Cele mai memorabile relații dintre designeri de modă celebri și muzele lor, care au influențat viețile lor profesionale, dar și personale.
Audrey Hepburn & Hubert de Givenchy
Hubert de Givenchy a cunoscut-o pe Audrey Hepburn în vara anului 1953, când acesta își pregătea cea de-a patra colecție pentru casa de modă pe care o lansase cu doar un an în urmă. Ea era încă o actriță relativ necunoscută, care tocmai ce primise rolul principal în filmul „Sabrina”, ce avea să o propulseze către statutul de star de cinema. Givenchy a fost anunțat că o anume „domnișoară Hepburn” dorea să îl cunoască și a presupus că era vorba despre Katharine Hepburn. Inițial, couturierul a întâmpinat-o cu un refuz. Audrey i-a cerut să îi creeze ținute pentru film, însă acesta a motivat că este prea ocupat pentru un astfel de proiect și i-a oferit în schimb să încerce câteva piese din colecții mai vechi. Cele trei piese pe care Audrey le-a selectat – o rochie de seară cu aplicații florale, un taior cu fustă și o rochie neagră – au ajuns toate în film, iar rochia cu broderie florală este acum emblematică pentru decada anilor ’50 în cinematografie.
După întâlnirea lor la atelier, Hepburn l-a invitat pe Givenchy la cină, un gest rar din partea unei femei la acea vreme. Despre acea cină creatorul a declarat ulterior că a fost momentul în care a realizat că actrița este „un înger”, iar de atunci, relația lor de prietenie, precum și cea profesională, a rămas mereu una extrem de strânsă. Givenchy a creat celebra rochie neagră pe care Hepburn o poartă în prima scenă a filmului „Breakfast at Tiffany’s”, precum și ținutele lui Audrey din filmele „Funny Face” și „How to Steal a Million”. La diverse evenimente precum premiere sau ceremonii de decernare a unor premii, Audrey purta mereu creații Givenchy și adesea apărea chiar la brațul creatorului. „Hainele lui sunt singurele în care mă simt cu adevărat eu. Este mult mai mult decât un simplu couturier, Hubert este un creator de personalitate”, spunea Hepburn.
Betty Catroux & Yves Saint Laurent
Betty Catroux și Yves Saint Laurent s-au cunoscut într-un club de noapte din Paris în 1967 și au devenit în scurt timp inseparabili. Betty lucra pe atunci ca model pentru casa Chanel, iar Yves deja se bucura de un imens succes cu propriul său brand pe care îl lansase cu câțiva ani în urmă. Chimia dintre cei doi a fost instantanee, alimentată de faptul că arătau extrem de similar – înalți, slabi, cu păr blond. De-a lungul vieții lui, Saint Laurent a descris-o în nenumărate rânduri drept „dublura feminină” a sa. Prezența androgină a lui Betty era întruchiparea idealului fizic feminin pentru Yves.
Cei doi au avut o relație de prietenie strânsă care a durat patru decenii, până la moartea creatorului, în 2008. Călătoreau adesea împreună, își petreceau verile la casa din Marrakech a designerului și erau văzuți deseori petrecând în diverse cluburi pariziene până la orele dimineții. În mod notabil, Betty nu a lucrat niciodată oficial pentru Yves, fiind realmente o muză pentru el, nu un simplu model. Era prezentă însă la toate evenimentele organizate de el, de exemplu la inaugurarea primului magazin YSL din Londra, în 1969, pentru care a purtat o jacheta safari creată de Yves, care urma să devină un design emblematic pentru creator.
Liza Minelli & Roy Halston
Liza Minnelli l-a cunoscut pe Roy Halston în 1966. Nașa ei, actrița Kay Thompson, le-a făcut cunoștință după ce Minnelli se îndrăgostise de o creație a designerului, un set de tricotaje pe care le văzuse în vitrina magazinului Bloomingdale’s. Chimia dintre cei doi a fost instantanee și au devenit foarte rapid prieteni apropiați. Câteva decenii mai târziu, Minnelli l-a descris „ca un frate, dar și ca un tată”, având în vedere că s-au cunoscut când aceasta avea numai douăzeci de ani și era nouă în industria showbiz-ului. Cei doi au fost inseparabili pe durata anilor ’70-’80, fiind adesea fotografiați împreună la petreceri în celebrul club Studio 54 din New York, dar și în numeroase călătorii. „De când l-am cunoscut, nu am participat la niciun spectacol și la nicio petrecere înainte să mă consult cu el. Fiecare show pe care l-am susținut a avut prima reprezentație în sufrageria lui”, spunea Liza Minnelli în 1990.
Pentru Halston, Minnelli nu a fost numai prietenă apropiată, ci cea mai mare susținătoare a lui. Pe măsură de carierele lor au luat simultan avânt în anii ’70, cei doi au crescut împreună, unul pe partea de design și celălalt pe partea de showbiz. În 1973, când Halston a fost invitat să reprezinte Statele Unite în calitate de creator de modă în celebrul duel numit Bătălia de la Versailles (un show caritabil în care designerii americani se „duelau” cu cei francezi), spectacolul oferit de Liza Minnelli și suita de „Halstonettes” (modele îmbrăcate în creațiile lui Halston) l-a pus pe harta internațională, cimentându-i statutul în industria modei. Deși Halston a murit în 1990, Liza Minnelli continuă să îi susțină numele și brandul, o marcă a prieteniei puternice care i-a legat timp de mai bine de trei decenii.
Cher & Bob Mackie
Designerul Bob Mackie a cunoscut-o pe Cher în 1967 la probele de costum pentru „The Carol Burnett Show”, un show de televiziune pentru care lucra drept costumier. Acesta își amintește că văzuse fotografii cu ea înainte să o întâlnească și că i se păruse că „în toate pozele era tristă” și că părea mult prea înaltă. Odată ce Cher a pășit pe set, Mackie și-a schimbat total părerea, găsind-o „adorabilă”.
Mackie și Cher au rezonat atât de bine datorită faptului că au fost amândoi mereu deschiși să încerce lucruri noi. Mackie a început să o îmbrace în costumații de scenă din ce în ce mai extravagante și mai pline de dramatism. Abdomenul la vedere, penele și paietele erau la ordinea zilei. În 1974, cei doi au participat împreună la Gala Met, unde Cher a purtat o rochie nude semitransparentă care a devenit între timp una dintre cele mai celebre „naked dresses” din istoria modei (Mackie o numește „the nude illusion gown”). Rochia a ajuns pe coperta revistei „Time” în același an. La Premiile Oscar din 1986, Cher a purtat o altă ținută semnată de Bob Mackie ce avea să devină memorabilă – un outfit cu abdomenul complet expus, însoțit de un accesoriu capilar uriaș, realizat din pene. Pe parcursul carierei lui Cher, Bob Mackie i-a semnat aproape toate ținutele pentru aparițiile publice. Șaizeci de ani mai târziu, cei doi încă sunt prieteni extrem de apropiați, iar în 2019, Mackie a create costumele de scenă pentru musicalul „The Cher Show” de pe Broadway, care documentează cariera artistei.
Jane Birkin & Jean-Louis Dumas
Existența genții Birkin se datorează unei întâlniri întâmplătoare. În 1983, Jean-Louis Dumas, care era la acea vreme director artistic al casei de modă Hermès, călătorea cu un avion în care s-a întâmplat să fie și Jane Birkin. Actrița folosea o sacoșă din pai pe post de geantă, iar când a scăpat-o accidental pe jos, cei doi au intrat în vorbă, iar Dumas a întrebat-o de ce nu călătorește cu o geantă mai durabilă. Jane a motivat că nu găsește o poșetă suficient de încăpătoare și i-a desenat pe o pungă de hârtie din avion o schiță a genții pe care și-ar fi dorit să o poată avea. O lună mai târziu, a primit un apel telefonic prin care era invitată la atelierul Hermès din Paris, unde Dumas i-a prezentat un prototip creat conform schiței realizate de ea în avion. Geanta a fost numită în cinstea ei și a fost lansată în 1984.
Geanta originală a fost deținută de Jane Birkin până în 1994, când aceasta a donat-o și a virat profiturile către Association Solidarité Sida, o organizație franceză caritabilă care lupta împotriva SIDA. Jane și Jean-Louis au continuat să aibă o relație de prietenie până la moartea acestuia în 2010.
Naomi Campbell & Azzedine Alaïa
Prima dată când Naomi Campbell și Azzedine Alaïa s-au cunoscut, nu au putut să își vorbească. În 1986, Naomi avea 16 ani și fusese descoperită și introdusă în lumea modei cu un an înainte. Alaïa avea 58 de ani și era deja un couturier binecunoscut și apreciat, stabilit în Paris din 1957. Naomi povestește în interviuri că în prima sa zi în Paris ca model, i se furaseră toți banii, iar un alt model a invitat-o la cină cu Azzedine, cu care nu a putut să schimbe nicio replică pentru că ea nu vorbea franceza, iar el nu vorbea engleza la acea vreme. La plecare, acesta i-a dăruit o rochie. Ulterior, Alaïa i-a propus să locuiască cu el, iar mama lui Campbell a acceptat, așa că aceasta a primit propria sa camera în casa designerului din Paris.
Alaïa era cunoscut pentru faptul că prefera să își aducă ideile la viață direct pe modele. În loc să schițeze sau să deseneze, prefera să drapeze materiale, să le prindă cu ace și să le decupeze direct pe corpul modelelor sau pe manechine, iar Naomi participa mereu la astfel de sesiuni de design în atelierul său. Cei doi au dezvoltat o relație de tip tată-fiică (Azzedine a fost mereu foarte protector cu Naomi), iar apelativul ei pentru el a devenit „Papa”. Într-o vreme în care modelele de culoare erau rareori selectate să apară pe podium, Azzedine Alaïa a crezut în Naomi Campbell și a ajutat-o nu doar să răzbească în industria modei, ci să atingă statutul de supermodel. Naomi a fost prima și ultima care a purtat pe podium creațiile couture ale lui Alaïa și chiar și acum, la aproape de un deceniu de la moartea creatorului, încă îi aduce cuvinte de laudă.
Madonna & Jean Paul Gaultier
Relația Madonnei cu Jean Paul Gaultier a debutat la începutul anilor 1990, când artista își reinventa încă o dată imaginea publică pentru a începe o nouă eră. Însă cei doi s-au cunoscut cu câțiva ani înainte să înceapă să lucreze împreună. În 1987, Gaultier, care era deja fan al Madonnei și un creator de modă respectat, a mers la un concert al ei în Franța, iar la afterparty, a mers la ea și s-a prezentat, spunându-i că dacă vrea vreodată un corset, să îl caute. „Purtase la concert un corset din mall și simțeam că i-aș putea face altul mai bun”, își amintește designerul într-un interviu ulterior. Câțiva ani mai târziu, în 1989, fix înaintea unei defilări, Gaultier a fost sunat de Madonna, care i-a spus că își dorește să lucreze împreună.
Probabil cea mai memorabilă apariție a Madonnei în Jean Paul Gaultier este look-ul cu sutien conic pe care designerul l-a gândit pentru turneul „Blond Ambition” din 1990. Reputația de „enfant terrible” pe care Jean Paul Gaultier o avea deja în industria modei și dorința Madonnei de a proiecta o imagine subversivă, mereu provocatoare și diferită, au făcut pereche perfectă. Gaultier a continuat să lucreze cu Madonna pentru o multitudine de evenimente și proiecte, printre care o apariție memorabilă la gala amFAR din 1992, unde artista a purtat o rochie cu sânii descoperiți care a scandalizat și în același timp fascinat publicul. „Madonna este singura femeie pe care am cerut-o în căsătorie. Desigur, m-a refuzat, dar de fiecare dată când îmi cere să îi creez ceva, nu pot să îi spun nu”, spune Gaultier.
Isabella Blow & Alexander McQueen
Isabella Blow l-a descoperit pe Alexander Lee McQueen și l-a ajutat să își demareze cariera (ea a fost de asemenea cea care i-a sugerat să renunțe la prenumele „Lee” în favoarea numelui cu rezonanță „mai regală”), iar din mentoră, aceasta a ajuns să îi fie muză. Blow l-a reperat pe McQueen la defilarea de absolvire pe care acesta a susținut-o în 1992 după ce a terminat cursurile Universității Central Saint Martins. După prezentare, Blow, care la vremea respectivă lucra pentru Vogue, a cerut să îl cunoască și i-a spus că își dorește să îi cumpere întreaga colecție de debut, lucru pe care acesta nu l-a luat inițial în serios. Abia când Isabella a început la scurt timp după să facă plățile pentru fiecare piesă din colecție, McQueen a realizat că vorbea serios. Pe parcursul întregii lui cariere, Blow a continuat să îl susțină financiar.
Atât Isabella Blow cât și Alexander McQueen aveau un apanaj față de latura experimentală a modei. Blow era deja recunoscută pentru aparițiile excentrice (care includeau cel mai adesea câte o pălărie statement creată de Phillip Treacy, un alt talent pe care Blow l-a descoperit și propulsat în industrie), în timp ce Alexander McQueen își făcea un renume de „enfant terrible” al modei, datorită creațiilor și defilărilor avantgardiste pe care le punea pe podium. Relația lor strânsă de prietenie a avut un sfârșit tragic, ambii luându-și viețile la trei ani distanță (Blow în 2007, iar McQueen în 2010).
