hipertensiunea arterială;
- sindromul metabolic, care este o combinație între creșterea glicemiei, hipertensiunea arterială, precum și creșterea nivelului trigliceridelor și scăderea HDL-colesterolului (colesterolul bun);
- boli cardiace;
- accidente vasculare cerebrale (AVC);
- tulburări respiratorii, printre care apneea de somn – o afecțiune a somnului serioasă, ce implică oprirea repetată a respirației în somn;
- litiază veziculară – calculi la nivelul colecistului (pietre la fiere);
- afecțiuni ginecologice, precum infertilitate și cicluri neregulate;
- disfuncții erectile și alte afecțiuni sexuale;
- steatoză hepatică non-alcoolică (depunerea grăsimii la nivelul ficatului, producând inflamarea și sclerozarea acestuia);
- cancere uterine, de col, endometriale, ovariene, mamare, de colon și rect, esofagiene, hepatice, pancreatice, precum și cancer de prostată și rinichi;
- artroze – dureri articulare datorate modificării articulațiilor supuse timp îndelungat unei greutăți mari.
În afara acestora, un aspect important este reprezentat de modificarea calității vieții din cauza: depresiei, dizabilităților, problemelor sexuale, sentimentului de rușine și vină, izolării sociale, capacității scăzute de muncă.
Pe termen lung, activitatea fizică și dieta influențează doar 10% dintre obezi, astfel încât, în cazul unui eșec al modificării stilului de viață, ar trebui luată în considerare chirurgia bariatrică (chirurgia obezității), ce reprezintă o specialitate relativ tânără, cu progrese deosebite în ultimii 20 de ani. Potrivită acestui tip de pacienți este una dintre metodele bariatrice restrictive, care asigură eficiență susținută pe o perioadă îndelungată, restul metodelor (pastile de slăbit, hipnoză etc.) dovedindu-și ineficiența pe termen lung. Metodele bariatrice restrictive sunt cele mai eficiente, în ceea ce privește abordarea profilului pacienților ce suferă de obezitate morbidă, în special asupra pacienților care au un istoric îndelungat de aport caloric mare și nivel scăzut de activitate fizică în timpul adolescenței. În urma chirurgiei bariatrice, scăderea excesului ponderal este puțin influențată de tipul de operație, factorul-cheie
fiind reprezentat de cooperarea pacientului în perioada postoperatorie.
Plicatura gastrică, numită uneori și pseudo-sleeve gastric, funcționează precum un sleeve gastric, prin micșorarea dimensiunilor stomacului, fără rezecția acestuia, reducându-se astfel cantitatea de alimente ce pot fi ingerate. Deși este considerată o tehnică nouă în arsenalul chirurgiei obezității, rezultatele pe termen scurt sunt foarte promițătoare: scăderea substanțială în greutate, îmbunătățirea importantă a bolilor cardiace produse de obezitate, precum și o rată scăzută a complicațiilor postoperatorii.
Plicatura gastrică este o intervenție chirurgicală restrictivă, prin care se reduce dimensiunea stomacului cu aproximativ 75%, ducând la apariția precoce a senzației de sațietate. Fiind realizată pe cale laparoscopică, inciziile la nivelul abdomenului sunt foarte mici, iar durata intervenției este de aproximativ două ore. Cele mai multe studii efectuate demonstrează rezultate pozitive comparabile cu cele ale procedurilor bariatrice bine standardizate. Scăderea ponderală pe termen scurt este de 30 – 55% din excesul de masă corporală, iar îmbunătățirea afecțiunilor cardiace și diabetului zaharat de tip 2 este comparabilă cu cea obținută în urma sleeve-ului gastric.
Datorită faptului că este o procedură prin care se efectuează micșorarea fără a se rezeca stomacul (ca în cazul gastric sleeve), fără a se redirecționa fluxul alimentar (gastric bypass, diversia bilio-pancreatică) sau fără implant de corpuri străine (inelul gastric), riscul apariției complicațiilor postoperatorii importante (hemoragia și fistula anastomotică) este mult redus. Pacienții pot prezenta totuși greață și/sau vărsături, care se ameliorează de obicei în prima săptămână postoperatorie. Un avantaj major este reprezentat de faptul că operația este reversibilă.
Ca și în cazul celorlalte procedee bariatrice, îngrijirile postoperatorii, precum și respectarea strictă a indicațiilor în ceea ce privește dieta postoperatorie și activitatea fizică sunt foarte importante pentru atingerea celor mai bune rezultate. După dieta postoperatorie care durează trei săptămâni și în care se face trecerea de la alimentația lichidă la cea solidă, pacienții încep să introducă noi alimente în cantități crescânde, astfel încât, în șase luni, dieta va fi integrată complet în noul stil de viață. Indicația de gastroplicatură trebuie stabilită împreună cu medicul specializat în chirurgia bariatrică, în funcție de particularitatea, bolile asociate și specificitatea fiecărui pacient în parte.
Dr. George Sirețeanu,
Medic specialist chirurgie generală și chirurgia obezității
Metropolitan Hospital
